636 matches
-
mult în urma căderii Constantinopolei și a prăbușirii împărăției romane din răsărit și străbat până-n ziua de azi. Nu putea să nu se întîmple ca prin desele relații a amânduror părților, cauzate prin supremația grecească, exemplul bizantinilor mai civilizați, dar moralicește enervați, să nu desprindă la artele păcii pe românii și bulgarii primitivi, necivilizați și intelectual inculți; dar îi atrase totodată în acea adâncă putrejune morală care cuprinsese populația grecească până la cel mai estrem vârf al ei, în care se cufundase întreaga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
admirația în fața geniului propriu. Cel mai frumos este când palma dată peste frunte nu e însoțită de mima admirativă a celuilalt și când gestul cade astfel în gol. Cel care, auto-admirativ, și-a tras o palmă peste frunte începe atunci, enervat, să-i explice celuilalt cât de rafinată e soluția propusă și de ce anume ea trebuie împărtășită pe loc. Când acordul celuilalt e smuls și el consimte la ingeniozitatea formulării, se pretinde în mod simbolic o bere, care provine din lada
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amenințe cu o seringă și să te jefuiască - asta fac ei, să știi. Sau să îți spargă apartamentul. Nu este dependent de droguri. —De unde știi? Mi-a spus el. Și tu l-ai crezut? — Se vede, spuse Ashling, dintr-odată enervată. Dacă cineva e beat sau drogat, îți dai seama imediat, doar dacă vorbești cu el. Și cum de e pe străzi atunci? Nu am de unde să știu, recunoscu Ashling. I se păruse nepoliticos să întrebe asta. Dar pare foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stenografie? — Da. — Câte cuvinte pe minut? — A, nu știu. Nu dactilografiez decât cu primele două degete, răspunse Clodagh. Dar sunt foarte rapidă. La fel de rapidă ca unii oameni care au făcut cursuri. Ochii de copil ai lui Yvonne se micșorară. Era enervată, deși nu la dimensiunile la care voia să lase să se vadă. Se distra doar pe baza puterii pe care o avea. — Deci să înțeleg că nu te pricepi la stenografie? — Păi, presupun, dar aș putea oricând să... Nu, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care-l țintuia mereu cu privirea ei neliniștită. Ah, Doamne! Încă mai vrea să vorbească! — Mi se pare mie, sau râdeți? De ce tot râdeți de mine? Am remarcat - de ce râdeți mereu de mine? i se adresă el deodată, neliniștit și enervat, lui Evgheni Pavlovici; acesta într-adevăr râdea. — N-am vrut decât să vă întreb, domnule... Ippolit... scuzați-mă, v-am uitat numele de familie. — Domnul Terentiev, spuse prințul. — Da, Terentiev, vă mulțumesc, prințe, ați spus mai înainte, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mură abătut bătrânul principe. Trece la reproșuri: — De gura ta, am ajuns să le mut de colo-colo, ca un copil care se joacă cu soldățeii de plumb. Tot timpul mă bați la cap: nu sunt bani! nu sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă rost de unde-oi ști, că doar de aia ți-am dat atâta pu tere pe mână. Se revoltă: — Nu am unități de rezervă! Ca să întăresc o parte a graniței, trebuie să slăbesc o alta... Cată mânios spre secretar: — Tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai multă experiență. Secretarul lăsă să-i scape un vaiet prevestitor de rău. — Of... — Ce te văicărești ca o babă? îl repede bătrânul. Ianuarius își împreunează mâinile a rugă. — Mărite Doamne, la mine se centralizează doar cheltuielile, nicidecum toate veniturile. Enervat, cezarul răpăie cu degetele în tăblia de lemn. — Tezaurul lui Saturn e creditat cu totalitatea veniturilor din Egipt și a celorlalte surplusuri care se află în evidența birourilor de fisc din provincii și la companiile de publicani care au luat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe vremea războaielor civile. Suspină. Nici măcar el nu are puterea să o stârpească, deși acum, în timp de pace, este cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se bazează cangrenează moralul societății. — Complotul..., îndrăznește temător Fulcinius. Împăratul îi face enervat semn să tacă. — Tu să mi spui repede-repejor... Își pierde răbdarea. Cine e implicat în povestea asta? Trio se codește. Nu așa și-a programat discursul. Ar prefera să înceapă cu faptele... A plasat chipul tău alături de statuile morților din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Numără până la 15 în gând, apoi îi dă drumul. După o clipă de surpriză în care rămâne nemiș cată, fata începe să se balanseze din nou. Parcă și mai tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe și se oprește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus începe să circule printre ei, împărțind cu dărnicie lovituri de baston în dreapta și-n stânga. — Nu ne-a spus nimeni să folosim doar armele boante și sulițele de lemn, se înalță o voce. — Ba v-am spus, îl contrazice enervat Vittelius. Dar ce vă intră pe-o ureche vă iese pe cealaltă. Își duce degetul la tâmplă, cu înțeles: — Pentru că nu-i nimic între ele. Rotunjește buzele: — E gol. La rândul său, instructorul îl examinează critic, din cap până-n picioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-și face nevoile pe purpură? Le amenință cu degetul pe doici, care se țin, temătoare, la dis tanță. Încurajată de prezența tatălui, una dintre ele îndrăznește totuși să se justifice: — Da’ numai așa tace din gură... Pomponia o țistuie enervată: — Taci din gură, obraznico, și pune-i mai bine ceva decent pe el, că răcește. Se întoarce către Germanicus: — Femeile astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l îndeamnă: Spune repede, că n-avem timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă pentru o secundă capul în piept, apoi scoate de sub cingătoare un papirus pe care i-l întinde cu o mână tremurând de emoție. Tiberius apucă enervat sulul. — Ce-i asta? întreabă cu asprime. De fapt, știe. O cerere. Așa este obiceiul, să-i scrii împăratului sau superiorului, chiar dacă te afli în prezența lui. Tot Augustus a introdus procedeul ăsta stupid, chipurile, zice el, pentru a evita
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ascunsă a instalației se auzea un pic-pic continuu. De la subsol venea sunetul unor bufnituri, pentru că bărbatul care locuia acolo mergea greoi dintr-o cameră În alta; curînd Îl auziră strigînd la nevastă sau la fiică: „Nu, curvă cretină!“ Julia exclamă enervată: — Omul ăsta e revoltător. Apoi deschise ochii și strigă moale: Helen, cum poți face una ca asta? - pentru că Helen Își Înclinase capul Într-o parte a băii și Încerca să asculte fără jenă. Îi făcu semn Juliei cu mîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ei, bombă scumpă, cît face să-o punem?“ Parțial, intenționase să-i facă un compliment. În seara asta bărbații o priveau, dar nu strigau după ea pentru că presupuneau că e tipa lui Fraser. Se simțea pe jumătate amuzată, pe jumătate enervată. Simțurile Îi erau mai ascuțite, probabil, pentru că nu era obișnuită. Nu fusese niciodată prin locuri ca astea cu Reggie. Nu intrau nici În cluburi, nici În restaurante. Întotdeauna mergeau dintr-un loc singuratic În altul, sau stăteau În mașină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise deținutul din fața lui Duncan la coada pentru masă, un poponar bătrîn și nesuferit, căreia Îi spuneau mătușica Vi, ce avem azi? Homar Thermidor, poate? Pateu? Vițel? — E oaie, mătușică, zise băiatul care punea mîncarea În farfurii. Mătușica Vi exclamă enervată: — Nici măcar nu are imaginația să se deghizeze În miel, presupun. Ho, ho. Pune-mi o farfurie plină, iubire. Se zice că acum nici la Brooks prînzurile nu sînt mai bune ca aici. Îi adresă aceste ultime cuvinte lui Duncan, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din păr, dar unde Kay lumină cu lanterna, adică pe după cap, Îi văzură scalpul sfîșiat și Însîngerat; sîngele era gros și se prelingea ca gemul. — Ce treabă Împuțită pentru cei din casă cînd o să-și scoată capul afară, zise gardianul enervat. Nu credeți? Le studie pe Kay și Mickey. Nu prea e treabă de femeie. Aveți ceva În care să-i Înveliți? — Numai pături. — Ce-o să se mai aleagă din păturile alea, spuse el bodogănind, cum Îi era felul, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu muncește, zise Emma scuturînd din cap. Slavă Domnului că vă are pe tine și pe tata să-l scoateți din Încurcături, că altfel i-aș da de pomană la colț de stradă, În fiecare dimineață. — Emma! Doamna Cooper părea enervată. Dacă Richard nu și-a găsit Încă drumul În viață, asta nu Înseamnă neapărat că și-a ratat orice șansă. Și nici să n-aud de chestia cu scosul din Încurcături. Nu cunoști situația și, dacă nu te superi, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un schimb simultan, care urmează a fi definitivat la două săptămîni după ce ne Întoarcem din luna de miere. Deci, mai e oare de mirare că oamenii și lucrurile mă calcă pe nervi? 9 — Hai, Ellie, inspiră mai adînc. Linda gîfÎie enervată În timp ce strînge mai tare șireturile de la corsetul rochiei mele de nuntă, Înjurînd că marginile refuză să se unească. — Of, pentru numele Domnului! În cele din urmă se lasă păgubașă, Îngrozită că transpirația care stă s-o podidească Îi va strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spune Linda, iar eu rezist cu greu impulsului de a-i trage una. Acum va trebui să mă grăbesc ca să nu se simtă ofensați și, În consecință, voi sfîrși cu părul Încrețit și fardul de ochi mozolit. SÎnt deja mai enervată decît Îmi amintesc să fi fost de luni de zile. Dar, cumva, slavă Domnului, reușesc să nu mă grăbesc. Stînd Întinsă În apa de acum călduță (peste care adaug la iuțeală Încă vreo patru litri de apă fierbinte), mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sticlă deschise larg, În vreme ce o rază de soare se strecoară Înăuntru, scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu cornuri proaspete și fiebinți, pain au chocolat și café au lait aburindă. Așa că, după umila mea părere, am dreptul să fiu enervată, avînd În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne facă nouă loc. Romanele de doi bani ale Lindei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
după Tom, care se tîrăște cu viteza luminii, și, cu toate că poartă mereu pernuțele de Înot, mă Îngrozesc de fiecare dată cînd ajunge la cinci metri de apă. — N-am zis noi că o să fie o vacanță relaxantă? o Întreb eu, enervată, pe Trish. — Roag-o pe soacră-ta să Îl ia, mormăie ea drept răspuns, arătînd cu mîna spre locul În care Linda se prefăcea că citește o carte, privind cu jind spre Tom la fiecare două secunde. — Nu, refuz eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
neapărat să mai ieși și tu și să te distrezi. Ne Întîlnim la parter la Queens, la șapte și jumătate. Cum Îți sună? — OK, rîd eu. Sună minunat. — Ah, Ellie? Fă un efort, te rog. Bine? Ar trebui să fiu enervată, dar nu sînt. Mă uit În oglindă, la părul care n-a mai fost spălat de aproape o săptămînă și e adunat Într-o coadă de cal ca să nu se observe că s-a Îngrășat, la pielea mea cu aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cam Învechit, Toalie băiete, cur fleșcăit. Se fâțâie de colo-colo de parcă ar fi un puțoi din ăla de rahat, masele inspector Morse. Ședințele sunt activitatea cea mai palpitantă de care are parte bulangiu. Apoi se așază din nou pe cur, enervat că Încă se mai vântură lume pe ușă. Respectul și Toal se potrivesc ca peștele cu Înghețata de ciocolată, indiferent ce și-ar Închipui dezmățatul ăsta. M-am făcut muci aseară și lumina mă pișcă de cap, iar mațele meles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]