886 matches
-
septem artes liberalestc "Schola palatina și cele septem artes liberales" 8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europenetc "8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europene" În capitolele anterioare am demonstrat că sorgintea marii civilizații europene poate fi găsită în matricea spirituală a Antichității eline. Unitatea acestei civilizații provine din unitatea culturală a grecilor. Au existat, desigur, dispute între poleis-urile spațiului egeic și chiar o schismă perenă între democratica Atena și aristocratica Sparta. Dar archaia paideia, diaspora paideutică pitagoreică, înțelepciunea căutată de philosophoi, credința în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Iluminismului, cu care a debutat Era Modernă a Europei, au existat „iluminații”. Zorii Iluminismului par a fi marcați de victoria definitivă a Adevărului Cercetat asupra Adevărului Revelat. Evul Mediu debutase cu domnia absolută a celui din urmă. „Știința păgână” a elinilor fusese repudiată de creștinism cu brutalitate. Vreme de un mileniu, cultura europeană a mortificat pe Epistemè și a glorificat pe Pistis. Cele două dimensiuni ale spiritului „funcționau” total diferit, urmând principii opuse. Aflarea Adevărului Revelat urma o regulă simplă și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cunoașterii omenești. Cel mai important pare să fi fost realizat de scolastică și de marii ei maeștri. Lor li se datorează reinserția gândirii platonice și aristotelice în circuitul culturii europene. Este drept că datorăm redescoperirea celor mai mari gânditori ai elinilor contribuției migăloase și oneste a arabilor. Au existat cel puțin două puncte de contact între creștini și musulmani: Bizanțul, cu Academia din Constantinopol; și Peninsula Iberică, cu Școala din Córdoba. Acolo s-a aflat că învățații arabi readuseseră la lumină
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ci și pe acela al Iluminismului incipient; ba, s-ar putea susține că viziunea sa asupra formării integrale a omului este superioară tuturor teoriilor ridicole despre „educația permanentă” date la iveală de psihopedagogii zilelor noastre. Imitatio Christi, ca și paideia elină fuseseră mult caricaturizate în Renaștere. Mulți reprezentanți ai acesteia înțeleseseră că formarea omului nu poate fi redusă la instrucția copilului. Au surprins însă numai dimensiunea social-cetățenească a acestei formări. Numeroase scrieri pe această temă apar încă din zorii Renașterii. Tema
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o țară, ba chiar într-o națiune alcătuită din cetățeni proveniți din toate neamurile și rasele pestriței lumi terestre. Religia pragmatică și-a creat repede eroi ai experienței: self-made man, the first, the winner. Este șocantă asemănarea acestora cu eroul elin exemplar, vestitul Herakles, cel care izbândea în „cele douăsprezece munci”. Cea mai importantă trăsătură comună este apaideusia, adică incultura. Semidoctismul acestor „biruitori americani” este notoriu și răspândit în proporție de masă. Majoritatea populației Statelor Unite era alcătuită, în secolul XX, din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu va putea fi niciodată o școală de masă sau obligatorie, ci doar una de elită, ceea ce nu poate fi nici pe departe mulțumitor pentru perspectivele educației în secolul XXI. Criteriile culturale Totuși, pedagogia modernă nu a putut redescoperi paideiva elină, preferând engineering-ul riguros și spoliat de valorile umaniste esențiale. Un curriculum este întotdeauna un proiect paideutic. Formarea omului prin cultură continuă să rămână dominanta educației contemporane și, probabil, va rămâne astfel și în viitor. Dar nu există o cultură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o credință mult mai răspândită, întreținută de repudierea idealului educațional al erudiției și de creșterea explozivă a cunoașterii în ultimele două-trei secole. Dureroase sunt consecințele. Null curriculum este curriculumul ignoranței. Neștiința și apaideusia în general, așa cum știm încă de la sophoi elini, se răzbună întotdeauna. Eisner (1985, 1994) a stăruit atent asupra acestui tip de curriculum: Ceea ce studenții nu pot să aprecieze, ceea ce nu pot să proceseze și ce nu vor fi capabili să utilizeze se va răsfrânge negativ asupra felului în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că marele paideutes, centaurul Chiron, și-a dăruit nemurirea magistrală, lipsită de orice cusur, lotrului Prometeu și s-a dus pe râul Lethe, lăsându-ne pe noi, învățăceii săi, să ne oblojim singuri boala cea grea a apaideusiei. Dar strămoșii elini, în înțelepciunea lor, poate mâhniți de moartea fabulosului centaur, au mai alcătuit o fabulă, care merită interpretată cum se cuvine. Este povestea lui Ulise Polytropos, un om de rând care a reușit cumva să o păcălească pe însăși nemiloasa Ananke
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai bine organizat. Se pare că, în hălăduirile sale, Ulise a poposit o vreme - vreo șapte ani - la o mare universitate, în care a studiat științele divine. Acest popas rodnic a determinat, se pare, Kehre odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră. Fiind un „om ca toți oamenii”, toți oamenii se vedeau întruchipați în el. Buffière amintește o epigramă nesărată dintr-o Antologia homerica pe seama chipului zugrăvit pe o amforă veche al lui Odiseu: „Pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-se corespondențe metaforice între simboluri ale istoriei țării și personaje biblice (Craii porniți de la răsărit: Horea, Cloșca, Crișan, Mihai Întreitul, Psalm, Transilvania, Patria însă, Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu). O încercare de a aborda alte perspective tematice se înregistrează în Pecetea elină (1985) și în Zei în lacrimi (1987), ambele puse sub semnul reîntoarcerii la principiile organizatoare ale universului începuturilor. Nici de această dată autorul nu își poate struni condeiul de la devieri înspre poeme encomiastice de un ridicol sporit de contextul hibrid
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
2001), în aria de interes a specialiștilor în drept, comunicare și jurnalistică. SCRIERI: Seara pe arbori, București, 1975; Alegerea ființei, București, 1977; Ordinea și armonia, București, 1981; Proba labirintului, București, 1983; Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă, București, 1984; Pecetea elină, București, 1985; Zei în lacrimi, București, 1987; Deontologia profesiunii de ziarist, București, 2000; Conceperea și elaborarea ziarului, București, 2001. Repere bibliografice: Nina Cassian, „Poșta literară”, AST, 1971, 6; N.S., Dumitru Titus Popa, AST, 1978, 3; Alexandru Hancu, „Alegerea ființei”, TR
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
și a artei sale [...] - specifică el însuși - a fost un eveniment capital în viața mea.” Era normal ca omul atât de însetat de soare, de „limpezime”, de sud (înrudit și în această privință cu Alecsandri) să se simtă în climatul elin ca într-o altă patrie a sa. Acest climat va fi al său, la propriu de data aceasta, prin construirea vilei de la Balcic, Dobrogea fiind, în înțelegerea lui, o prelungire a Greciei. Liric, descoperirea „țărmului pierdut” echivalează cu o nouă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din Italia, Belgia ș.a. Prima carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal din fața unei realități agresive. Victor Eftimiu opinează că sonetele închid „o sensibilitate modernă, în care limbajul de cronicar se împletește armonios cu neologismul științific”. Urmează alte volume de versuri, ce au menirea de a-i configura personalitatea
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
Velestinlis, Kostis Palamas, Kostas Varnalis, Odysseas Elytis, Anghelos Sykelianos, Iannis Ritsos, Menelaos Ludemis, Rita Boumi-Pappà, Lia Hatzopoulou-Karavia, Nikos Anoghis, Năsos Vaghenas, Hristos Mavris ș.a. Jertfind câteodată aspecte de fond în favoarea formei perfectibile, R. urmărește îndeosebi tematica legată de paradigmele mitologice eline, de istoria țării, de natură ei generoasă și, nu în ultimul rând, de erosul care se manifestă cu plenitudine în lirica neogreaca. Altădată, în eseuri sau în comentarii aplicate, găsește puncte de asemănare între cultură greacă și cea română. Astfel
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
editoriale înscrise în profilul revistei). Cu o mare exigență în privința nivelului științific și consecventă declarațiilor din articolul-program, R.c. cuprinde în paginile sale nume importante din peisajul cultural al vremii. Sunt prezenți cu studii și articole Cezar Papacostea (Gândirea epică elină, un studiu pozitivist asupra aspectelor social, politic, economic și geografic ale spațiului din textele homerice și hesiodice), I. Valaori (Pindar - un studiu de retorică și estetică, Antichitatea păgână și creștinismul - o analiză a ecumenismului creștin în Antichitate, Teatrul vechi și
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
Viața și filosofia sa (1897), în capitolul Originea tragediei, filosoful român analizează lucrarea lui Friedrich Nietzsche Die Geburt der Tragödie aus dem Geiste der Musik. El explicitează categoriile estetice apolinic și dionisiac (din îmbinarea cărora, printr-un act al voinței eline, s-a născut tragedia antică) și rolul lor în dezvoltarea ulterioară a artelor. Principiile erau ale lui Schopenhauer și Wagner, pe ultimul repudiindu-l spre sfârșitul vieții. R.-M. ține să precizeze în introducere: „Dând publicității rezumatul filosofiei lui Nietzsche
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
istorice se numără și câteva cu preponderență filologică, precum Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română (1894), Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen (1902), sau unele concepute și ca note de călătorie - Monumente antice din Roma. Descriere și impresii (1908), Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică (1908), Atena și ruinele ei (1910), Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine (1913). În paralel M. își începuse activitatea literară, debutând în 1887 în revista ,,Țara nouă” cu poezia
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
cuvântului, așa cum Caragiale a creat în Abu-Hasan și în Kir Ianulea pe marginea Halimalei și a lui Machiavel. Invenția verbală este extraordinară. G. CĂLINESCU SCRIERI: Gânduri și vise, Iași, 1898; Monumente antice din Roma. Descriere și impresii, București, 1908; Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică, București, 1908; Atena și ruinele ei, București, 1910; Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine, București, 1913; Alme sol, București, 1925; Poezii, București, 1925; Descătușare, București, 1928; Bair di cântic
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
la temelia reorganizării, în 1703, a școlii din Moscova, în a cărei programă s-au introdus științele pozitive și latina - lui i se atribuie compunerea unui Dicționar greco-latino-slav, dar și „luarea de poziție” Dovadă pe scurt cum că învățătura limbii eline este mai folositoare decât a limbii latine -, un enciclopedism care l-a îndemnat să traducă lucrări precum Cartea despre natură, Cartea despre animalele lumii ori Cele șapte minuni ale lumii. Duhul baroc aducător de modernitate în această parte a lumii
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
goale într-un domeniu puțin frecventat. Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec. IX-VI î.e.n.) (1962), ce tratează poezia epică a lui Homer și cea didactică a lui Hesiod, precum și lirica din secolele VII-VI, precedă Istoria literaturii eline (1972), scrisă în colaborare cu Maria Marinescu-Himu, lucrare panoramică și didactică de referință prin documentația vizând literatura greacă antică în toate perioadele sale de manifestare (arhaică, clasică, elenistică, romană) până la edictul lui Iustinian din 529 d.Hr., când încetează școala
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
în numeroasele centre contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani, în descendența literaturii eline - epopeea eroică, bucolica, poezia didactică, satura latină -, abordându-se totodată chestiuni cu privire la interferențe și paralelisme culturale și ideologice, preluarea modelelor și asimilarea lor, circulația miturilor și simbolurilor, a temelor și motivelor, însușirea meșteșugului literar etc. O inițiativă meritorie s-a
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie a Greciei antice (1988), până la moartea lui Alexandru Macedon, continuă cu Istoria epocii elenistice (1996), scrieri în care nu s-a mulțumit cu o simplă înșiruire de evenimente succedate pe vastul teritoriu cucerit de elini, ci a pus în valoare strălucitele lor realizări materiale și spirituale, contribuția lor imensă la cultura omenirii prin dezvoltarea unor discipline ca arhitectura, sculptura, ceramica, medicina, geografia, istoriografia, filosofia, literatura, oratoria, retorica ș.a. Solida formație pe care o are P.
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
omenirii prin dezvoltarea unor discipline ca arhitectura, sculptura, ceramica, medicina, geografia, istoriografia, filosofia, literatura, oratoria, retorica ș.a. Solida formație pe care o are P. s-a manifestat și în activitatea de traducătoare și editoare a unor texte fundamentale din autorii elini, însoțite de consistente și erudite comentarii și note care să elucideze diversitatea aspectelor filologice, literare, istorice, filosofice, culturale implicate. Împreună cu Ion Banu a coordonat ampla ediție din presocratici, Filosofia greacă până la Platon (I, 1-2 - II, 1-2, 1979-1984), exemplu de acribie
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Agathon, Patrokles, Cratinos, din utopii ale unor Chairemon, Hippodamos din Miles, Phaleas din Chalcedon și din mulți alți autori, restituind, pentru prima oară în cultura românească, tezaurul ideilor preplatonicienilor. I se datorează, de asemenea, transpuneri de opere esențiale din literatura elină, Istoriile lui Herodot și ale lui Polibiu, Istoria romană a lui Cassius Dio, comedia Broaștele de Aristofan, Scrisorile, în parte apocrife, ale lui Platon ori texte din Plutarh, Porphyrios și alții, însoțite de comentarii și introduceri. O investiție temeinică, pe
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
ori texte din Plutarh, Porphyrios și alții, însoțite de comentarii și introduceri. O investiție temeinică, pe termen lung, în actul de cultură, rareori prețuită. SCRIERI: Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec.IX-VI î.e.n.), București, 1962; Istoria literaturii eline (în colaborare cu Maria Marinescu-Himu), București, 1972; Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată, București, 1976; Scriitori greci și latini, pref. N.I. Barbu, coordonare în colaborare cu N. I. Barbu, București, 1978; O istorie a Greciei antice, București
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]