427 matches
-
pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este, azi, Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul la care are acces : deci, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scrisori de la Amy. Atunci înseamnă că știți foarte bine ce trebuie să vă spun. Nu le-am citit. Mi-am aprins o țigară ca să-mi acord un mic răgaz. Nu prea știam cum să-mi abordez misiunea. Frazele pline de elocință pe care le pregătisem, patetice sau indignate, păreau cu totul deplasate aici, pe Avenue de Clichy. Deodată chicotit: — Groaznică sarcina asta a dumitale, nu? — Mde, nu prea știu, i-am răspuns. — Păi uite ce e, dă-i drumul, ca să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lipsă de idealuri. A mai spus că, întorcînd spatele vieții și bunurilor ei când aș fi putut să mă bucur din plin de ele, înseamnă că atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalități, locuri comune, vorbe de clacă! Unde era elocința care mă entuziasmase cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astădată, le lipseau căldura și forța. Ce rost ar fi avut să-i înșir tot ce s-a întîmplat, că am răpus viața unei femei, că această femeie era unica mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conferință a profesorului meu, Tîrnoveanu. Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea modernă sau cam așa ,ceva). Ea manifestă, de la început, un interes viu pentru acea temă. Îmi păru bine că rămase încîntată, chiar cucerită de elocința maestrului meu, deși avea unele rezrve în privința unor concluzii. Pe când ieșeam de la Fundație, m-am întîlnit față în față cu distinsul conferențiar, care tocmai pleca. L-am salutat, iar el s-a oprit ca să-mi strângă mâna. I-am prezentat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din partea Irinei - nu erai sigur de nimic. Aveam vag intuiția că toate teoriile mele asupra vieții, a naturii sau a artei, aprobate cu atâta grabă și împămîntenite imediat, nu fuseseră decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie de elevi, și am avut multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de asta. Și nici nu era nevoie de o înzestrare specială în domeniul observației sociologice pentru a distinge, dincolo de meandrele complicate ale accentului său fluctuant, scheletul pe care acesta se construise. Se poate să fi fost modelat prin lecții de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deschidea ochii ca și cum s-ar fi trezit și, spre marea lui satisfacție, îl vedea pe paznicul lui, implacabil, plictisit, așteptând. Într-o zi, bibliotecarul grec îi puse în mână opera lui Apollodoros din Pergamum, care îl învățase pe Augustus arta elocinței. — Vezi tu, filosofia, matematica, medicina, muzica vorbesc numai în grecește. Era adevărat, în întregul imperiu se răspândea fenomenul cultural al diglosiei și peste tot se trecea cu ușurință de la latină la greacă. — Însă dacă vrei să spui un lucru însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori supărătoare, din cărțile lui anterioare. În peisagii și tablouri bucolice, a păstrat numai trăsăturile strict necesare, sobre și comune; iată în ce constă simbolismul lui Verhaeren. Totul e natural și precis, nimic afectat sau echivoc”. Recenzînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tuturor avangardiștilor din secol, pe Urmuz”, lăsîndu-se însă doar „influențat, nu asimilat”: „Niciunde în versurile lui Geo Dumitrescu parodierea automatismelor limbajului nu este dusă pînă la separarea semnului lingvistic de sens, pînă la articularea de enunțuri ilogice, pînă la practicarea elocinței absurde” (Modernismul românesc, vol. II, Ed. Eminescu, Buc., 1985, p. 212). Interesante atît pentru respingerea avangardei și, în particular, a lui Urmuz, cît și pentru argumentele „psihologice” de autoritate care l-au impus pe acesta din urmă inclusiv atenției criticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu mai încăpea nici o îndoială că sărmanii locuitori ai orașului Iguape nu vor uita niciodată numele domnului inginer și că, mulți ani de acum înainte, îl vor pomeni în rugăciunile lor. D'Arrast, subjugat de atâta farmec și de atâta elocință, mulțumi, fără a îndrăzni să se mai întrebe ce legătură poate exista între un judecător și un dig. De altfel, după părerea primarului, trebuiau să se ducă la club, unde persoanele cele mai de vază din oraș doreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aici Încolo, doctorul Hugh Își dedica energiile Îngrijirii și poate vindecării scriitorului suferind, care, “Înălțându-se din nou timp de o clipă, pe aripile convalescenței și Încă bântuit de ideea fericită a unei salvări organizate, mai găsi un izvor de elocință pentru a susține cauza unei superbe «maniere târzii», citadela Însăși, după cum avea să se vădească a fi, a reputației sale, fortăreața În care avea să Își adune Întreaga comoară.“ Era un vis recurent al lui Henry Însuși, menit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu excepția lui Guy, strălucitor În uniforma de gală: bărbații gravi, femeile străduindu-se să Își stăvilească lacrimile, iar cei doi nepoți care fuseseră considerați destul de mari pentru a participa, impresionați. Era un prilej Încărcat de emoție. Ainger vorbi plin de elocință despre vechiul său prieten și tovarăș de plimbări, iar la orgă se intonară câteva dintre bucățile preferate ale lui Du Maurier: Der Nusbaum, de Schumann, Serenada și Adieu, de Schubert - sau cel puțin așa scria În program. Henry nu recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prozator de primă mână semnând câteva romane importante, foarte bine primite, ajuns vedetă a saloanelor, el intră În politică. Iar ascensiunea sa va fi de-a dreptul impresionantă. Ales În Camera Comunelor la 33 de ani, Înzestrat cu o excepțională elocință, mai apoi cancelar, el devine În 1868 prim-ministru. Anglia, Coroana Îi datorează enorm: un conservatorism modern, echilibrat Între tradiție și deschiderea spre nou, o politică externă care transformă Anglia În cel mai respectat imperiu colonial din lume. Cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era nouă. Nu primise Chatham o sumă considerabilă din partea bătrânei ducese de Marlborough pentru un discurs din Opoziție sau Însuși Burke, care nu avea larghețea lui Chatham, ci doar ceva bombast*, atât În felul de a fi, cât și În elocință, nu acceptase din partea ministrului, marchizul de Rockingham, o proprietate care l-a făcut eligibil pentru Parlament? Nouă era Însăși cauza acestei liberalități. Ei Îi erau recunoscători lui Brummell În numele unei plăceri, resimțită ca un serviciu făcut; și aveau dreptate. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut să repet fiecare dintre vorbele lui, dar memoria mi-e limitată, iar elocința lipsită de suflu, astfel că multe dintre arabescurile poveștii sale nu vor mai apărea, vai! niciodată în vreo carte. — În prima zi din acel an, urcasem devreme la Alhambra, nu pentru a mă duce, după obicei, în mica încăpere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat câteva vorbe în legătură cu unchiul meu, „fidelul nostru slujitor“, și a isprăvit exprimându-și dorința de mă revedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât și de rolul meu de mijlocitor la Tefza, rol care adusese vistieriei în anul acela mai mult aur decât întreg orașul Fès. După ce aduse laudă unchiului meu, strămoșilor mei și Granadei, începu să laude în fața apropiaților lui prosperitatea mea, elocința mea, iscusința și vastele mele cunoștințe, dobândite în cele mai renumite școli din Fès. Nu l-ai cunoscut tu pe Ahmed Șchiopul la medersa? — Așa e, stăpâne. — Mi s-a spus că erai unul dintre cei mai buni prieteni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mei, fără să-mi potolească totuși spaima. Nu mai eram decât un automat, dar un automat care funcționa, făcând gesturi precise pe care sultanul impasibil părea că mi le dictează. Atunci poemul mi-a țâșnit din memorie, fără efecte de elocință, dar și fără bâlbâieli, însoțit la ultimele versuri de câteva gesturi timide care m-au costat eforturi și sudoare. Sultanul dădea din cap, schimbând uneori câte un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era la fel de amuzată și de jucăușă cum Îmi păruse la Început, o undă de melancolie ostenită se simțea dincolo de curgerea sa egală, modelată În ore lungi de catedră. Nu se schimbase foarte mult față de anii În care umplea amfiteatrele cu elocința, umorul și știința sa de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo câteva ori, asistasem incognito la cursuri, atras de entuziasmul cu care refereau despre prestațiile lui eclatante cohortele de studenți seduși, după cum mi-am dat seama, de maniera liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cârciumi. Mesajul artei actuale este tot mai contondent, mai colțuros chiar. Creativitatea transformă ideea în pasiune. Cărțile sunt niște scrisori. Dar nu toate își găsesc destinatarii . Singurătatea - această patrie a creatorilor de artă. În fața capodoperelor, cea mai adâncă formă a elocinței este tăcerea. Arta presupune dirijarea tumultului. Scriitorii actuali vorbesc uneori despre zăpezi unor oameni ai deșertului. Multe debuturi ajung direct în apele menajere ale literaturii. Poeții marilor abisuri dau autografe pe cer. Atenție ! Tot ce crezi poate fi folosit împotriva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
carnea asta o să ajungă să-i sature pe toți și era amar amar de mi se răsucea limba În gură) — ... conticuer omnes intentique ora tenebat inde toro pater Aeneas sic orsus ab alto, ce profesor era Graur, ce ținută, ce elocință, domnule, exista pe atunci o onoare a profesiei, nu mișca unul la ora lui, Îi sorbeam cuvintele și el scanda infandum regina jubes renovare dolore... na, c-am uitat cum era mai departe țdupă atîția ani parcă nici nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a Îndurat de doi copii singuri.” Mai Întâi nu-și dădu seama unde se află: nimerise cumva Într-o sinagogă? Îi trebui un minut de gândire până să Înțeleagă că de fapt era vorba de același Dumnezeu. Pastorul continua cu elocință, cu o convingere crescândă: „Să-ți iubești soția Înseamnă să te iubești pe tine Însuți. Nici un om nu și-a urât vreodată propriul trup, ci Îl hrănește și-l Îngrijește, așa cum Cristos Îngrijește Biserica; căci suntem mădularele aceluiași trup, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai vorbim... cancer, asta e. Sărbătoritul revine curând, zâmbitor. — Tovarășe poet și uneori dramaturg, care ați ajuns, iată, și scriitor oficial, dacă nu și oficializat ! îl primește uriașul... Știm că ați rămas adolescent și combatant și estet și afemeiat, iertați elocința. Totuși, întreb : cum ați con vocat asemenea panoptic ? Ce criterii prezidează această adunare ? — Întâlnirea e scandaloasă în măsura în care și eu sunt. Nu-mi sunt străini nici unii. Răspund în mine. Sunt poeți ratați cumințiți, îmburgheziți, îmbătrâniți. Dar și câțiva aristocrați autentici, deși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și ciudă. Mai mult decât explicațiile sale, impresiona limbajul non-verbal perfecționat până la detaliu. În prima bancă stătea nădușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]