816 matches
-
slujbei ce urmează. În semiîntunericul altarului se ghicește preotul, care priveghează taina ce va să vină. Întunericul e mare la Început, dar Încet-Încet se face lumină. Atât cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin. Misterul nu trebuie Întâmpinat cu emfază, ci cu parcimonie și pioșenie. Mi-a plăcut Întotdeauna această singurătate a Începuturilor: nu declamare, nu gălăgie, nu lume multă, ci doar tăcere și câteva suflete În Întâmpinarea absolutului. E mai mult gol decât plin, mai multă aspirație decât Împlinire
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ademenitoare, coadă la produse promoționale, lume Îngrijit Îmbrăcată, atmosferă de antren și prosperitate. Ce mai, raiul pe pământ! Un copil rătăcit smiorcăie după ai lui. Casiera scanează cu Înverșunare, te simți mai presus decât cumpărătorul de alături, scoți cardul cu emfază, te preumbli țanțoș și victorios până la mașina din parcare. Ajungi acasă, descarci și te descarci: rămâi la fel cum te-ai dus: gol, singur și neajutorat. Realizezi În acest fel pustiul lumii ce intră În tine. Niște vrăbii și-au
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
literar”, „Curentul”. Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie și respectând conveniențele boemiei „anilor nebuni” de dinaintea începerii războiului. Anotimpul preferat este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor șocante, descoperite și expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului și acceptarea prezentului echivoc: „Tare mi-s dragi zilele babii / Ninsori cu soare pe din două / Sclipiri de ger, obraz de rouă / Văzduh cu mâncărimi de scabii. // S-a zăpăcit în spațiu timpul / Din
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
pe efectul polemic, adesea cu prețul trivializării. Uneori și în Caleidoscop... se recurge la invectivă, la ridiculizarea oponenților pe baza defectelor lor fizice, într-o viziune grotescă (Cioflecării și hilariante), dar predominantă e zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
ci Grecia. Din acest Sud strălucitor ei se Întorc În mohoreala Nordului cu nostalgia unui stil, corinticul, de-o eleganță sofisticată, gata să scoată din apatie lumea saloanelor și a cluburilor. Îi distinge felul de a pronunța cuvintele, cu o emfază și prețiozitate care-i apropie de les Incroyables ai Franței. Ce poate fi mai de bon ton decât să „mănânci” consoane sau chiar silabe Întregi? Ca și În fața tinerilor Macaroni, unii cad În admirarea lor totală, alții Îi iau peste
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu Sir Max Beerbohm, ultimul mare dandy englez. El se stinge la 84 de ani În Italia, unde se retrage În timpul primului război mondial, alături de soție. Pare a fi astfel contrazis principiul celibatului pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit, cronicarul dramatic, caricaturistul, omul de lume, e un dandy autentic. Ținuta sa elegantă, aerul de veșnic precocious baby, copil precoce, pipa, ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a lui Hugo, Sand și Pierre Leroux. E un joc de copii pe care adulții Îl privesc cu indulgență; sunt obligații suplimentare pe care Baudelaire și le impune pe lângă cele pe care i le impune Societatea. Vorbește despre ele cu emfază, cu insolență, dar și cu un ușor surâs pe buze. Nu dorește să fie luat cu totul În serios. Dar pe un plan mai profund, aceste reguli stricte și zadarnice reprezintă idealul său de efort și de construcție. Noblețea și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mecanismul bunăstării materiale și al reprezentării sociale prin funcții și demnități. Așa se întâmplă că demnitarii locali din România au mai multe rânduri de fini, uneori zeci sau chiar sute de familii. "Așa e bine!" o spun plastic și cu emfază, uneori chiar în media, adică pentru un public cât mai larg. Dacă nașul este un om cu "dare de mână", atunci negocierea este pur formală, deoarece baronii noștri locali este cunoscut că nu se prea uită la bani, atunci când trebuie
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
lor erau mai scumpe. Presiunea acestei clase de îmbogățiți în socialism a fost permanentă pentru schimbarea regimului de proprietate. Ei doreau ca apartamentele lor să fie în proprietatea familiei și nu închiriate de la stat, iar despre mașini spuneau mereu cu emfază că dețin "autoturisme proprietate personală". Fără să-și dea seama, prin această sintagmă negau însăși esența lumii în mijlocul căreia trăiau și ai cărei aderenți se declarau a fi, în mod oficial, cu toții. Socialismul nu a reușit niciodată să elimine din
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
în „Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Când toca la Radu-Vodă (1992) se dorește o evocare a bucureștenilor dintotdeauna, în efortul lor de a-și emancipa orașul. Apelul copios la documente istorice urmărește edificarea orașului de la presupusa Cetate a Dâmboviței până la 1878. Protagoniștii sunt descriși cu binecunoscuta emfază mucalită și vag ironică, sentimentală cel mai adesea, într-un stil în bună măsură la fel de flamboaiant: este într-un fel o închidere a ciclului „levantin” prin descrierea originii orașului de popas. SCRIERI: Ciudățenii de familie, București, 1968; Cancerul blond, București
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
interes documentar. Un colaj de relatări ale ofițerilor care au luptat în Transilvania și Ungaria și de reportaje formează substanța altor două volume intitulate Românii la Budapesta (1920). Notele de călătorie din Drumuri de lumină (1943) sunt scrise cu aceeași emfază literaturizantă, exprimând încântarea în fața frumuseților urbanistice, artistice sau naturale din țările vizitate. Grefier neobosit al propriei existențe și al experienței directe, C. a produs o proză în care numai stilul, ornat și retoric, indică o intenție literară. SCRIERI: Satire, București
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
aprigă și proaspătă adiere a vântului care învolbura Sena și care ne-a umplut plămânii cu un suflu îmbătător și puțin nebunesc... Mai târziu, aveam să ne dăm seama cât de greoaie și de pompoasă era declarația. Dar pe atunci, emfaza-i de circumstanță nu ne împiedica să descoperim în strofele ei acel „ceva franțuzesc” care rămânea pe moment fără nume. Spiritul francez? Politețea franceză? Încă nu știam să o spunem. Între timp, poetul s-a întors spre Sena și a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său încurcat, declara cu emfază: „Mă gândeam la ceea ce îi voi spune lui Dumnezeu când, foarte curând, probabil, voi ajunge în împărăția lui...” Atunci, Leconte de Lisle, ironic și respectuos totodată, afirma cu convingere: „Oh, îi veți spune: «Dragă confrate...»”. Curios, o ființă care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
costă să afirmăm că n-a fost vorba de fiica d-lui Rosetti. Daca d. Rosetti voiește a arunca publicităței numele fiicei sale nu noi suntem culpabili de lipsă de respect "a familiei și a femeiei", cum se esprimă cu emfază d-sa. În cele din urmă, prevestim pe toți că nu numai șefii partidului conservator, dar chiar direcțiunea politică a ziarului este cu totul străină de cronicele noastre. Aceasta o declarăm odată pentru totdauna. Terminând, nu ne mai rămâne decât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Buda au luat în serios aiurările unui d. Grădișteanu bunăoară, au scris filipice 316 {EminescuOpXIII 317} au neliniștit până și pe calmii oficioși din Viena, ba i-a dat chiar foii din Strada Doamnei ocazia ieftenă de-a declara cu emfază: Vom fi învinși, dar, căzând astăzi cu onoare, națiunea română va reînvia mâni și-n acest mod va re 'nvia în toată întregimea ei. În acest mod va re 'nvia " e locuțiune clasică. Se vede că există mai multe moduri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
agrement. Efectul jogging (sau contralovitura retrogradă) în formă de graffiti și tagging vom reveni odată cu mediologia artei la întoarcerea la Pompei și a semnelor catacombelor printre noi. Să convenim că banda magnetică nu se potrivește cu stilul lapidar, nici cu emfaza autorității; nici roca argiloasă cu persiflajul și gluma; sau papirusul cu impresiile de călătorie sau cu jurnalul intim. Nu se potrivesc fiindcă nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori să faci o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
progresul. Imperiile apelează la politica forței, la ceea ce noi, astăzi, numim "puterea hard". Nu am putea spune că instrumentele forței au lipsit din istoria acestei țări, atât în dimensiunea militară, cât și financiară propriu-zisă. Ne amintim de cuvintele pline de emfază ale unui om politic american din prima parte a secolului al XIX-lea, care marca astfel diferența dintre strategia clasică a imperiilor de extindere geografică și cea a țării sale: "SUA nu ocupă teritorii, SUA le cumpără". Preponderentă în politica
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
e suficientă pentru păstrarea patrimoniului național, cu atât mai puțin poate da asigurări pentru creșterea și Întărirea lui. Energia națională din statică trebuie schimbată În dinamică, ș...ț să creieze 24. Într-un alt articol, adaugă cu și mai multă emfază: „Se pornește la o muncă după criterii științifice, ceea ce Astra n’a putut să facă până abia În anii din urmă”25. Deși erau conștienți de tensiunile intrinsece În poziția lor față de Biserică, numeroși adepți ai eugeniei evitau să discute
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Împăraților romani.) Felul În care dai valorează mai mult decât ceea ce dai. (O floare, de pildă, dăruită cu o expresie de admirație sau de respect În priviri valorează mai mult decât o bijuterie foarte scumpă, dată cu un gest de emfază, de rutină sau de obligație: „Te copleșește darul, dacă ți se dă cu un zâmbet”.) „Sunt unii care dau puțin din belșugul pe care Îl au, și aceasta pentru a li se recunoaște dărnicia, Însă această dorință ascunsă umilește darul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu cel pe care ni l-ar fi dat un partener ideal În iubire (la care cu toții am visat). Μ Filosoful Emil Cioran se Întreba, În felul său ironic, dacă claritatea diferențierilor din gândire, pe care unii o etalează cu emfază, este cu adevărat rodul unei capacități intelectuale reale, sau nu cumva ea este o dovadă a abilității acestora de a aborda probleme facile, evitându-le, În schimb, pe acelea care, prin natura lor, nu pot fi Înțelese În termeni comuni
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
respectiv un sistem de principii explicative privind divinitatea, puterile și atributele acesteia (reflexivitatea reprezintă, de data aceasta, principala caracteristică a credinței lor). Μ Siguranța de sine pe care o manifestăm adesea În raporturile cu cei din jur, uneori chiar cu emfază, provine, printre altele, și din faptul că știm În sinea noastră că niciodată cei din jur (nici măcar rudele apropiate nouă) nu vor putea descoperi toate dedesubturile intențiilor sau acțiunilor noastre: Întotdeauna intimitatea proprie va avea ceva de ascuns și de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și, fragmentar, din Dante (Infernul
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
cu ajutorul unei gramatici eliberate de orice servitute.” Odată cu Tobit, se inaugurează așa-numitul ciclu biblic, continuat cu Sara, care nu face decât să reia și să complice - cam forțat - formula. Scenografia istorică e prizată în continuare, cu un plus de emfază pozitivistă, jucată. O listă de referințe documentare, în mare parte inventate și atribuite cu aplomb lui N. Iorga, autentifică formal pretențiile romancierului de a reconstitui cu mijloace epice un moment din efemera ocupație a Olteniei de către austrieci (în veacul al
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]