750 matches
-
ataraxiei. Să lăsăm așadar politica politicienilor, dar să încercăm să-i instruim, să-i facem mai buni dându-le măcar o spoială de filosofie. Busturile oamenilor politici care ornează Vila Papirusurilor nu sunt alese la întâmplare. Este vorba de monarhi elenistici care au întreținut relații cu filosofi epicurieni: Ptolemeu Philadelphul, Philonide, dar și Demetrios Poliorcetul, Antigon Monophtalmos și Lisimah, regele Traciei, cu care Epicur a întreținut relații - uneori tensionate. Un rege bun, în spiritul epicurian, este un ideal care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă, prin intermediul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este reluată în La Morale anglaise contemporaine. Morale de l'utilită et de l'Ăvolution, Alcan, 1895; Andră-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, PUF, Quadrige, ediția I, 1946, ediție corectată în 1985, abordează problemele ținând de fenomenul religios în epoca elenistică, religia lui Epicur și raporturile ei cu religia astrală; asupra plăcerii, Victor Brochard, Etudes de philosophie ancienne et de philosophie moderne, Vrin, 1974; asupra dreptului, legii, contractului, protejării animalelor, asupra dreptății și nedreptății, dreptului natural, problemei filosofiei politice și juridice
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reconstruită. Creștinismul a dat si el o lovitură grea bibliotecii, în 391, Teofil, patriarhul Alexandriei, hotărând distrugerea templului lui Serapis. Lovitura de grație a venit din partea noilor stăpâni ai Egiptului, arabii. Uitarea s a așezat peste ceea ce fusese farul înțelepciunii elenistice... Întemeierea Romei antice Cei care au înfăptuit, în istorie, imensul Imperiu Roman din zona mediteraneană credeau că sunt urmașii lui Enea, un celebru troian care reușise să scape cu viață și să plece, în peripeții nemaipomenite, după distrugerea orașului său
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
și necurăția cultică”. Cunoașterea precisă a literei Scripturii și observațiile textuale exacte ale scribilor vor influența tehnicile exegetice ale înțelepților rabini de mai târziu, o clasă aparte care interpreta Scriptura cu ochii de vultur ai preciziei scribale 1. Ulterior, lumea elenistică a favorizat dezvoltarea unei clase independente de scribi care nu mai îndeplineau și slujba de preot. Activitatea scribilor din perioada elenistică se vede mai ales în imensa literatură care apare în acea vreme. Elenismul a adus cu sine secularizarea parțială
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de mai târziu, o clasă aparte care interpreta Scriptura cu ochii de vultur ai preciziei scribale 1. Ulterior, lumea elenistică a favorizat dezvoltarea unei clase independente de scribi care nu mai îndeplineau și slujba de preot. Activitatea scribilor din perioada elenistică se vede mai ales în imensa literatură care apare în acea vreme. Elenismul a adus cu sine secularizarea parțială a muncii scribului și, implicit, o scădere a prestigiului de care acesta se bucurase până atunci 2. Este limpede că în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
toate acestea, este destul de greu de precizat ce greșeli anume au fost determinate de astfel de cauze. Este posibil ca astăzi să citim multe cuvinte sau fraze care au apărut în text tocmai din cauza unor astfel de greșeli. În Palestina elenistică, romană și bizantină, deși se întrebuința uneori atât greaca, cât și unele tipuri de scriere semitică pentru inscripții și documente, textele literare erau scrise exclusiv în limba ebraică, după cum demonstrează manuscrisele de la Marea Moartă. Limba și scrierea greacă erau folosite
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Dacă versiunea nesigilată era contestată, se putea deschide partea din interior pentru confruntarea textelor în prezența autorităților 1. Această practică a „documentelor duble” (sau „documente legate”, în terminologia Talmudului) era foarte răspândită în Antichitate și era frecvent întâlnită în perioada elenistică pretutindeni în teritoriile seleucide și ptolemaice. Dar numai în puține cazuri astfel de documente s-au păstrat împreună cu bulele care le sigilau. Cea mai reprezentativă descriere a redactării unui document de vânzare în timpul monarhiei iudaice apare în Biblie; ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și nașterea creștinismului 3. Deoarece aceste manuscrise au fost păstrate în limba lor originară - ebraică, aramaică și câteva în greacă -, studierea lor va putea completa cunoștințele noastre despre cum erau scrise și vorbite aramaica și ebraica în Palestina în timpul perioadelor elenistică și romană. Întrucât majoritatea sunt texte religioase care provin direct de la un grup de evrei, analizarea lor ne va permite să înțelegem cum era în realitate lumea ebraică înainte de căderea Ierusalimului din anul 70 d.Hr. Manuscrisele de la Marea Moartă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
spune că opoziția față de căsătoria între membrii dinastiilor iudaică și samariteană ar fi condus la schisma samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada în care a avut loc această schismă: una susține că a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada în care a avut loc această schismă: una susține că a avut loc în perioada persană, cealaltă, în anii care au urmat venirii lui Alexandru cel Mare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
anii care au urmat venirii lui Alexandru cel Mare în Palestina. Mai există și o a treia teorie, potrivit căreia schisma a avut loc în perioada persană, însă ridicarea templului samaritean, adevărata expresie a schismei, a avut loc în perioada elenistică. Dezbinarea dintre samariteni și evrei este explicată adeseori în termenii îndelungatei istorii de animozități între regatul nordic al Israelului și cel sudic, al Iudeii, care a rezultat după dezbinarea regatului davidic. În egală măsură, nu poate fi negat nici faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-lea î.Hr.1. Această concluzie referitoare la originea Pentateuhului samaritean conduce la un nou aspect legat de originea schismei samaritene; există astfel posibilitatea ca schisma samariteană să fi avut loc în perioada greacă și nu în prima parte a perioadei elenistice. Descoperirile arheologice confirmă, la rândul lor, această datare a schismei samaritene. În primul rând, săpăturile arheologice de la Tell Balath (vechiul Sichem) arată că, după o perioadă de abandon aproape total în epoca persană, orașul Sichem și-a redobândit vechea importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la rândul lor, această datare a schismei samaritene. În primul rând, săpăturile arheologice de la Tell Balath (vechiul Sichem) arată că, după o perioadă de abandon aproape total în epoca persană, orașul Sichem și-a redobândit vechea importanță la începutul perioadei elenistice. Pe de altă parte, săpăturile de la Tell-er-Ras (Garizim) demonstrează că ridicarea templului de pe muntele Garizim a avut loc în perioada elenistică. În plus, papirusurile descoperite la Wadi-Deliyeh au arătat că, pe lângă acel Sanbalat (Sanbalat I), contemporan cu Neemia, despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o perioadă de abandon aproape total în epoca persană, orașul Sichem și-a redobândit vechea importanță la începutul perioadei elenistice. Pe de altă parte, săpăturile de la Tell-er-Ras (Garizim) demonstrează că ridicarea templului de pe muntele Garizim a avut loc în perioada elenistică. În plus, papirusurile descoperite la Wadi-Deliyeh au arătat că, pe lângă acel Sanbalat (Sanbalat I), contemporan cu Neemia, despre care am vorbit mai sus, a mai existat un Sanbalat (II), care putea fi foarte bine bunicul lui Sanbalat (III), contemporanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ce vine în acord cu mărturia lui Flavius Iosephus, potrivit căreia templul de pe muntele Garizim a fost construit de către Sanbalat în timpul lui Alexandru 1. Toate informațiile de mai sus ne permit să creionăm o istorie a samaritenilor. La începutul perioadei elenistice, macedonenii i-au deposedat pe samariteni de orice putere politică, reconstruind și repopulând orașul Sichem, iar relațiile dintre Samaria și Ierusalim au continuat să fie neprietenoase, așa cum fuseseră în secolele anterioare. În această perioadă, samaritenii au construit un templu dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
adoptarea legilor. Între acestea, două s-au impus: unanimitatea și regula majorității. Dacă se poate explica până la un anumit punct nașterea principiului majorității, lumea clasică a jucat un rol capital în dezvoltarea sa și stabilirea datei de naștere în lumea elenistică și romană are pentru știință o importanță de prim ordin. Din păcate nu se poate delimita net momentul acestei apariții. Ca punct de plecare, se poate alege aplicarea principiului majorității în Sparta. Organul destinat alegerilor politice și, probabil, unui oarecare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale textelor Piramidei și Sarcofagului, cunoscute drept „Cartea morților”82
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă la urmă, un sistem simplu de opoziții care permit o trecere În revistă rapidă a diferențelor dintre iudaism, platonism și creștinism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Iudaismul, platonismul și creștinismul Întrupează premisele ascunse ale culturii elenistice, În măsura În care subscriu la principiul unei cauze inteligente și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul antropic. În contrast cu ele, gnosticismul este un fenomen de contracultură În măsura În care neagă atît principiul inteligenței ecosistemice, cît și principiul antropic. Cel mai asiduu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă cu tărie existența unei inteligențe ecosistemice totale și nefragmentate, providențială și bună, numită Dumnezeu. CÎt despre principiul antropic, el este afirmat În două relatări contradictorii ale Creației, dintre care prima (Gen. 1:26) ne spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Din păcate, mărturiile samaritene nu oferă nimic care să explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai îndepărtat în care Vechiul Testament era deja consemnat în scris e constituită de traducerea efectuată în limba greacă în secolul al III-lea î. Hr. Ea a fost solicitată de numeroasa și bogata populație evreiască din Alexandria, capitala unuia dintre regatele elenistice. Deși, ca limbă, se afla într-un proces de grecizare, această importantă minoritate își păstrase credința originară. Suveranul Ptolemeu II Philadelphul (285-246 î. Hr.) a venit în întâmpinarea dorinței influenților lui supuși; a autorizat-o și chiar a sprijinit-o, cerând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
scheletelor și a lipsei inventarului arheologic. În virtutea obiectivității științifice nu se poate stabili o proporție decisivă între înhumații creștini și cei păgâni. Pentru acest sector arheologic, un interes aparte îl prezintă construcțiile funerare de tip hipogeu (cavou, criptă). De tradiție elenistică, identificate în decursul săpăturilor de salvare efectuate în unele localități de pe litoral (Tomis, Callatis) sau de pe limesul dunărean de la Axiopolis (azi Cernavodă, jud. Constanța), dau prilej de reflecție arheologilor și teologilor creștini. În continuare, vom prezenta un repertoriu concis al
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]