394 matches
-
schimbat mentalități și modalități clasice de lucru în clasă, fiind și recunoscută rezistența manifestată aici. De altfel, există deja abordări diferite ale leadershipului, după accentul pus pe unul sau altul dintre aspectele sale (Gunter, 2001): • abordarea critică (relevă rolul liderilor emancipați împotriva injustiției, opresiunilor structurilor formale de putere, în școală sau în clasă), • abordarea umanistă (evidențiază rolul experiențelor câștigate anterior în definirea managerilor și a liderilor, în școală sau în clasă), • abordarea instrumentală (arată rolul leadershipului efectiv, al strategiilor utilizate pentru
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu. Evantaiul de posibilități este larg, deși e vorba de aceleași clișee. Dogma personajului pozitiv se schimbă, pentru a se ajunge la drama și la ezitările activistului de partid, cel mai emancipat fiind Nicolae Moromete al lui Marin Preda, din Marele Singuratic. Prezentarea problemelor, în construcția socialismului avea, desigur, anumite limite, iar atingerea lor reprezenta un act de curaj. Romanul istoric și politic își înnoiesc și acestea temele de la o etapă la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lui Richard Nixon, erau fotografiați alături de o păpușă Mickey Mouse de mărimea unui om. De aceea, 1968 nu este un an de cotitură pentru romanul francez, care continuă să fie scris la temperaturi foarte scăzute, În așteptarea apariției cititorului nou, emancipat, pe de o parte, iar pe de alta la temperatueri normale de către ceea ce amenința să devină industria literaturii din zilele noastre. Nici cei mai idealiști, sau ambițioși, sau veleitari scriitori nu mai pot continua utopia criogenică a generației lui Robbe-Grillet
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
drept, foarte rar pronunțat. Jean Echenoz, În 1979, Jean-Philippe Toussaint În 1985, Patrick Deville, Christian Gailly și, Într-o anumită măsură, Eric Chevillard În 1987, Christian Oster În 1989 cooperează la impunerea unei literaturi a detaliului concret, umanizată, tandră, discretă, emancipată și totuși Îndatorată predecesorilor, nostalgică și oarecum neputincioasă de a oferi mai mult decît programul minimalist Îi impusese. Jean Echenoz - pionierul - reciclează genuri de consum În romane populate de antieroi al căror singur adevărat eroism este cel de supraviețui unor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
negativă din partea acestuia. Introspectarea profundă și repetată creează, uneori, un „cerc vicios”, în care cauzele se transformă în efecte, iar efectele în împrejurare anume de viață (ex. atunci când un prieten i-a făcut cunoștință pe stradă cu o tânără mai emancipată), va diseca / analiza în mod excesiv această nereușită de moment (ex. lipsa spontaneității, a umorului) transformând-o prin acest act de repetată conștientizare în finalul ??188 unui șir de alte nereușite în situații asemănătoare; efectele timidității (diferitele reacții neadecvate) se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
modelul oferit de metropolă. Modelele nu mai sînt adecvate însă nici în țările care le-au creat, cu atît mai puțin în tinerele state care au nevoie, mai ales, de cadre pentru trebuințele urgente ale economiei ce se vrea complet emancipată. Situația se complică și datorită limbii; unele state mențin încă în școală limba țării coloniale. Altele au reușit s-o înlocuiască cu dialecte vorbite de populația majoritară. Acolo unde sînt mai multe dialecte vorbite de un număr aproximativ egal de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fie pur propagandistic și să înceapă să reflecte nevoia profundă a unei societăți civile și a unei economii sub-civilizate. Însă imperialismul URSS nu este totuși o momeală "anticomunistă". Revoluția este urmașa unui Imperiu pe care l-a revoluționat, dar nu emancipat. Stalin și-a reînsușit moștenirea țarismului Rusiei mari, iar vechiul imperialism a fost stimulat, nu inhibat, de ideologia universală a comunismului. Ba mai rău: la fel ca totalitarismul său, naționalismul rusesc și imperialismul URSS au fost stimulate de eșecurile umane
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aderențe noi, la fel de pasionate, dar la fel de trecătoare. Ajuns acasă, individul este tot singur, căutând cu disperare un grup nou care să-i împrumute reperele sale. Totul începe în școală, va spune Hannah Arendt, acolo unde "copilul rege" (Sévillia) a fost "emancipat" de sub tutela adultului, adică al acelor repere și limitări concretizate de profesor în numele umanității pe care copilul trebuie să o cucerească. Lăsat singur, copilul va cădea pradă tiraniei grupului, fără sprijinul reprezentat de grupul colegilor atunci când adultul înțelegea educația ca
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în vederea emancipării sale. Soluționarea problemei de gen constituie o condiție de ruptură cu mentalitatea tradițională și de avansare a societății în direcția modernității. Principiul excluderii femeilor este relativizat de individualități cu spirit de independență și originalitate, cum este Pariziana. Indivizi emancipați în mai mare măsură decât alte categorii ale societății franceze, Parizienele fac parte din categoria femeilor care oferă un raspuns original și nuanțat la marile principii ale secolului Luminilor și Revoluției franceze asupra libertății individului. Pariziana este versiunea unei femei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
paraissait être une espèce de symbole des vaines espérances" [Maupassant, Notre cœur, p.91]. Pariziana este mai mult ceea ce promite decât realitate, fapt prin care transpare cruzimea lipsei de speranță. Comparația cu pasărea sălbatică sugerează ideea de libertate, proprie naturii emancipate a Parizienei, gata oricând să-și ia zborul și să migreze: "frileuse dans son corsage garni de plumes, pareille aux oiseaux émigrants qui ne restent jamais au même endroit" [Maupassant, Notre coeur, p.200]. Pariziana se simte în casa că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
marital cu toate accesoriile este o scenă frecvență în românul secolului al XIX-lea. Căsătoriile din lumea Parisului monden sunt întotdeauna un eveniment și constituie în român descrieri cu detalii mai mult sau mai putin relevante 330. Madeleine Forestier, Pariziana emancipata, are o concepție modernă despre căsătorie, cu totul diferită de cea comună, în care soții sunt liberi și egali 331. Ea este cea care se ocupă de toate detaliile punerii în scenă a ceremoniei: înlăturarea rivalei, stabilirea datei și a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare. Femeia pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ideologie (cum ar fi gay pride), ar putea fi un suprem omagiu al portretistului. În Statele Unite, political correctness, un fenomen de societate foarte greu de înțeles de la distanță, a făcut ca marginalitatea asumată liber, dar discret (așadar: e neascunsă, deci emancipată, a spart cercul vicios al puterii) să nu mai fie cu putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să-i oblige pe ceilalți s-o admire, nu doar s-o accepte indiferenți și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dar și-a pierdut principalele poziții instituționale din câmpul cultural, cucerite de „optzeciști”. Cu toții, în sfârșit, încearcă să câștige „inimile și mințile” Generației 2000, așa cum au făcut până nu de mult cu Generația ’90, cea a emulilor direcți, între timp emancipați. Generația 2000, despre care am scris cu alt prilej, este și cea mai diversă, incluzând un vast evantai de opțiuni ideologice și stilistice - stagiile formative în străinătate, uneori îndelungate, își arată efectele. (Utilizez „conceptul” de generație în accepțiunea sa curentă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că oameni care dobândesc cunoștințe științifice despre societate și procesele sociale, vor fi mai bine "echipați" pentru ca să înțeleagă propriile lor vieți. În acest sens, sunt exemplare spusele unui sociolog american care s-a referit la sociologie ca la o "perspectivă emancipată" care poate elibera oamenii de orbirea produsă de forțele sociale care acționează asupra lor și pe care aceștia nu le înțeleg. Prin toate acestea, sociologia diferă de alte modalități de descifrare a acestor probleme pentru că oferă înțelegeri și explicații pe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
diferențiere între oameni: „Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de născut ei toți se nasc și s-au născut de o potrivă”110, rostește una dintre cele mai inteligente și mai emancipate eroine boccaccești, Ghismonda. Spiritul renascentist este antropocentric, militează pentru egalitate socială și distincția prin valoare. Pledoaria tinerei în apărarea propriei cauze, pe lângă un retorism specific Evului Mediu, reliefează și dimensiunea moralizatoare urmărită de exemplele date, sub forma aforismelor. Dorește instituirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în găteală și podoabă...”165 Pampinea lansează o critică severă la adresa preocupării excesive pentru cultivarea imaginii exterioare în detrimentul valorilor spirituale, morale. Le cere femeilor consecvență și unitate, aderarea la un crez comun, unificarea într-o singură voce. Tânăra autoritară și emancipată militează pentru scoaterea femeii din conul de umbră al unei societăți ce mai păstra reminiscențe medievale, iar această eliberare nu se poate face decât prin educație: „înzorzonate precum sunt, boite și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru 72 împlinirea firească prin acest instinct uman ce nu ar trebui negat și drapat inutil, își cunoaște bine firea și nu înțelege duritatea unui părinte care pune mai presus de fericirea ei normele sociale. Discursul Ghismondei îi reliefează gândirea emancipată, liberă de cutume, democratizarea viziunii asupra statutului femeii, care încă de la creație este pe același plan cu bărbatul, devine o pledoarie pentru o egalitate în drepturi și o departajare doar pe criterii valorice. Păcatului trupesc, care nu este nici pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
531, dar o înțelegem în sensul că scriitorul italian este mai puțin înclinat să confere operelor sale un caracter didactic, cât să se intereseze mai mult de literaritatea lor, să le facă cât mai plăcute și accesibile unui public divers, emancipat, dezinhibat. Autorul Decameronului nu este un spirit democrat și tolerant doar cu cei simpli, ci dovedește o deschidere amplă spre alte spații geografice și spre alte culturi, o înțelepciune prin care dorea să înlăture orice fanatism religios, orice violență privind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter cu gura”558, având o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
călăuzitoare sau modele pentru suratele lor. Viața rămânea, în ultimă instanță, supremul pedagog, experiența proprie sau a celorlalți o sursă permanentă de exemplificare, de unde probabil și fascinația pentru povești ca forme de tezaurizare a unei culturi. Personajele feminine educate și emancipate, după cum am remarcat în portretele analizate, au avut un impact hotărâtor asupra celor din jur, iar lipsa educației a fost mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Limitată prin datele biologice, Sylvia Plath suferă cumplit că Într-o lume din care convențiile Încă n-au dispărut (suntem În anii ’50) trebuie să poarte povara, umilitorul neajuns al feminității. Trăind Înaintea vremii sale, s-ar vrea o ființă emancipată, o egalitaristă, o feministă avant-la-lettre, În fine, omul descătușat de puritanismul găunos al unor vremi care Încă n-au intrat În modernitate: S-a injectat În mine prea multă conștiință pentru a rupe, fără efecte dezastruoase, cu tradiția; Îmi e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
altă invenție este sintagma, de asemenea operațională, de „cărți enervante” (cărți care nu sunt „propriu-zis proaste”, dar în care „ceva sună fals, ceva e supărător și, până la urmă, enervant, tocmai gândindu-ne că avem de-a face cu spirite luminate, emancipate, de la care ne-am fi așteptat, poate, la mai puține sacrificii închinate feluriților idoli vetuști”). Enervarea este, de altfel, una dintre muzele cele mai fidele ale lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
f f f f f f f f fată" căreia nu-i pasă cîtuși de puțin de poezie și de proză și nu-i pasă de aceste genuri literare, ea se întoarce acasă pe ploaie, nu e încă educată îndoctrinată emancipată manipulată dirijată în acest labirint fără ieșire care oferă de-a lungul parcursului ei zidurile poezie și proză. (Ibidem) Conformismul îl amuză, căci nu asumă nici urmă de falsă mo destie sau umilință în fața unei limbi "majore". Se servește de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]