616 matches
-
o serie de caracteristici ale tradiției populare (cel puțin la nivel gestual, verbal și chiar ritualic). Din aceste motive efortul său interpretativ se prezintă ca o hermeneutică populară. Aceasta, la rândul său, poate fi privită fie ca o formă de elevație spirituală (ne referim aici la acele încercări de decriptare a negativului), fie ca un experiment în care se exersează o tehnică de decriptare. Referindu-se la acest fapt, Bertrand Poirot-Delpech scria în Le Monde: "Toate se dovedesc a fi victimele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Columbeanu, București, Ed. Aldo Press, 2001, p. 65. În tradiția tibetană mo desemnează o practică divinatorie, iar cel care se ocupă de ghicit este un mopa. Totuși, un mopa nu încearcă să practice divinația ridicând-o la rangul de înaltă elevație spirituală, așa cum se întâmplă în cazul preoților "vizionari". 28 Alexandu cel Mare frecventa adesea Templul lui Apollo pentru a o întâlni pe celebra Pythia, pe care o consulta în deciziile importante. Mult mai aproape de noi este exemplul președintelui Mitterand și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
intens afectivă din partea cititorului. „Datorită subtextului obligatoriu și a conotațiilor multiple, cantitatea de informație transmisă prin vorbirea reticentă poate fi mai mare și mai nuanțată decît aceea comunicată Într o exprimare completă.” La urma urmei, sobrietatea absolută, refuzul emfazei este elevație extremă și concizia e condiția stilistică a sublimului: „... una dintre principalele frumuseți ale unui discurs este... să dea spiritului prilejul de a elabora o gîndire mai cuprinzătoare decît este expresia” (Logica de la Port-Royal) Profunzimea expresiei eliptice rezultă din trăsăturile specifice
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și eu urmăresc curios chipul de robot stilizat compus numai din linii verticale și orizontale, biserica aceasta ai desenat-o când ne-am oprit la șaisprezece ani, tremurai din tot corpul de aceea liniile sunt ușor contorsionate, o biserică cu elevație verticală, dar întoarsă cu acoperișul în jos, Aldo întoarce desenul ca să pot mai bine vedea biserica, e într-adevăr o biserică, cu vârful foarte alungit, n-are nici ferestre, nici uși, doar turle ce cresc una din alta, Uimitor! Aldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Constantin Drăgan, cred că-n aceeași problemă: „Libertatea este condiționată de Încrucișarea de libertăți”. Cugetarea m-a trimis prin asociație Încrucișată direct la Sex-Caprice, unde idea era dezbătută pe larg și pe un ton mai popular: „Au coborît dezbrăcați În elevațiile plajei populate”. Și, ceva mai departe, În aceeași notă filozofică pentru adulți obișnuiți, cineva sintetizează magnific fraza lui Drăgan despre libertate, afirmînd textual: „Și-a insinuat degetul lung Între fese”. Degetul scurt nu și l-a mai insinuat, deoarece scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi doi. Se Întoarse În hol și Helen o urmă, coborînd cîteva trepte neluminate spre o cameră de la subsol, unde Întinsese, pe o masă pusă pe o capră, la lumina unei ferestre sparte, dar acoperite cu scînduri, diverse planuri și elevații ale caselor din piață. Îi arătă lui Helen cum marca distrugerile - simbolurile pe care le folosea, sistemul de măsurare, chestii de genul ăsta. — Pare o chestie foarte tehnică, zise Helen impresionată. — Probabil că nu-i cu nimic mai tehnică decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poetul aude voci”. Cu cât înaintează în timp, această reabilitare e tot mai explicit afirmată, astfel încât în eseurile-poem tipărite în paginile revistei unu, inspirația (acompaniată de „transfigurare” și „revelație”) devine una din temele centrale ale reflecției poetului. „Scrisul presupune o elevație, o transfigurare, o trecere «dincolo», pe care, cu un limbaj devenit insuficient, va trebui să o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii îngropați în mâzgă între miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un particular dinamism ce e, de fapt, aproximarea unei efervescențe lăuntrice cu momente de maximă elevație și, deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvânt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului în contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu șocheze, până la descumpănire, critica. „E
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spre fierăstraie, Noaptea va încerca ferestrele Va pune lacăte de ploaie Vor fi vânturi mai mari decât țările, Păsări își vor ciuguli hohotele. ......................................... Dar numai glasul va rămâne Ca o sare a mării ucise. În general însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard sau Robert Densos. Dar și, prin unele accente ale discursului, de solemnitățile altui călător vizionar al momentului, Saint-John Perse
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
regal român încerca să țină pasul cu această defilare de clasicism epurat (stripped classicism). Este destul să privim cu luare aminte modificarea adusă de Duiliu Marcu Operei din Timișoara spre a înțelege și tema pavilionului: un mare arc pe o elevație altfel absolut plană - arc de triumf, așadar, cu semnificațiile care derivă din folosirea tocmai a acestei figuri a arhitecturii imperiale romane în anul de grație 1937. Așa descris, doar prin fațada sa principală, pavilionul românesc ar fi însă profund incomplet
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
recipientul capătă o dimensiune monumentală (figura 112). O porțiune a cupolei circului acoperă tot spațiul pictural. Parametrul vectorial principal al acestui gol aproximativ centric este verticala. În loc să se opună expansiunii personajului, îngrădirea sporește rotirea în înalt a acrobatei printr-o elevație arhitecturală uriașă. Doar plafonul barează brusc aspirația acesteia. Fără acest decor determinant, personajul ar pluti fără sens în spațiu. Un raport complex între personaj și îngrădire scoate în evidență compoziția enigmatică a lui Carl Hofer - Poetul -, o pictură distrusă în timpul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
gol și lipsite de un element unificator. M-am referit la pereții-cortină ai clădirilor noastre de birouri, care ne învață că, în absența unui centru, ochiul își pierde orientarea și rătăcește fără țel pe o suprafață nestructurată de dimensiuni arbitrare. Elevația Lupta cu gravitația este evidentă, bineînțeles, în dimensiunea verticală. Pentru a aborda cum se cuvine o clădire, trebuie să o consideri un volum tridimensional, întinzându-se în lungime și pe înălțime în egală măsură și centrat în jurul unui punct situat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o consideri un volum tridimensional, întinzându-se în lungime și pe înălțime în egală măsură și centrat în jurul unui punct situat undeva în mijlocul spațiului său interior. Totuși, pentru scopul nostru pare legitim să urmăm practica arhitectonică a reducerii clădirii la elevația sa verticală și la planul său orizontal. Vom descoperi că, până și în planul orizontal în care dominanta gravitațională este invizibilă, interacțiunea celor două sisteme compoziționale avute în vedere este determinantă pentru desenul arhitectural. Elevația unei clădiri este ceea ce ne
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arhitectonică a reducerii clădirii la elevația sa verticală și la planul său orizontal. Vom descoperi că, până și în planul orizontal în care dominanta gravitațională este invizibilă, interacțiunea celor două sisteme compoziționale avute în vedere este determinantă pentru desenul arhitectural. Elevația unei clădiri este ceea ce ne frapează mai întâi. Micuța biserică gotică Santa Maria della Spina din Pisa (figura 129) este un cub compact sprijinit puternic pe pământ. Acest vector orientat în jos este subliniat de baza mare a ușilor surmontate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
San Miniato (figura 131), efectul este de mare stabilitate. Centricitatea este susținută de simetria bilaterală a fațadei, dar este și atenuată de uniformitatea celor cinci arcuri și de lipsa unui centru de echilibru clar marcat. Planul Pe măsură ce ne întoarcem de la elevația clădirilor la proiecția pe orizontală, observăm câteva diferențe fundamentale. Mai întâi, deosebim dimensiunea verticală ca aparținând domeniului vederii, în timp ce planul orizontal constituie sfera acțiunii. Elevația este sectorul electiv al ochilor noștri. Ne sunt necesare înlesnirile puse la dispoziție de scări
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arcuri și de lipsa unui centru de echilibru clar marcat. Planul Pe măsură ce ne întoarcem de la elevația clădirilor la proiecția pe orizontală, observăm câteva diferențe fundamentale. Mai întâi, deosebim dimensiunea verticală ca aparținând domeniului vederii, în timp ce planul orizontal constituie sfera acțiunii. Elevația este sectorul electiv al ochilor noștri. Ne sunt necesare înlesnirile puse la dispoziție de scări și lifturi pentru ca noi, pietonii, să ne mișcăm în sus și în jos, dar ochii noștri pot urca și coborî nestingherit de-a lungul și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
coborî nestingherit de-a lungul și de-a latul zidurilor. Altminteri ne mișcăm singuri pe pământ, în timp ce desenul planului de bază este vizibil cu claritate doar în proiectul întocmit. Clădirea odată construită, îi percepem planul mai mult indirect, prin dispunerea elevațiilor sale. O a doua diferență între cele două dimensiuni se referă la relațiile lor cu gravitația. Pe direcția verticală, accentul asupra interacțiunii dintre sus și jos l-a convins pe Arthur Schopenhauer să considere arhitectura cel mai de jos mijloc
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este liber să indice orice direcție. El poate fi orientat către centrul orașului, poate fi paralel cu un râu sau poate să aducă un omagiu religios estului, de unde răsare soarele. Dacă planul are compoziția adecvată structurii rețelei, după cum cer regulile elevației, o face numai și numai pentru propria ordine interioară. Străzile unui oraș modern sunt repartizate într-o rețea planificată, în timp ce o hartă a unui vechi oraș arată străzile acestuia ca având un drum ciudat, conform accidentelor istoriei sale; orice direcție
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
repartizate într-o rețea planificată, în timp ce o hartă a unui vechi oraș arată străzile acestuia ca având un drum ciudat, conform accidentelor istoriei sale; orice direcție este la fel de bună. O a treia diferență distinge compoziția planului general de cea a elevației. În desenul unei fațade, centricitatea și excentricitatea interacționează intim, astfel încât contribuțiile lor pot fi redate disociat doar în cadrul cercetării noastre. Amintiți vă, de exemplu, cum un arc se prezintă ca o asociație a centricității circulare și a extensiei vectoriale. Totuși
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe axa sagitală a clădirii, ca în Sant’Andrea al Quirinale a lui Bernini (figura 135b), ea se contrapune axei de simetrie a planului, sporind astfel centricitatea întregului. Cuprinderea integrală a spațiului Atât timp cât ne limităm la perspectiva bidimensională fie a elevației, fie a planului, centrul de echilibru al sistemului centric se stabilește singur, fără probleme. Clădirea însă trebuie să se echilibreze în jurul centrului și în spațiul tridimensional, fiindcă orice obiect fizic are un centru de greutate. Un astfel de centru intern
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
forme declanșează o anumită stare în privitor. De la situarea orizontalei la nivelul de 3/4 sau 4/5 în care ne transmite liniște și echilibru, se poate ajunge la 7/8 sau 9/10, în care este accentuată starea ascensională, elevația sacră. Dorința unor creatori contemporani de a plasticiza elementele componente ale crucii, a adus alcătuiri plăcute pentru neinițiați, care nu se gândesc la semnificația fiecărei forme care compune crucea. Cele două forme constitutive au devenit curbe, crucea este strâmbată și
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
au nevoie de suport material și tehnologic, și nu, în ultimul rând, de suport social (preotul, judecătorul, războinicul). Autorul distinge doar două categorii de simboluri ce aparțin regimului diurn: ”dominant postural, tehnologia armelor, sociologia suveranului mag și războinic, ritualurile de elevație și de purificare” , de exemplu: calul chtonian, căpcăunul, apa tristă, femeia fatală, păianjenul, sceptrul și spada, ochiul, focul purificator; simboluri ce aparțin regnului nocturn: ”dominantele digestive și unitive sau ciclice, primul subsumând tehnicile receptacolului și ale habitatului, valorile alimentare și
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
încă din 1848. La rândul lor, Edgar Quinet și Jules Michelet întrețin relații strânse și amicale cu emigrația română, pe care o patronează și o binecuvântează cu aere pontificale. Acești animatori romantici transmit țărilor noastre mesajul lor mesianic de mare elevație și forță stimulatoare întregului proces românesc de integrare, reabilitare și afirmare în Europa. Dinamica Luminilor românești își păstrează în permanență întreaga sa forță de propulsie și eficiență. Ea este și azi deosebit de actuală. 2. Din istoria teoriei formă fără fond
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
supraconștientului - își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientului maiestuos. Mântuitorul ,,a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientului) a naturii umane..."41. Iisus a devenit - susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică - omul ,,divizat" simbolic ,,omul-dumnezeu"42. Interesantă îmi pare a fi simbolistica subdiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o ,,deconspiră" cu
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică - omul ,,divizat" simbolic ,,omul-dumnezeu"42. Interesantă îmi pare a fi simbolistica subdiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o ,,deconspiră" cu eleganță și măiestrie. Astfel, tentațiile demonice sunt simboluri ale subconștientului, iar ,,elevația divină" simbol al supraconștientului. La rândul său ,,Cerul" testamentar ar fi semnul manifest al contemplării supraconștiente. Convingerea lui Paul Diel este că toate textele evanghelice conțin referințe secrete, oculte, la misterele vieții psihice omenești. Ele fac obiectul acelei ,,preștiințe psihologice
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]