4,229 matches
-
Pentru cititorul român, obișnuit cu literatura de tip tradițional, este bine să parcurgă această corespondență, deseori explicând tehnicele folosite în romanul cel nou, practicând o secțiune adâncă în toate straturile culturii universale, în paralelisme greu de imaginat și cu o enciclopedică măsură a cuvintelor, nu numai ale limbii engleze academice, populare, vorbite, argotice, slanguri etc., cât ale întregului arsenal filologic. Vom reproduce, spre edificare, una din epistole adresată lui Carlo Linati la 21 septembrie 1920. (Traducere Radu Lupan.) "Stimate d-le
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
o monumentală lucrare, de peste 900 de pagini, în format mare, cuprinzând Dicționarul în-țelepciunii de Theofil Simenschy, ediția fiind îngrijită și prefațată de eminentul istoric literar I. Oprișan, din comentariile căruia am preluat unele date documentare. Autorul acestei lucrări cu caracter enciclopedic, Theofil Simenschy, a fost profesor la Universitatea din Iași, printre discipolii săi numărându-se și prestigiosul clasicist Cicerone Poghirc. Din păcate, nu se știe când a început să elaboreze această vastă sinteză. Cert este că, în trecutele vremuri, până la stingerea
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
2 Budai-Deleanu, I.: }iganiada, Editura de stat pentru literatură și artă, București 1956, ediție și glosar de J. Byck, vol. I, p. 43-44. 3 Articolul respectiv lipsește și în Dicționarul General al Literaturii Române, vol. 3, E/K, Ed. Univers Enciclopedic, București 2005, deși I. Eremia publicase câteva romane istorice deja înainte de 1990. 4 Citatele provin din ediția a 2-a: Eremia, Ion: Gulliver în }ara Minciunilor, Ed. Andromeda Company, București 2006, cu o prefață a lui Petre Răileanu, preluată din
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
al lui Cervantes, altoită pe o cultură hispanică prodigioasă, este impresionantă. Mărturie stă aparatul critic al recentei cărți, pe care l-aș caracteriza cu un cuvânt spaniol, inmejorable ("cum nu se poate mai bun") : prefața densă, foarte clară, împletește viziunea enciclopedică asupra fenomenului pastoralității, mai întâi în literatura universală, apoi în cea spaniolă, cu explicarea genezei Galateei, și cu analiza pertinentă a structurii și a trăsăturilor sale caracteristice, insistând, în chip de sinteză, asupra dublei semnificații a acestui roman, de "prolog
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
prin "compunerea în ritmul frazei muzicale, nu în al metronomului", cum spunea Pound, ci și prin asumarea modelului secvențial. Se știe că opera târzie a lui Pound s-a concentrat, pe o perioadă de aproape cincizeci de ani, asupra poemului enciclopedic The Cantos (considerat de mulți critici opera cea mai importantă a modernismului din secolul al XX-lea, lectură de căpătâi pentru Ginsberg și generația beat), care înglobat declarat și tehnicile trubadurești. Romulus Bucur s-a îndreptat la rândul său, începând
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
Constantin Țoiu - prelucrare - ...O micron întinse aripa spre etajera pe care se aflau vreo zece volume legate și mă rugă să scot Dicționarul enciclopedic. - Caută la mijloc, - îmi recomandă - între Pandemonim și Monstruorum Historia. Cunoșteam dicționarul. Apăruse în 1986. Cu el la piept, mă întorceam nedumerit. - Caută la litera C - mă somă el, nervos. - Citește! adăugă după ce am deschis dicționarul. Am citit, silitor. - Nume
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
aceea n-au fost cuprinse în dicționare: nu le găsim nici în Dicționarul limbii române ("Dicționarul Academiei", Literele A-B, 1913), nici în Dicționarul universal al lui Lazăr Șăineanu (de exemplu, în ediția a opta, din 1930), nici măcar în Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea Românească", al lui I.-A. Candrea (1931). E totuși de presupus că se foloseau deja în vorbire - cel puțin în cea familiară, în mediile culte, mai mult sau mai puțin franțuzite. La Caragiale apare înregistrată, în conversația de
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
Iordan Datcu Pentru a înțelege mai bine geneza și rostul cărții lui Dan Grigorescu, Drumuri printre amintiri (Editura Enciclopedică, 2008, 436 p.), este preferabil să începi lectura și cu ultimul capitol, în care autorul declară că a voit să depună mărturie asupra dramelor pe care le-a trăit generația sa, "încă din copilărie, drame a căror origine s-a
Întâmplări cu adevărat importante by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7625_a_8950]
-
săi prieteni, învinovățindu-i că ar fi nestatornici, versatili, interesați, ba chiar și trădători". În dicționarul său român-francez (din 1893), Frédéric Damé înregistra adjectivul versatil, considerându-l echivalent cu schimbăcios; câteva decenii mai târziu, și I.-A. Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească" (1931), îl definea ca „schimbăcios; nestatornic". Sensul din română se explică fără dificultate prin etimoanele din franceză, limbă în care versatile și versatilité au sensul de bază negativ, rezultat dintr-o lungă evoluție semantică. În Trésor de la
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
nu cunoaște mai nimic despre cultura română, atunci când se decide să vină la București pentru compilarea sa. Lingvist, elenist și amic al lui Iorga, savantul era director al Muzeului Cuvântului și Gestului, instituție căreia încerca să îi dea un caracter enciclopedic, prin arhivarea tuturor limbilor vorbite în Europa. În 1925 (aflăm din studiul lui Constantin Eretescu, p. XII), face o călătorie în Turcia și Grecia, în 1929, una în Cehoslovacia, revenind în Grecia în cursul aceluiași an. Criza economică mondială și
O pagină inedită în relațiile literare româno-franceze by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5959_a_7284]
-
55-60 km/h”). Trenul de persoane (categorie generică restrânsă destul de repede la o subcategorie de viteză) a devenit între timp personal. Rapidul e în română un termen feroviar al secolului al XX-lea: nu apare consemnat de Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931), iar în Dicționarul limbii române (DLR, Litera R, 1975) prima sa atestare este din proza lui Cezar Petrescu. Revenind la știrea de la care am pornit, aflăm și cu ce vor fi înlocuite vechile denumiri: „trenurile tip
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
șde neologismeț al lui E. Protopopescu și V. Popescu. Explicațiile din dicționarele ulterioare sunt destul de parțiale: la Șăineanu (în Dicționarul universal) se vorbește de un „joc între doi băieți pe un rectangul împărțit în nouă diviziuni”; la Candrea (în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”), de un „joc de copii care consistă în sărirea într-un picior și împingerea cu el a unei pietricele în interiorul unui dreptunghi împărțit în mai multe clase și care e desenat pe pământ”. Dicționarele actuale preiau detaliul
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
în bună parte, articolele din Ramuri, din 1907, despre viața căutătorilor de aur de la Bucium-Șasa, unde Agârbiceanu era preot. O notiță a lui Mateiu Caragiale, în franțuzește (descifrată de Perpessicius și reprodusă în Note-le la ediția de Opere, Univers Enciclopedic, 2001), ne spune că, în 1910, acesta concepuse Craii de Curtea-Veche „în chip nebulos”. Ce va fi însemnând asta, nu știm, însă limpezirea nebuloasei va lua, de bună seamă, vreo 14 ani. Lui Caragiale-tatăl îi apar, în Editura Adevărul, Schițe
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
ca lipit cu pap). Anii ’70- ’80 aduseseră pe piața românească alte produse, care s-au dovedit efemere (lipinol, stirocol). Termenul pelicanol nu era înregistrat de dicționarele noastre mai vechi (de Dicționarul universal al lui Lazăr Șăineanu sau de Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, în care „Dicționarul limbii române din trecut și de astăzi” îi aparținea lui I.A. Candrea; nici măcar de Dicționarul limbii române moderne, din 1958). Termenul a intrat în lista de cuvinte a Lexiconului tehnic român (început în
Denumire comercială by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5934_a_7259]
-
magiun de curățenie"; în Dicționarul universal, îl va descrie ca „amestec de opiu, mac, aloe". Uzul medical e prezent în dicționare până mai târziu: „pastă preparată cu opiu, mac și sabur, întrebuințată contra constipației, mai ales la copii" (Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească", 1931). Magiunul de opiu e menționat, de mai multe ori, și în extrem de interesantul volum al lui Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română (2010). Și sensul „pastă alimentară" este destul de vechi: cuvântul e atestat în Lexiconul de la
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
Ioan Bianu, IV, Ed. Minerva, București, 1978, p. 355. 7. Citatele sunt după Lucian Valea, Pe urmele lui George Coșbuc, Ed. Sport-Turism, București, 1985, pp. 93-94. 8. Zbuciumări politice la românii din Ungaria, reeditat în Opere, VIII, Academia Română și Univers enciclopedic, București, 2007, pp. 427-428. 9. În Scrisori către Ioan Bianu, vol. IV, Ed. Minerva, București, 1978, p. 293. 10. „Telegraful român”, LVIII, nr. 73, 10 (23) iulie 1910. 11. „Tribuna”, XV, nr.149, 16 (29) iulie 1910. 12. Octavian Goga
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
moștenit din latină, cu sensul „a îmbrăca”). Cuvintele din familia lexicală a verbului sunt înregistrate tot cu i- inițial: investire, investiție, investitură. Nu foarte diferită e situația în celelalte dicționare: Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a opta, 1930), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” al lui I.-A. Candrea (secțiunea lingvistică, 1931), Dicționaru limbii românești al lui A. Scriban (1939) înregistrează, toate, doar formele cu i- inițial: a investi, investitură, reflectând astfel, cu mare probabilitate, uzul dominant în epocă. Existase, desigur
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
francez coiffeur e tradus ca „frisor, cel ce taie și regulează părul”. Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a opta, 1930) nu cuprinde franțuzismul coafor, ci doar coafură, care este „găteală la cap după obiceiul locului”. La Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească” (1931), coafor este „cel ce gătește la cap, cel ce piaptănă cu artă părul”. În Dicționaru limbii românești al lui A. Scriban (1939), definiția e mai concisă: „bărbier (peptănător)”. În dicționarul Academiei (Litera C, 1940), coafor este
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
reprezentative și cu note erudite de istorie literară fragmente din opera atât de diversă și bogată a autorului Istoriei și lucrurilor și întâmplările românilor, pe care Lucian Blaga îl considera „întâiul mare scriitor al Transilvaniei”, spirit universal, cărturar de formație enciclopedică. O ediție completă a operei lui Samuil Micu rămâne, cel puțin deocamdată, un deziderat a cărui realizare se arată dificilă. De aceea autorii acestei ediții au ales formula antologiilor multum in parvo, oferindu-ne într-un tom de aproape 700
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
de aproape trei decenii, închise într-un sertar al desenatorului. În acest interval, opera poetică a lui Nichita Stănescu își consolidează în țară poziția pe prima treaptă canonică și de vînzări (printre altele, în anii 2000, Editura Academiei, împreună cu Univers Enciclopedic, oferă publicului o ediție de lux, tipărită pe hîrtie specială), iar cea desenată a lui Sandu Florea atinge cote maxime de recunoaștere și popularitate internațională (comics -urile sale apar la prestigioasele trusturi Marvel și DC Comics, în tiraje între 100
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
limbi (latină și germană). Editorii au reprodus textul original, furnizându-ne apoi traducerea lui, tot pentru a ușura accesul la substanța operei lui Ion Budai-Deleanu și, astfel, a impune ideea că ne aflăm în fața unei personalități multilaterale, de o cultură enciclopedică, cu un orizont de idei cu-adevărat european. Unele din lucrările editate aici, în special cele lingvistice, dovedesc și modernitatea gândirii științifice a cărturarului. Budai-Deleanu este primul lingvist român care afirmă proveniența limbilor romanice din latina vulgară, nu din cea
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
discuție serioasă despre ierarhiile cu care operăm atunci când vorbim despre iluminismul românesc. Este limpede că nu avem de-a face cu trei savanți (Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior) și un scriitor (Ion Budai- Deleanu), ci cu patru spirite enciclopedice, dintre care unul a fost și un mare scriitor, într-o epocă în care cultura română de-abia pipăia timid marginile conceptului modern de literatură. Budai-Deleanu este un cărturar la fel de important - și vizibil mai complex - decât ceilalți trei corifei ai
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
Ion Buzași Timotei Cipariu face parte în literatura română din familia spiritelor enciclopedice, fiind un polihistor, un cărturar de cuprindere enciclopedică, așa cum a fost în epoca medievală Dimitrie Cantemir, dintre contemporanii săi, Ion Heliade Rădulescu și B.P. Hasdeu, iar dintre urmași, G. Călinescu și Mircea Eliade. Dominanta preocupărilor sale lingvistice și filologice a
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
Ion Buzași Timotei Cipariu face parte în literatura română din familia spiritelor enciclopedice, fiind un polihistor, un cărturar de cuprindere enciclopedică, așa cum a fost în epoca medievală Dimitrie Cantemir, dintre contemporanii săi, Ion Heliade Rădulescu și B.P. Hasdeu, iar dintre urmași, G. Călinescu și Mircea Eliade. Dominanta preocupărilor sale lingvistice și filologice a pus în umbră, și pe nedrept, multă vreme
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
Hubert Pernot (1870-1946), lingvist, elenist, profesor la Universitatea din Paris, director, din 1924, la Musée de la Parole et du Geste (care a luat ființă în 1911, inițial cu numele de Archives de la Parole), "prima instituție de acest gen cu vocație enciclopedica", a venit la București, în 1928, împreună cu doi ingineri și, într-o clădire a Universității, a înregistrat, pe 288 de cilindri de fonograf, un număr mare de melodii populare, cantate de amatori, dar și voci ale unor celebrități, precum Nicolae
O importantă descoperire by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6622_a_7947]