5,061 matches
-
ca la un centru comun, la subiectul acestei voințe predominante. Acest subiect, neputând fi identificat cu o persoană fizică dată, constituie În mod necesar o ființă sui generis, invizibilă și totuși reală, la fel de reală ca și comandamentele pe care le emană. Acest subiect este, Într-un cuvânt, Statul. Noțiunea de Stat decurge astfel dintr-o analiză - chiar dacă sumară - din caracterul pozitiv al dreptului, fiind dat atunci când acest caracter pozitiv devine, la un anumit moment dar al evoluției sale, caracter etatic, statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cel puțin de limitare a unei norme precedente. Să presupunem că există o interzicere generală, dar Într-un anume caz, se crede potrivit a libera o categorie de persoane sau cineva care se află Într-o condiție determinată, și se emană, deci, o normă printr-o formulă permisivă, atunci această permisie aparentă reintră de fapt În categoria normelor abrogative, despre care am vorbit și capătă prin urmare, În aclași mod, o natură imperativă. Câteva exemple dintre cele mai caracteristice date de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a puterii de comandă, care e punctul de sprijin și baza ordinei juridice și care, În determinarea sa concretă, se poate personifica atât În entități colective, cât și În entități individuale. Privitor la originea sa, Întrucât În mod formal ea emană de la Stat, tot dreptul ar trebui să se cheme drept public. Statul Însă, emanând dreptul, poate să se organizeze pe sine Însuși, desfășurând și determinînd, prin raporturile juridice, (fie cu celelalte State, fie cu entități colective minore, fie cu indivizi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care, În determinarea sa concretă, se poate personifica atât În entități colective, cât și În entități individuale. Privitor la originea sa, Întrucât În mod formal ea emană de la Stat, tot dreptul ar trebui să se cheme drept public. Statul Însă, emanând dreptul, poate să se organizeze pe sine Însuși, desfășurând și determinînd, prin raporturile juridice, (fie cu celelalte State, fie cu entități colective minore, fie cu indivizi În parte), suveranitatea care Îi este proprie; sau poate determina raporturi Între individ și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
entități colective minore, fie cu indivizi În parte), suveranitatea care Îi este proprie; sau poate determina raporturi Între individ și individ, Între subiect și subiect, deopotrivă subordonate lui. În primul caz, dreptul are caracter public nu numai prin faptul că emană de la Stat, dar și fiindcă reglementează activitatea Statului ca atare, În al doilea caz, din contra, se poate spune că dreptul are natură privată (deși păstrează Întotdeauna caracterul public privitor la origine). Amintim, În sfârșit, o altă teorie, care ia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-i scadă, numărul funcțiilor sale”, teoriile negativiste neglijând un element de o importanță capitală, „anume că dreptul individual de libertate poate și trebuie să se formeze ca factor determinant În structura Statului. Legea, rațional concepută, nu este un comandament arbitrar, emanând de la cineva care deține o putere absolută, ci este expresia egalei libertăți a tuturor celor care aparțin aceleiași ordini juridice și care, În consecință, sunt capabili de a o respecta, tocmai pentru că ea este «registrul voințelor Înseși ale lor»”. Acest
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
decât pe acela de a vătăma pe alții sau de a-i incomoda”. De asemenea, dreptului ce aparține fiecărui individ, prin votul său liber - direct sau indirect - la formarea și Întocmirea legilor, „corespunde datoria de a observa aceste legi, chiar emanate din voința comună a poporului. Aceste legi trebuie, ele Înseși, să adapteze principiile fundamentale, la circumstanțe, dezvoltându-le, pe cât posibil, și limitându-le, În măsura necesară, pentru a face din ele un tot armonios față de condițiile de fapt. De exemplu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fost sursele principale. Sunt importante, de asemenea, chiar remarcabile, de exemplu, ordonanțele elaborate de navigatori sub formă de uzanțe, cum sunt cele din faimoasa Tabla lui Amalfi. Comerțul maritim a fost regulat, când prin statutele corporațiilor când, dimpotrivă, prin statute emanate de autorități politice, făcând parte din legile civile. Se dă, ca exemplu, Colecția celebră numită „Consulatul mării”. Codificarea Dreptului maritim se face mai târziu, În secolul al XVIII lea, la Veneția, subliniază filosoful Dreptului. Giorgio del Vecchio critică vehement pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptului, care sunt indivizii și grupurile sociale?” Pe scurt și În esență, filosoful răspundea de pe poziția sa, care susține Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă aceste voințe pot să asume forma logică a dreptului și un anumit grad de validitate efectivă, Înainte chiar de a atinge centrul sistemului și de a obține astfel
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dar o voce secretă a conștiinței noaste ne spune că această evaluare este posibilă, și că ea este chiar o datorie (Ă) Orice putere de Stat nu este - prin simplul fapt că există (istoricește) - legitimă mai presus de legile care emană de la Stat (și care constituie ceea ce se numește Dreptul pozitiv) (Ă) Dar totuși există o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu acelea ale indivizilor”. Dezvoltându și profunda argumentare, filosoful dreptului scrie, În continuare: „Dar trebuie recunoscut că noi nu Înțelegem, aici, prin «Stat» centrul sau subiectul unei ordini juridice «oricare ar fi ea», adică puterea majoră de fapt, de la care emană regulile juridice pozitive ale Întregii Societăți, ci Statul perfect, sau Statul ideal, care reprezintă un arhetip și o exigență de ordin deontologic, precis ca legea justiției, Înțeleasă În sensul său absolut, constituie o piatră de Încercare (de atins) și un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care e tocmai subiectul ordinii juridice”. Dacă Dreptul implică Întotdeauna un comandament, se pune Întrebarea: cine e cel care comandă? Și cine exercită coercițiunea (constrângerea)? Se răspunde: Statul este acela care Îndeplinește aceste funcții, fiind subiectul ordinii juridice. De la el, emană normele juridice, deoarece el reprezintă puterea supremă, adică e Înzestrat cu suveranitatea (suprema potestas). Conceptul de suveranitate este corelativ cu conceptul de Stat. Un Stat nu este ca atare, sau cel puțin nu e perfect ca atare, dacă Îi lipsește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ei, a Suveranității Statului, trebuie părăsită”. Giorgio del Vecchio milita convins că: „Această soluție este inexactă; și trebuie Înainte de toate să corectăm Însăși punerea problemei. Suveranitatea ca și Statul, nu e altceva decât centrul unei organizări juridice, centrul din care emană, sau se consideră că emană, toate normele care alcătuiesc organizația. Cine ia ca punct de vedere Centrul sistemului, În mod necesar va considera toate celelalte sisteme ca străine și indiferente, sau ca dependente și subordonate, tocmai pentru că În sistem nici o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
părăsită”. Giorgio del Vecchio milita convins că: „Această soluție este inexactă; și trebuie Înainte de toate să corectăm Însăși punerea problemei. Suveranitatea ca și Statul, nu e altceva decât centrul unei organizări juridice, centrul din care emană, sau se consideră că emană, toate normele care alcătuiesc organizația. Cine ia ca punct de vedere Centrul sistemului, În mod necesar va considera toate celelalte sisteme ca străine și indiferente, sau ca dependente și subordonate, tocmai pentru că În sistem nici o normă nu poate fi considerată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
alcătuiesc organizația. Cine ia ca punct de vedere Centrul sistemului, În mod necesar va considera toate celelalte sisteme ca străine și indiferente, sau ca dependente și subordonate, tocmai pentru că În sistem nici o normă nu poate fi considerată valabilă, dacă nu emană de la autoritatea care e prin definiție punctul de convergență și de iradiație al oricărei puteri juridice”. Giorgio del Vecchio intuia că faptul acesta real nu Împiedică sistemele de a fi multiple, Împreunându-se În felurite chipuri și forme, Între ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
definiție univocă a păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc descrierea unei scene terifiante : În ultima sa apariție la Olympia, Edith Piaf , bolnavă, cu picioarele umflate ...În pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vor trezi energiile latente din interiorul tău. MASCA CEA DE TOATE ZILELE ... Am să încep acest capitol interesant cu o poezie compusă de mine ... În timpu-n care eu trăiesc E-at=t de multă lume, Iar eu cu zâmbet tineresc Eman doar gânduri bune. Nu e ușor să fii iubit Când tu nu deschizi ochii, Să vezi și chipul lor mâhnit Să-ncerci ca să-i aproprii. În lumea-n care eu mă simt Încerc să mi te aproprii, Să nu-ți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Ada Brumaru Înțeleg abia acum, când David Ohanesian nu mai respiră lângă noi, că el plecase de mult, voluntar, de pe scena teatrului de Operă. Rămăsese încă o "prezență" viguroasă, retorică, emanând o vitalitate contagioasă și un spirit critic neșovăitor. Venea la Operă, în sală, ca spectator inițiat, cu aceeași pasiune cu care își trăise acolo înzestrarea "a fi" mereu alt erou în fabulele lirice unde baritonul este - cel mai adesea - încărcat
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
polițistul, fascist paznicul de închisoare, fascist șeful de întreprindere, fascist profesorul care disprețuiește greva, fascist tatăl care nu demisionează de la autoritaea sa, fascist cel care denunță drogurile." (p. 86.) Așadar, o țară în care tot ce înseamnă ierahie și autoritate emană un iz de fascism. O țară în care "francez de baștină" a devenit o expresie nepoliticoasă, iar patriotismul a căpătat izul unei vorbe în vînt. O țară în care, dacă o elevă musulmancă purtînd văl spune că "N-am să
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
criticii, de un "purism" al său, neîndoios tangent la noțiunea ce făcuse carieră în epocă, cea a "poeziei pure", propusă de abatele Bremond, Streinu reia mereu teza unei critici care "crește organic din natura obiectului de studiat". O febrilitate speculativă emană din considerațiile sale privitoare la un comentariu ce se cuvine "a studia opera de artă în intuitivitatea ei, în ceea ce se constată ca ireductibil și nedatorit nici rasei, nici epocii, nici psihologiei individuale și nici vreunui alt factor extrinsec". Unele
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
Prestigioasa Editură Humanitas a publicat recent ediția românească a romanului Irinei Egli, Terre salée. Excelenta traducere realizată de Adina Cobuz pune, de minune, în evidență impresionantul suflu epic al autoarei. Energiile contrare care se izbesc uneori, în interiorul aceleiași fraze, totul emană senzație densă de straniu. Amestecul de voluptate și moarte, frica de continua amenințare a fatalității, revelația micimii ființei umane, zdrobite sub lespedea Destinului sunt elemente definitorii ale scrisului Irinei Egli. Pământ pustiu (titlul versiunii în limba română a romanului Terre
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
cea mai pestriță adunătură pe care a născut-o vreodată o conjunctură, comuniști, naționaliști, țărăniști, liberali, același căcat care are aceeași origine și indiferent că ne este băgat pe gît cu etichete occidentale sau autohtone, se simte de la distanță că emană o putoare securistă de care nici de data asta n-o să scăpăm, în pofida acestor așa zise schimbări sau răsturnări de situație. — De parcă v-ar durea pe voi capul din cauza asta, zice cu tupeu Curistul, voi v-ați comportat întotdeauna ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori de câmp, și are unghiile Îngrijit tăiate și date cu lac strălucitor. -De undea-i apărut lebădă sălbatică? Antoniu nu-și poate stăpâni bucuria. -Cred că mă confundați...se scuză zâmbind tânăra reporteriță. Haideți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
energie, caracter și timp, din partea tuturor!“ — OK, face Maimuța în taxi, de ce ești bosumflat, Max? — Nu-s. Nu-ți place cum arăt. — Ridicol. — Șofer, la Peck and Peck. — Gura. La Vila Gracie, șofer. — Mă iradiezi, Alex, cu emanațiile tale otrăvitoare. — Eman un căcat. Am zis că n-am nimic. — Ai ochii ăia negri ca Hebe, omule, care spun totul. Tutti! — Liniștește-te, Maimuțo. — Ba tu să te liniștești. — Eu sunt liniștit. Dar hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]