3,224 matches
-
Vroiau ca oamenii să-l citească pe Tolstoi etc. Mulți scriitori au fost autodidacți dar la ora actuală totul s-a degenerat. Partidul nostru social democrat a trădat mult acel ideal, s-au pus să câștige bani acum abandonând idealul emancipării. Am generalizat puțin. Există un obscurantism al plăcerii, cum scria Roland Barthes. Din doi oameni unul se pare că nu citește. Jumătate din lume se privează de plăcerea de a citi. Nu se renunță numai la un ideal moral dar
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
consolidat proiectul lovinescian și a stabilizat - critic - modernismul nostru literar. După război, dacă sărim peste anii proletcultiști, rolul lui Călinescu (dar, parțial, și al lui Lovinescu) a fost ținut de Manolescu; partea „lovinesciană” a acțiunii lui ține de etapa de emancipare a literaturii (acum nu de sămănătorism-poporanism, ci de realism socialist), partea „călinesciană” - de stabilizarea canonului contemporan. E drept că nici Lovinescu, nici Călinescu și nici Manolescu n-au lucrat singuri, dar ca embleme ale criticii și ale acțiunii sale numai
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
a două cupluri, foarte la modă, pare-se, la Paris). Autorul propune și două experimente: primul - deschiderea unor bordeluri în care să lucreze bărbații pentru femei (subiect exploatat de altfel în romanul Iubirea față de aproapele), cu rezultatul probabil că, în ciuda emancipării lor recente, tot femeile ar fi acuzate de necuviință și moravuri ușoare; al doilea - apărarea unui nou hedonism și a circulației libere a corpurilor prin îndemnul ca tinerii... dotați pentru dragoste să devină niște ființe publice în cel mai bun
Despre dragoste în secolul XX () [Corola-journal/Journalistic/5356_a_6681]
-
în sine, dar transpare în fiecare capitol ca fenomen firesc care însoțește constant istoria literaturii pentru copii, aflată într-un perpetuu du-te-vino cu marea literatură, înțelegînd prin aceasta, în primul rînd literatura pentru cei mari. Hibriditatea generică pare a fi emanciparea spre care se tinde în cea mai recentă creație pentru copii, reflectînd parcă astfel eliberarea copilăriei de rigorile moralismului și didacticismului auster. Tema copilăriei în viziune realistă, dramatică, sau centrată pe aventură și călătorie, pe inițierea în viața de adult
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]
-
prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui-generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
umană nu ar supraviețui. În ciuda acestui fapt, rar mai găsim in ziua de astăzi îndrăgostiți ce își savureaza iubirea și reciprocitatea sentimentelor împărtășite. Nevoia satisfacerii plăcerilor fizice înlocuiește din ce in ce mai mult afecțiunea dorită, lipsa timpului determină astfel relații din ce în ce mai libere. În ciuda emancipării opiniei privind sexul, femeile păstrează o reticență față de aventurile de-o noapte si sexul cu necunoscuți, preferând o relație sexuală fără obligații cu un prieten/ cunoscut. Ce avantaje aduce acest tip de legătură? În primul rând, presiunea care apare într-
Și femeile vor sex, dar fără obligații () [Corola-journal/Journalistic/66338_a_67663]
-
și noi, Nicolae Filimon vedea românismul reductibil la efectele nefaste ale fanariotismului, fără putință de ieșire din impasul moral, transmis genetic. Autodetestarea, în portretul parvenirii și corupției, se elibera prin satiră și caricatură. Ideologia autodenigrării nației ca neputință istorică de emancipare va veni mai târziu. Numai lui I. L. Caragiale îi va arde de râs, altora - nu. • Mara lui Ioan Slavici legitima ardelenismul ca spirit de chiverniseală și îmburghezire prin muncă. Poate de aceea romanul nu a plăcut și nu a avut
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
Nicolae Manolescu Roșu și negru: liberali și ultra , „La Quotidienne” și „Le Constitutionnel”, cultul lui Napoleon și Restaurația, uniforma și sutana, emancipare și prejudecăți . În celebrul roman al lui Stendhal, acțiunea se petrece în 1826, în plină și contradictorie Restaurație, cu o tot mai vie opoziție republicană. Fascinat de Napoleon, Julien Sorel e nevoit să-și ascundă sentimentele ca să-și poată realiza
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
nevoie de cărți pentru instrucția fiilor săi, M. de Rênal acceptă să facă un abonament la o librărie deținută de un liberal, dar numai prin intermediul unei terțe persoane. Romanele reprezintă în acea vreme un mod de instruire într-ale vieții. Emanciparea moravurilor se face cu ajutorul lor. În această privință, Madame de Rênal și Madame Bovary se deosebesc tocmai prin faptul că prima, spre deosebire de a doua, nu citește romane. Să nu uităm următoarea remarcă a autorului: „La Paris, relația dintre Julien și
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
de fețele concretului brut, pe de alta refuză a ancora consolator în glaciala lume a abstracțiilor geometrizante. Descoperindu- se străin de sine, „închis pe veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
și el este un intelectual - revelează episodul dramatic al sexului premarital ascuns până atunci de soția credincioasă unui soț emancipat. Încă un pas al desprinderii de tradiție a fost făcut cu împăcarea între soți, iar maximul obținut este predarea ștafetei emancipării tinerei Esmeralda (Hafsia Herzi) - ce sens mai are maestrul fără discipoli? - care trădată în amor, își manifestă exemplar disprețul față de instituția căsătoriilor aranjate și, alfabetizată de către Leila, părăsește satul pentru a descoperi lumea. Ca o încununare a eforturilor femeilor emancipate
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
laudă ultimele directive ale Partidului Comunist Român. Stilul nu este foarte bombastic și, în ciuda unor expresii înțepenite, pare un text scris totuși cu o oarecare sinceritate. Evenimentul trebuie să fi fost important, partidul trebuia probabil susținut în aceste momente de emancipare și gesturile de independență economică față de Uniunea Sovietică își găseau iată ecoul în texte semnate de cei mai tineri și prestigioși dintre scriitori, cei care nu se exersaseră în asemenea texte ocazionale pînă acum. Gestul lui Nichita Stănescu este fără
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4618_a_5943]
-
pe de o parte, o societate pragmatică a celor care urmăresc investiții cu amortizare imediată, pe de alta și, în fine, acel tout public care primește și retrimite informații într-o goană din care nu înțelege nimic. Ideea franceză a emancipării, pe care un filozof de talia lui Jacques Rancière o ilustrează superb într-o carte numită Maestrul ignorant, nu ține cont de convingerea astăzi generală cum că libertatea constă în a face tot după propriile dorințe: e suficient atunci ca
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
Femeile islamiste, dornice de emancipare, vor avea propriul lor oraș. Acest proiect avangardist aparține autorităților din Arabia Saudită, care vrea să țină pasul cu lumea modernă și în ceea ce privește drepturile femeilor, fără să încalce însă prin asta stricta lege Sharia, care nu interzice femeilor să lucreze. În
Află cine va construi orașul femeilor de carieră, unde bărbații vor fi interziși () [Corola-journal/Journalistic/57746_a_59071]
-
implemetarea acestui proiect, companiile și liniile de producție vor fi conduse în exclusivitate de femei, guvernanții apreciind că acestea doresc să joace un rol cât mai activ în dezvoltarea țării, deși islamicii conservatori nu privesc cu ochi buni dorința de emancipare a femeilor. "Sunt sigur că femeile pot demonstra eficiența lor în multe domenii și în ramurile industriale care corespund cel mai bine cu interesele lor, cu natura și priceperea lor", a declarat pentru cotidianul saudit, Al-Eqtisadiah, directorul adjunct al MODON
Află cine va construi orașul femeilor de carieră, unde bărbații vor fi interziși () [Corola-journal/Journalistic/57746_a_59071]
-
de bine. E ca și cum, într-o leprozerie, un jurnalist n-ar vedea decât culoarea seducătoare a florilor ce cresc pe lângă gardurile instituției... Tot ce are de spus Eagleton despre brutalitatea instaurării socialismului e că „ar fi fost mai bine dacă emanciparea umană s-ar fi produs cu mai puțin sânge, sudoare și lacrimi”. Milioanele de victime sunt, iată, doar un detaliu (regretabil, desigur!) din marele design al „emancipării umane”! Discursul resentimentar-marxist a subjugat într-o asemenea măsură lumea dezbaterilor academice din
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
Eagleton despre brutalitatea instaurării socialismului e că „ar fi fost mai bine dacă emanciparea umană s-ar fi produs cu mai puțin sânge, sudoare și lacrimi”. Milioanele de victime sunt, iată, doar un detaliu (regretabil, desigur!) din marele design al „emancipării umane”! Discursul resentimentar-marxist a subjugat într-o asemenea măsură lumea dezbaterilor academice din Occident, încât e aproape imposibil să așezi pe masa conferințelor și simpozioanelor alte teme decât cele, reducționiste, plămădite în laboratoarele stângii resentimentare, fără a fi acuzat de
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
prin care trece un spirit uman: cămila, leul și copilul. Spiritul cămilei simbolizează perioada asimilării culturale, cînd, asemenea unui animal de povară, filosoful poartă cu sine valorile prestabilite ale moralei. E perioada fidelității față de statuile trecutului. Urmează stadiul leului, etapa emancipării, cînd frîna valorilor inițiale este înlăturată grație unui elan iconoclast: statuile sînt doborîte, regulile sînt încălcate. În fine, stadiul copilului simbolizează spiritul ludic care își creează liber propriile valori, în cazul lui Nietzsche ele fiind: voința de putere, reîntoarcerea identicului
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
despre cât de „tradițională” era societatea românească acum 20 de ani - cu contribuiția „tradiționalului” decret 770/1966 - și aerul nostalgic al formulării, prescrierea unui rol „de mamă, de casnică, de gospodină” femeii este o opinie cu totul necitabilă în condițiile emancipării lente a genurilor în această parte a Europei. Poate mai utilă ar fi reamintirea faptului că una dintre primele cauze de deces în România o constituie accidentele rutiere - de care știrile din acest weekend au fost pline, în majoritatea cazurilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
preinfarct, Madame Pujol se vede nevoită să preia pentru o scurtă perioadă de timp prerogativele soțului și să trateze cu proletariatul burzuluit. De aici încolo, Ozon începe să distrugă sistematic tabloul de onorabilitate al familiei burgheze jucând ironic pe cartea emancipării feministe a Suzannei Pujol. Aceasta se descurcă excelent în rolul de patron, amortizează iritarea muncitorilor vorbindu-le elegant, dar fără a le promite nimic, crește și diversifică producția propunând și colecții avangardiste care poartă semnătura fiului cu simț artistic așa cum
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
-i astfel iluzia trăirii. Literatura ne amintește cine suntem, ne reamintește de noi înșine, ne învață despre noi înșine. N-o poate face decât luândune de mână și purtându-ne prin labirintul ei de povești să ne indice drumul înspre emanciparea de sine. Adevărata literatură nu minte, ci ne emancipează, ne confruntă cu noi înșine, nu ne pierde în vastitatea lumilor ei decât pentru a ne regăsi și pentru a-și atinge scopul nu pregetă în a inventa adevărul minciunilor. Dacă
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
aspectele, căci începe într-o Transilvanie frământată de agonia Imperiului și continuă cu anii Primului Război Mondial. Firește, fiind o narațiune formativă, accentul nu cade asupra evenimentelor exterioare și, de exemplu, nimic din lupta dusă de tatăl scriitorului, preotul Isidor Blaga, pentru emanciparea țăranilor din Lancrăm și prezervarea identității lor naționale, nu pătrunde în text. Doar privațiunile îndurate în studenția vieneză, la sfârșitul conflagrației - când fosta capitală a Dublei Monarhii cade pradă anarhiei și dezagregării -, ne lasă să înțelegem că viața viitorului poet
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
problemele minorității de culoare. A organizat acțiuni publice contra practicii linșajului, a fost o militantă a partidului republican, a contribuit la fondarea unor școli profesionale pentru fetele de culoare (Industrial School for Colored Girls în Delaware), a organizat acțiuni pentru emanciparea politică a femeilor prin acordarea dreptului la vot. Ziaristă de talent, Alice Dunbar-Nelson a fost și o scriitoare de uimitoare prolificitate. A scris versuri, nuvele, schițe, precum și un jurnal care prezintă un destin de excepție. Memorialistica ei reconstituie episoade din
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
încălcarea drepturilor omului, dacă ar permite excluderea unei musulmane radicale din învățământul preșcolar. Musulmana cu pricina nu e arabă, ci franțuzoaică getbeget, cu diplomă universitară obținută într-o universitate din țara ei, tânără și cu viitorul în față, dar preferând emancipării voalul și mariajul cu un bărbat poligam. Să fie haremul o atracție irezistibilă?
Justiția (ne)laică () [Corola-journal/Journalistic/3747_a_5072]