623 matches
-
agită la fereastră și rîd. Petculeee! se aude iar, insistent. Mă Petculeee! Acum, vibrația vocii spune că răbdarea e pe cale să se sfîrșească. Un element care sparge plictiseala, bolundeii trag de zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată. Apoi, de undeva din salonul nostru, se aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins, de undeva din salon, ăștia din fereastră Încep să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dispărut cu o arsură pe braț (pentru o săptămînă) și m-am Întors (după trei săptămîni) cu un bilet de externare pe care scria că am fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți iei cazarmamentul și te Întorci direct la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lângă pasajul de nivel, răspunse Ruby, apoi adăugă: E casa veche. — Cum? — Casa lui veche, casa maică-sii, unde s-a născut. Alex căzu pe gânduri. — De unde știi? — La număru’ șaișpe, toată lumea știe. — Mulțumesc, Ruby. Femeia plecă. Alex se simțea enervată că Ruby știa atât de multe. Prea multe. Să răspundă imediat la scrisoare? S-ar putea să greșească arătându-se prea nerăbdătoare. Dacă l-ar lăsa să aștepte câteva zile și pe urmă i-ar răspunde indiferent, ca și cum îi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mi pasă de nimic!“ — Hello, Tom! Era Alex. Dansară unul în jurul celuilalt, în apa caldă, atingându-se ușor, ca doi balerini care încearcă să simuleze o partidă de box. — Atunci vrei să ne întoarcem acasă? o întrebă Pearl, puțin cam enervată, pe Hattie. Pearl și Hattie, din fericire, nu aflaseră încă nimic despre planul lui John Robert, întrucât filozoful nu întocmise încă scrisoarea prin care urma să le înștiințeze. De fapt, hotărâse să treacă peste împotrivirea lui de ordin nervos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să ajut păianjenul, să-l scot de-acolo, din ghemul încîlcit de fire, dar m-a înțepat și atunci, enervat, dintr-un singur gest am măturat toată pânza aceea cu păianjen cu tot. Cred că l-am omorât. După asta am simțit un fel de gol în stomac. Așa se întîmplă, știți și dumneavoastră. Vrem să facem bine și iese
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se pare că v-am mai spus asta. De câte ori bufnea vântul, izbea ușa de perete și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
intervenit mai mult în glumă (dar puțin și serios). Nu cumva te simți cu musca pe căciulă? Să știi, astă-seară te pun să-mi juri în fața icoanei... că nu mă înșeli. ― Dor, te credeam ceva mai inteligent, a ripostat ea enervată. Ceea ce faci e lipsă de tact. Nici în glumă nu trebuie s-o spui. ― Mihaela are dreptate, încercă Bogdan să-i ia apărarea. (O făcea mai mult din curtoazie decât din convingere.) E greu să crezi în virtutea Iolandei Manole ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
V-am chemat de o sută de ori la telefon degeaba! Rim ridică sprâncenele cu mirare și Lina deschise gura să spună ceva, dar cum Sia se încruntă, doctorul Rim se uită fulgerător 'a Lina care tăcu. Văzând pe Nory enervată, Lina o mai reținu s-o îmbuneze. Bunei Lina îi plăcea nespus de mult pacea și concordia. Nory își răsuflă indignarea: - De ce nu dai pe ușă afară pe fata asta acum când s-a făcut Rim sănătos? N-am să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Monseniorul a trecut printr-un spital de boli nervoase? Dar pe cât de limbut e doctorul Luca, atunci când e vorba de "filosofii" din Asybaris, pe atât de reținut e în privința prietenului său. ― Marta? Marta, băiete, e o femeie rea și clevetitoare, enervată că trebuie să șteargă de praf măcar la două zile, atâtea pendule și să țină ordine într-o "casă de nebuni", cum bodogăne ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
devenit, brusc, atent, zărind cicatricea de pe pieptul lui Julius, subțiată acum de timp și de soare. S-a ridicat de pe scaun și a atins cicatricea cu degetul: "Ce ai acolo?" Am suferit o operație pe inimă", i-a explicat, oarecum enervat, Julius, căci nu-i plăcea să i se vorbească despre asta, dar enervarea i-a trecut în clipa în care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu o susceptibilitate excesivă, foarte aproape de limita ei bolnăvicioasă, nu eram pregătit să intru în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai dracu’, taică”, de s-a auzit în toată biserica. Slujba s-a întrerupt, toată lumea a izbucnit în râs, iar preotul, enervat, a ieșit din altar și i-a întors-o: “Nea Lisandre, suntem în lăcașul lui Dumnezeu, dă-o dra...” La care bătrânul nu s-a putut abține: “Să ne ierte pe amândoi, părinte, că am greșit pomenindu-l chiar pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd din cap cu un gest de profund dispreț și silă, și bombăneau Încet Înainte de a pleca, de parcă, Într-un fel sau altul, mulțimea se făcea vinovată de o acțiune turbulentă și indecentă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai cordiale cu putință, așa că ne putem aștepta ca în mesajul acela să fie lucruri inconfortabile pentru noul demnitar. Că așa este ne demonstrează felul în care acesta s-a comportat în chiar momentul în care a primit foaia: stânjenit, enervat și nesigur, în ciuda felului bărbătesc în care și-a modulat vocea și a accentuat vocalele și consoanele. Radu Stroe a spus inițial că nu a apucat să citească pagina buclucașă, deși părea evident că nu era așa, mai apoi a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
culoarul liftului, n-am mai văzut nimic: golul din față și din spate era absolut. Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu simțeam nimic în afară de tălpile picioarelor sprijinite în podeaua de sub ele. Brusc m-am simțit mult prea obosit și enervat pentru a continua. Am pășit înainte și n-am pățit nimic, în afară de faptul că apăsarea picioarelor dispăruse. Nu m-am prăbușit și nici nu am început să plutesc. Nu mai aveam corp într-o lume fără corpuri. Existam ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și zise enervată: — Nu pot să am încredere că faci o treabă ca lumea. Dar l-am hrănit. I-am purtat de grijă. — Uf! Lanark se întinse pe pat urmărind-o. Acum era treaz, și o parte din vechea durerea de piept îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc am avut că nu l-am lăsat să ajungă la psihiatrul acela. Am dat lovitura la momentul potrivit, chiar la început, Michael Hardie părea enervat: ― Ce tot vorbești acolo? Nu uita că ocup actuala funcție datorită numai abilității tale de a controla jocurile Mașinii. Eu personal n-am ajuns vreodată să pricep toate non-aiurelile astea cu ajutorul creierului uman. Ce-s toate mâzgălelile astea? Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc am avut că nu l-am lăsat să ajungă la psihiatrul acela. Am dat lovitura la momentul potrivit, chiar la început, Michael Hardie părea enervat: ― Ce tot vorbești acolo? Nu uita că ocup actuala funcție datorită numai abilității tale de a controla jocurile Mașinii. Eu personal n-am ajuns vreodată să pricep toate non-aiurelile astea cu ajutorul creierului uman. Ce-s toate mâzgălelile astea? Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
facă din ușile acelea niște porți inexpugnabile. - Există, spuse Grosvenor, un procedeu electronic grație căruia metalele pot căpăta, temporar, o duritate excepțională, însă numai cu ajutorul unui echipament special pe care nu-l avem la bordul acestei nave. Kent îl întrerupse, enervat, fulgerându-l cu privirea: - La ce ne-ar folosi să știm cum a fost monstrul în stare de-o asemenea ispravă? Dacă nu vom forța intrarea cu dezintegratoarele atomice, s-a zis cu noi! Vom fi cu toții la cheremul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe coridor, se uită la ceas. Mai rămăseseră câteva zeci de minute până la atac. Adânc descumpănit, porni spre puntea de comandă. Mai toți ceilalți se aflau deja acolo. După vreun minut sosi și Morton, împreună cu căpitanul Leeth. Ședința începu. Vizibil enervat, Morton se plimba de colo până colo prin fața oamenilor. Părul lui, de obicei lins, era ciufulit. Paloarea feței îi accentuă și mai mult bărbia agresivă, proeminentă. Oprindu-se din mers, spuse, cu o voce gravă, aproape stridentă: - Pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu ea. Pisicuța noastră s-a pomenit peste noapte fără mâncare. Grosvenor aruncă o privire fugară prin sală. Cu o singură excepție, toți cei de față îl urmăreau cu interes. Excepția era Kent. Șeful secției de chimie avea o mutră enervată și părea să se gândească la altceva. Grosvenor se grăbi să continue: - Există în galaxia noastră multe forme de viață, total dependente de un singur tip de hrană. Dar pentru prima oară întâlnim pe o planetă o ființă inteligentă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-ți stimuleze cu o precizie matematică anumiți centri ai creierului, în așa fel încât să auzi tocmai cuvintele cu pricina? Atât tonul, cât și întreaga atitudine a lui Kent trădau o pornire personală. - Domnule director, îi răspunse Grosvenor ușor enervat, e clar că ființa care mi-a stimulat creierul e capabilă să cunoască problemele legate de sistemul nervos al unei ființe dintr-o altă lume. Nu e neapărat nevoie să credem că ne cunoaște și limba. Și apoi, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Jor de a păzi fațada magazinului? Fața rubicondă de pe placa video se impacientă. - Ia uite ce este, Fara, lasă rezolvarea acestei probleme pe seama autorităților legale. - Bine, dar nu-l lăsa pe Jor să plece, zise cu încăpățânare Fara. Primarul păru enervat: - Doar ți-am promis, nu? Așa că va fi acolo. Și acum, spune-mi, vrei să cumperi spațiu de emisie pe teleecran? Te costă cincisprezece unități monetare minutul. Bagă de seamă, te avertizez prietenește că-ți irosești banii de pomană. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe Omar furia îl făcea să transpire, aproape că se năclăise la loc, ca înainte de a-și face
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fă conversație cu dumnealor sau dă-te cu capul de pereți și peste două ore ești liber. Din bucătărie se auzi un zgomot precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]