3,447 matches
-
Scriitorilor Cartea în discuție, deși foarte, foarte scumpă, s-a vîndut imediat. S-au tras două tiraje și ar mai merge încă, n-am nici o îndoială, din moment ce mi s-au vîndut imediat alte romane aflate la a patra ediție. La elogii nu m-am așteptat, căci, la noi, cam demult nu se mai discută opera, ci omul. În ceea ce mă privește, vă rămîn recunoscător pentru ceea ce ați scris despre ea. Cine a dorit să mă citească, a făcut-o. Dar am
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
a lui Claudel și a lui Patrice de La Tour du Pin". Compensația unor asemenea gratificații ultramărinimoase ce pot decepționa vine sub forma unor rezerve ivite acolo unde te-ai aștepta mai puțin, în planul unor valori în genere însoțite de elogii. Apărînd drept capricioasă, libertatea exegetului nu e mai puțin interesantă la rubrica obiecțiilor: "Îi obiectez însă (lui Mircea Nedelciu) că doftoricește cu antibiotice răceli benigne, că trage cu tunurile artileriei grele în obiective mărunte, că bombardează din avion sărmane șubrede
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
pierderi aduce cu sine experiența exilului? Acestor întrebări și multor altora și-a propus Mircea Anghelescu să le găsească răspunsuri pe măsură, într-un volum de eseuri publicat recent Cămașa lui Nessus, București, Editura Cartea Românească, 2000. Aducând un binemeritat elogiu personalităților marcante ale culturii românești din diaspora, ale căror opere, cunoscute și apreciate în lumea întreagă, au avut un destin mult mai puțin fericit în propria țară, Mircea Anghelescu alege, în chip fericit, un foarte sugestiv simbol pentru condiția intelectualului
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
aur aflat la îndemîna oricui. Femeia oarecare e Maia Morgenstern cu o figură brăzdată de riduri, fiecare cută ca și fiecare inflexiune din glas evocînd prețul greu plătit pentru instaurarea acestei ideale stări de fapt. Un meritoriu laudatio, un veritabil elogiu adus "nebuniei" eroului legendar. Elegant și suplu, nervos și tandru, inflexibil și totuși inteligent maleabil, Rudolf Martin îi conferă prestanță remarcabilă acestui Vlad Țepeș - erou de suflet, nu de controverse istorice, politice, religioase etc. Printr-o istorie a soartei, încă
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
în care vrem să acordăm atenție operelor lor. În loc de elocvența artificială și savantă a școlilor, ei dețin darul vorbirii din inimă, cel care vine din credință, zel și entuziasm. Nici unul din ei nu ar pierde timpul să redacteze, precum Fronton, elogiul fumului, folosind cuvinte alese și cizelate cu artă109. Însă, Părinții scriau frumos cu tot 105 Ibidem, p. 26. 106 Adalbert Hamman, Părinții Bisericii, traducător Preot Ștefan Lupu, Edit. Sapienția, Iași, 2005, p. 7. 107 W.H. Carslaw, The Early Christian
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în al XX-lea secol se integrează și românii în procesul de creație cultă, de creație voluntară. Și îl citează, ca exemplu edificator, pe Blaga. Constată însă, nu cu surprindere, că "cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul (în știutul discurs academic din 1937 n.m.) a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc, adică satului românesc "Satul nostru, spune Blaga, a avut tăria să se păstreze "boicotînd" istoria. În jurul lui se făcea de către alții, străini de
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
publicație în care, de zece ani și jumătate, pot fi citite, săptămînal, nu doar pamflete scrise cu talent (ce e al lui e al lui), chiar dacă paranoice și mitomane, dar atacuri susținute și coerente la adresa democrației, texte antisemite fără perdea, elogii ale ceaușismului și altele care cad sub incidența legii. Vadim nu e pur și simplu poetul cu gură spurcată, el e un infractor ideologic și moral care trebuia exclus din viața publică. Sigur, nu e aceasta treaba presei, dar, dacă
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
îndoială că el e singurul cap-capabil să ajungă la o judecată de valoare asupra operei lui Gellu Naum și asupra persoanei poetului. Care mai are un defect major: îi plac pisicile. La o recentă lansare a îndrăznit chiar să facă elogiul lor. În calitate de biped, Radu Voinescu s-a simțit jignit: "Dacă pe bipezi îi expediază în două fraze, în schimb se lansează într-un consistent elogiu adus pisicilor. Foarte frumos! Cineva a elogiat nebunia și azi e citat cu admirație. Pentru ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
un defect major: îi plac pisicile. La o recentă lansare a îndrăznit chiar să facă elogiul lor. În calitate de biped, Radu Voinescu s-a simțit jignit: "Dacă pe bipezi îi expediază în două fraze, în schimb se lansează într-un consistent elogiu adus pisicilor. Foarte frumos! Cineva a elogiat nebunia și azi e citat cu admirație. Pentru ca, la o întrebare inexplicabilă a unei doamne care făcea pe reporterița - doamnele au dreptul, nu-i așa?, din când în când, la o doză de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri ale limbajului politic cu elogii - să ne închipuim cum ar fi trebuit să fie, în anii '80, un eventual capitol dedicat discursurilor lui Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos și pentru ea: în cazuri foarte clare, orice enunț devine subversiv, căci aserțiunea
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
istoria României de pe vremea comunismului. Editoarea, d-na Lavinia Betea, a alcătuit, din textul lui Sfetcu, o utilă carte, întregind-o cu o prefață și, mai ales, cu un corp de note lămuritoare în toate. I se cuvin mulțumiri și elogii. Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej. Selecție, introducere și note de Lavinia Betea. Editura Fundației Culturale Române, 2000.
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
buni cu regizorul Alexandru Dabija, el mărturisea că ar dori să-l cunoască pe Papa Ioan Paul al doilea, ca pe o personalitate de enormă anvergură a contemporaneității, un om ales pe care îl interesează oamenii. Și îi făcea un elogiu emoționant. M-a surprins atunci coincidența aceleiași dorințe. În microbuzul de la Ploiești era și Dabija. Bizar, nu? A mai urmat o noapte grea pentru acest Papă al oamenilor. Și încă o zi. Seara mă întorceam tot de la teatru. Mai zăbovisem
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
putem să spunem și noi, românii, că avem de asemeni așa ceva, la genul masculin... un Monsieur Sans-Gęne! De-ar da Domnul ca, la anul, bând dumnealui din nou șampania, să nu ridice simandicos deștul ăl mic în sus - turmentat de elogii...
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
pentru vârstnici (Bătrânul și copiii), fenomene ale naturii, anotimpuri, plante, animale (Iedera, Secetă și ploaie, Cosașul milos, Pe câmpie, Zâna florilor, Cântec de mai, În pădure, Păsărica, floarea, valea, Apa călătoare, Pescarul etc., cele mai multe sunt din această categorie), recomandări și elogii profesionale (Roșiorul, Fierarul, Dogarul, Doctorul, Zidarul, Cizmarul, Plugarul), jocuri (Cântecul soldatului, Copilul neastâmpărat). Tehnica versificației e simplă, adecvată destinației didactice, ceea ce nu înseamnă că lipsesc ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc, remarcat de G. Călinescu în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
progresiv, adică a adoptat mișcarea centrifugă a inadaptabilului, opusă celei centripete a oportuniștilor de diverse spețe, care, chiar dacă au avut o inițială perioadă de vag "curaj", s-au grăbit a se apropia de presupusul centru dispensator nu doar de rîvnite elogii, ci și de situații administrative la fel de rîvnite. Evitînd carnavalul beneficiilor, Ovidiu Pecican se declară a fi un Outsider. Iconoclast, dar gata a repara nedreptatea, scoțînd în relief meritele ce i s-au părut neglijate, mai tînărul nostru coleg a ales
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
prinși, se lamentează același Dan Zamfirescu, între două focuri egal de violente, al ŤEuropei libereť și al ŤRomâniei literareť. Din acel moment cea mai perfectă coincidență de acțiune s-a stabilit între postul domnului Noël Bernard și instituția tovarășului Macovescu, elogiile grupului Monica Lovinescu și Virgil Ierunca revărsându-se asupra-i (...) cei doi trasează linia și cei de la București o pun în practică (...) totul se petrece ca și cum un fir direct leagă conducerea Uniunii de respectivul post de radio (...). Ajungem să ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
la scurtă vreme după despărțirea de Lou. Dacă Rilke a elogiat aproape imnic calitățile spirituale ale prietenei sale cu care a făcut și două călătorii în Rusia, Freud a întrevăzut, în spiritul ordonator al discipolei sale doar latura feminină. Răspunzînd elogiului pe care Lou Andreas Salomé i-l aduce în textul intitulat " Îi mulțumesc lui Freud", părintele psihanalizei relativizează implicit meritele autoarei, afirmînd că "pentru întîia oară" a depistat ceva exclusiv "feminin" în activitatea ei intelectuală și anume: pe cînd el
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
lase în voie dezordinea pe care o provoacă "eternele ambivalențe", Lou se apucă să "deretice" , să pună ordine în lucruri ca și cum ar dori să demonstreze că și astfel, totul poate fi plăcut. Abia după ce din nou i se aduce un elogiu, Freud se înduplecă, după moartea discipolei și admiratoarei lui, să aprecieze modestia, discreția păstrată în jurul operelor ei poetice și literare, ca și cum Lou "ar fi știut unde se află ascunse adevăratele valori ale vieții". Muza manager u un instinct sigur al
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
de ironie a producțiilor "doamnelor" noastre. Este evident că autoarea nu își concepe demersul polemic (nu regăsim nicăieri patosul exagerat al feministelor de peste Ocean), ci se menține în proximitatea textelor, propunând o analiză foarte aplicată și ferindu-se să emită elogii acolo unde nu este cazul. Sunt trecute, pe rând, în revistă operele unor scriitoare din perioada interbelică (Hortensia Papadat-Bengescu, desigur, dar și Ticu Archip, Henriette Yvonne Stahl, Georgeta Mircea Cancicov, Martha Bibescu ș.a.m.d.), producțiile unor autoare care s-
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
fraze ale scriitorului care a opinat că prea mulți tineri scriitori, abia alfabetizați, se cred maeștri, fără să fi parcurs o perioadă de ucenicie. Gustând dintr-un pahar de vin, Caragiale citește un poem de Coșbuc, lăcrimează și face apoi elogiul "goanei veșnice după desăvârșire". În Addenda, îngrijitorul ediției reproduce două texte apărute la scurtă vreme după moartea scriitorului. O evocare nesemnată apăruse în "Opinia" din Iași, în 14 iunie 1912, și se referă la anul 1893 când scriitorul a încasat
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
memoria. Se adaugă treptat: orbirea, bătrînețea, moartea. Este reluată, ca de atîtea ori în lumea hispanică, ecuația de identitate dintre viață, iubire și moarte. Iar aventura existenței, care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este și titlul unui volum) devine un elogiu al lumii, văzute de un om în același timp rănit și surîzător, descumpănit și fericit. Un elogiu care este înțelepciune sau începutul unei înțelepciuni a prospețimii și seninătății clasice este
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
de atîtea ori în lumea hispanică, ecuația de identitate dintre viață, iubire și moarte. Iar aventura existenței, care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este și titlul unui volum) devine un elogiu al lumii, văzute de un om în același timp rănit și surîzător, descumpănit și fericit. Un elogiu care este înțelepciune sau începutul unei înțelepciuni a prospețimii și seninătății clasice este acel presentiment de iminență a unei revelații ce întîrzie să
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este și titlul unui volum) devine un elogiu al lumii, văzute de un om în același timp rănit și surîzător, descumpănit și fericit. Un elogiu care este înțelepciune sau începutul unei înțelepciuni a prospețimii și seninătății clasice este acel presentiment de iminență a unei revelații ce întîrzie să se producă, prin care Borges definește însuși fenomenul estetic. (A. I.) Poemul darurilor Reproș ori lacrimi nimeni să
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
în viața mea, există încă lucruri care mă uluiesc. O astfel de carte și o astfel de prefață aparțin, ambele, celui mai pur suprarealism al epocii de tranziție. Nu credeam că Dan Zamfirescu va reuși performanța de a-și întrece elogiile deșănțate din cartea închinată lui Nicolae Ceaușescu în urmă cu mai bine de trei decenii. Marele om între oameni și ctitorul între ctitori avea, în ochii lui Dan Zamfirescu, de toate, dar nu și talent literar. Iată că generalul Pleșiță
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]