1,130 matches
-
se deplasează pe traiectorii eliptice, a dus această idee - a punctului infinit de îndepărtat - cu un pas mai departe. Elipsele au două centre, sau focare; cu cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de îndepărtat - cu un pas mai departe. Elipsele au două centre, sau focare; cu cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către un punct ajunseseră să fie paralele. O parabolă este, pur și simplu, o elipsă cu un focar aflat la infinit (Figura 30). Acest lucru poate fi evidențiat foarte bine cu ajutorul unei lanterne. Mergeți
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către un punct ajunseseră să fie paralele. O parabolă este, pur și simplu, o elipsă cu un focar aflat la infinit (Figura 30). Acest lucru poate fi evidențiat foarte bine cu ajutorul unei lanterne. Mergeți într-o cameră întunecată, stați lângă un perete și îndreptați spotul luminos direct spre el. Pe perete, va fi proiectat un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
stați lângă un perete și îndreptați spotul luminos direct spre el. Pe perete, va fi proiectat un cerc luminos frumos, pefect rotund. Acum, îndreptați încet lanterna în sus (Figura 31). Veți vedea cum cercul se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
va fi proiectat un cerc luminos frumos, pefect rotund. Acum, îndreptați încet lanterna în sus (Figura 31). Veți vedea cum cercul se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în care matematicienii privesc umbrele și proiecțiile figurilor geometrice, pentru a descoperi adevărurile ascunse în ele, unele chiar mai puternice decât echivalența
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în care matematicienii privesc umbrele și proiecțiile figurilor geometrice, pentru a descoperi adevărurile ascunse în ele, unele chiar mai puternice decât echivalența parabolelor și elipselor. Dar totul depindea de acceptarea unui punct aflat la infinit. Gérard Desargues, un arhitect din secolul al XVII lea, a fost unul dintre pionierii geometriei proiective. El a folosit punctul de la infinit pentru a demonstra câteva teoreme noi și foarte
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fie creșterea volumului (fluaj). Dacă presiunea externă este mai mare decât presiunea luminală, vena este aplatizată, curgerea făcându-se prin cele două porțiuni laterale cu aspect tubular rămase deschise. Pe măsura creșterii presiunii transmurale forma secțiunii transversale se modifică spre elipsă și cerc, cu creșterea ariei corespunzătoare. Acest fenomen se reflectă în porțiunea plată a relației presiune-volum. La creșteri ulterioare de presiune transmurală (>10 cm H2O), tensiunea parietală urmează legea Laplace pentru secțiune circulară, iar panta curbei presiune-volum este mult mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
fie creșterea volumului (fluaj). Dacă presiunea externă este mai mare decât presiunea luminală, vena este aplatizată, curgerea făcându-se prin cele două porțiuni laterale cu aspect tubular rămase deschise. Pe măsura creșterii presiunii transmurale forma secțiunii transversale se modifică spre elipsă și cerc, cu creșterea ariei corespunzătoare. Acest fenomen se reflectă în porțiunea plată a relației presiune-volum. La creșteri ulterioare de presiune transmurală (>10 cm H2O), tensiunea parietală urmează legea Laplace pentru secțiune circulară, iar panta curbei presiune-volum este mult mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de drum“. Sextil Pușcariu compară istoria lor cu povestea ariciului ingrat, care alungă de lângă sine pe protectorul său. La noi, din această expresie s-au născut văr, în dacoromână, și cusurin, în aromână. Este un fenomen cunoscut sub numele de elipsă: când o idee este foarte prezentă într-o limbă, ea poate rămâne uneori exprimată nu prin toată expresia, ci numai prin unul dintre membrii ei. Comparația cu celelalte limbi romanice ne arată că la fel cu aromâna au procedat alte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
germanus „frate de tată și mamă“, adică frate bun, cum se spune în Ardeal. În locuțiunea respectivă, lat. germanus are sensul propriu și obișnuit de „adevărat, autentic“ (cf. și fr. frères germains, cousins germains). Și, tot legat de fenomenul numit elipsă, nu pot să nu le fac o surpriză amatorilor de brânzeturi franțuzești. Cuvântul fr. fromage „brânză“, ca și v. prov. formatge, a fost izolat din expresia latinească caseus formaticus „caș, brânză făcută într-o formă“, în care adjectivul formaticus este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
brânză făcută într-o formă“, în care adjectivul formaticus este derivat de la forma cu sensul „tipar (de făcut brânză)“; celelalte limbi romanice l-au păstrat, din aceeași expresie, pe caseus: rom. caș, it. cacio, sp. queso. În ceea ce privește limba română, fenomenul elipsei nu se limitează la cuvintele moștenite din latină. Este foarte frecvent la cele împrumutate din turcă. În zilele noastre, din construcțiile pătlăgea roșie și pătlăgea vânătă au rămas doar termenii roșie și vânătă pentru a denumi legumele respective; cuvântul turcesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
obiectivă". Legea stabilită este formulate în felul următor: în timp ce lungimile amplitudinilor variază în raportul lor reciproc, după clasele diftongilor, suma lor rămâne totdeauna constantă. Cromatismele găsite pentru numere nu mai avea forma de dreptunghi, ci erau reprezentate prin cercuri și elipse. De exemplu, numărul doi (Gruber expune cifra în română și franceză) constituie pentru Beldiceanu un cromatism care are o culoare galbenă foarte frumoasă și, concomitent, foarte clară. Reprezintă un cerc, colorat mai puternic la centru și mai slab la periferie
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
adevărat că Tragedia se consideră în mod deosebit în sine, ca o acțiune veritabilă." (Cartea I, cap. 6, "Despre spectatori și cum trebuie să-i considere poetul") Unitățile de timp și de loc se elaborează pentru asigurarea acestei verosimilități externe. Elipsele temporale, schimbările de loc sunt de condamnat, amintind de joc. Pentru ca spectatorul să poată uita că se află la teatru, trebuie ca acțiunea la care asistă să se desfășoare în timp real și în loc unic, fiindcă el însuși nu se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ar cere mai mult pentru a fi reală." Un mijloc comod preconizat de teoreticieni pentru a păstra iluzia constă în situarea pe timpul antractului, perioadă a cărei durată spectatorul nu o măsoară decât confuz, a timpului excedentar. Este preferabil ca elipsele temporale situate între acte să fie aproximativ de aceeași durată. "Mai consider, scrie Chapelain în Scrisoare despre regula celor douăzeci și patru de ore, că despărțirile dintre acte, în care teatrul se golește de actori și în care auditoriul este întreținut cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aici, astfel încât fiecare act să nu aibă, pentru partea de acțiune pe care o reprezintă, decât ceea ce-i trebuie pentru reprezentație." Corneille critică Mélite, prima sa comedie, creată în 1630, pentru că unitatea de timp nu este aici respectată și pentru că elipsele temporale, situate între acte nici măcar nu au durată. "Cât despre durata acțiunii, scrie el în Examenul din 1682, este destul de vizibil că ea depășește unitatea de zi, dar ăsta nu este singurul defect; există, în plus, o inegalitate de interval
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în vizită cu Clarice, reapare în ultima scenă a actului întâi, la terminarea acestor vizite "care i-au consumat întreaga perioadă de după cină, sau cel puțin cea mai mare parte." Un astfel de tratament al duratei ficționale presupune ca niște elipse temporale să despartă scenele. În Examenul scris în 1660, Corneille se explică astfel: Scuza pe care aș putea-o aduce (...) este că nu există niciun fel de legături între scene și prin urmare niciun fel de continuitate a acțiunii. Astfel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
am văzut, de Aristotel, ci adăugate de comentatorii italieni. El preconizează numai să se aleagă, pentru buna funcționare a scenei, o acțiune care să se desfășoare într-un interval de timp destul de scurt și să sugereze situarea în antracte a elipselor temporale. "Inutil să limităm acțiunea la o singură rotire a soarelui, chiar dacă este conform sfatului lui Aristotel; (...) ea să nu dureze totuși decât un interval de timp foarte scurt, în afară de cazul în care poetul scrie o istorisire ce trebuie să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
până la limita la care abia mai suportam fierbințeala. Puștii țopăiau ca nebunii, urlând și chiuind, încercînd să ațâțe cu crenguțe incendiate focul. Transformau în jar incandescent vârfurile bețișoarelor și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră, firește, la iveală chitarele și toată lumea cânta veșnicele cântece de tabără, sentimentale și dulcege, totuși cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
simplu respiram respirația rarefiată a stelelor. Iar dacă bolta era țeasta lui Dumnezeu și stelele erau neuronii din cortextul său, credeam că pot desluși gândirea lui Dumnezeu după pâlpâirile și schimbările culorii lor. Iar dacă o stea descria brusc o elipsă pe cer, stingîndu-se în aerul întunecat, gândirea Lui eșuase timp de o clipă, destul ca un monstru de neprivit să se nască, șon-ticăind printre temple cu arhitrave de cristal. Ne priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
clești de crabi consumați și pahare goale de cocteil. Nu erau explicații la fotografii, ceea ce o înnebunea. Unde erau? Când? Erau în luna de miere? Parcurse toate e-mailurile de pe partea dreaptă, scurte misive vioaie de la prietenele Briannei, înțesate cu emoticonuri, elipse și foarte multe semne de exclamare. Unul din aceste mesajele insipide cuprindea un link la situl galeriei Kodak și Emmy simți că tortura ei abia începea. — Oh, Doamne, nu, se văită ea cu voce tare, trăgându-se înapoi în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]