450 matches
-
acestea a fost vernisajul unei expoziții de fotografie, unde personalități de referință din lumea compozitorilor, criticilor și interpreților muzicali au fost "modelele" lui Emil Niculescu. Acest eveniment a continuat cu un recital susținut de tineri instrumentiști care au interpretat lucrări enesciene, dar și opusuri de Sibelius, Grieg și Lasenko, susținute de această dată de pianista finlandeză Maria Inkari. Câteva zile mai târziu, a urmat Festivalul Serile Muzicii Finlandeze, ediția a III-a, organizat cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București și al
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
britanic Steven Isserlis nu ne-a convins în Simfonia concertantă op.8, în si bemol minor de George Enescu. Este adevărat că avem de-a face cu o lucrare de tinerețe, unde încă nu s-a coagulat acel „sound“ unic enescian, excesul de melodicitate nefiind susținut de o complexitate armonică ce va face faima maestrului, dar nici Isserlis, parcă, nu a prins „șpilul“ cu ceea ce înseamnă Enescu. Mai bine au sunat piesele orchestrale, Carnavalul roman al lui Berlioz și suitele Iberia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
-ne de Muzică. Poate ar trebui să ne oprim aici și restul ar fi tăcere. Totuși, câteva observații se impun. Nu neapărat din spirit critic neconsumat sau bovarisme de varia feluri. Chiar și cu 500 de spectatori, prestigiul admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea Ediția din acest an ni s-a părut, poate ne înșelăm - dar când regăsim anumite observații strict personale și la alți comentatori cu care „nu suntem vorbiți“, înseamnă că e ceva adevăr la mijloc -, cam hibridă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
s-a ajuns, credem noi, la inflația și bulucirea, cam otova, a programelor și spectacolelor. Cu teatru și operă, cu dans și promovarea tinerelor talente - programul popular din Piața Palatului -, cu simpozioane și nefericitele matinee unde a fost expediată muzica enesciană, și tot așa, lista subiectelor ar fi lungă, dar nu interminabilă. În fine, datorită faptului că pentru festival „vin bani“, se construiesc în jurul lor evenimente și concerte. Bine, rău, asta e. Dar nu credem că prea multele concerte-spectacole dau ținuta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu interminabilă. În fine, datorită faptului că pentru festival „vin bani“, se construiesc în jurul lor evenimente și concerte. Bine, rău, asta e. Dar nu credem că prea multele concerte-spectacole dau ținuta unui festival de anvergură. Apoi. Locul muzicii și creației enesciene. Totuși. Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
că pentru festival „vin bani“, se construiesc în jurul lor evenimente și concerte. Bine, rău, asta e. Dar nu credem că prea multele concerte-spectacole dau ținuta unui festival de anvergură. Apoi. Locul muzicii și creației enesciene. Totuși. Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul și profunzimea admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea. S-a ițit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul și profunzimea admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea. S-a ițit și la noi această urticarie a succesului cu orice preț, astfel că o apariție în „Elle“ sau „Vogue“ înseamnă mai mult decât publicarea unei proze în „Viața Românească“ sau „România Literară“ de altădată. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
dosare. Altminteri, nu am fost ultraentuziaști la prestațiile lui Kissin sau ale Polinei Leschenko, chiar și Zuckermann, dincolo de faima lui, a excelat mai degrabă în concertul cameral decât în cel simfonic. Absența din programul festivalului și de pe afișe a capodoperei enesciene Oedipe a făcut să curgă destulă cerneală și, probabil, mai puțin la vedere, nervi. Totuși, măcar o variantă de concert și tot trebuia găsită o soluție, dincolo de gustul unuia sau altuia. Sau a domnului Holender, „personlich“. Festivalul este încă Enescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
librărie. Despre lipsa de apetit muzical a editurilor, exceptând mai nou Humanitas-ul, am mai vorbit. Dar o există o cercetare muzicologica românească? Una care să fi mai studiat în anii trecuți din 1989 încoace și altceva decât bătutele căi enesciene? Dacă există, pentru melomanul obișnuit, pentru nespecialistul care vrea să se instruiască, ea este practic invizibilă. Nu mai vorbesc de instrumentele de referință, de dicționare, concertografii, discografii, utile și necesare pe de o parte studenților de conservator, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
articolele publicate la această ediție de Mihai Zaborilă, regizor artistic, corespondent al „Ziarului de Iași” la Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția a XXI-a, care se mai află încredințate și altor publicații. George Enescu (1881-1955) SĂ VALORIFICĂM PERMANENT MOȘTENIREA ARTISTICĂ ENESCIANĂ - PLEDOARIA ELITEI INTELECTUALE IEȘENE Înainte de a fi exponentul cel mai strălucit al poporului român în lume, George Enescu rămâne expresia vie a talentului muzical răsărit în acel colț de Țară din Moldova lui Ștefan cel Mare care a dăruit neamului
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
nu i-a înțeles generosul mesaj artistic, dar a intuit - surprinzător - înainte de a închide ochii, fenomenul reîntoarcerii la izvoare când glasul capodoperelor va fi înțeles la adevăratul mesaj al autorului. Iată de ce, societatea noastră contemporană are datoria să promoveze moștenirea enesciană - expresie spirituală majoră a unui popor de o muzicalitate particulară - atât pe plan național, cât mai ales în marile culturi universale. Originalitatea creației lui George Enescu, încă nedescoperită, constituie garanția durabilității peste timp în disputa valorilor perene mondiale, singurul criteriu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
clădit ansamblul orchestral ce i-a purtat numele, pregătind viitoarea Filarmonică “Moldova” (1942). Iată de ce elita intelectuală și artistică ieșeană de azi pledează prin noi inițitive, puse la cale de entuziastul regizor și ziarist Mihai Zaborilă, să confere moștenirii muzicale enesciene orizonturi încă nebănuite de strălucire. Prezent la București în 2013, la principalele evenimente ale Festivalului Internațional “George Enescu”, autorul a publicat o suită de însemnări și impresii, culese “la cald” de pe podiumurile muzicale de la Ateneul Român și Sala Mare a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de spectacol, am tras concluziile de rigoare. Cred că toată viața nu aș mai fi stat pe scenă dacă nu eram legat afectiv de trăirile omenești care mi-au dat exigența profesională. Prilejul minunat oferit de participarea la marea sărbătoare enesciană de la această ediție îmi oferă motive de exaltare. Unele momente, și nu sunt puține, trăite intens în aceste săli, sunt încărcate de energii pozitive provocate de marea sărbătoare culturală. Urmărind acest maraton muzical, îmi trezește și regretul că nu este
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
dirijori consacrați, dar și alții foarte tineri. Fiecare, la rândul său, se dovedește a fi desăvârșit în arta sa, încât deseori sălile clocotesc de ropotul necontenit al aplauzelor. Consemnez doar un aspect care ne-a atras atenția privind interpretarea opusurilor enesciene, dar și considerația pe care marii dirijori ai orchestrelor renumite au acordat-o interpreților noștri. De altfel ar fi trebuit să fim mândri de declarația făcută de marele Daniel Barenboim, cel care a remarcat în anii precedenți nivelul artistic apreciabil
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ne-a fost oferit de Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai, mai bine zis de dirijorul ceh Juraj Valcuha. Alegând Suita nr. 1 în Do Major op. 9 de George Enescu, a lăsat impresia că a acordat prea puțină atenție muzicii enesciene. Constatarea impunându-se (chiar dacă mă repet), mai ales după ce doar cu trei zile înainte la Sala Mică a Palatului a fost interpretat Preludiul la unison, într-o tălmăcire excelentă, de către dirijorul de origine română Vlad Vizireanu. Regretăm observația și constatarea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
George Enescu într-o excelentă interpretare, urmată de Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major, Op. 58 de Ludvig van Beethoven, cu solistul român de excepție Radu Lupu, închiderea marii sărbători muzicale s-a făcut cu un alt opus enescian, Capriccio pentru vioară și orchestră, interpretată de către Royal Philharmonic Orchestra din Londra, dirijată de Cristian Mandeal. Vom consemna, în cele ce urmează, câteva impresii de la închiderea festivalului, precum și gânduri îndreptate către viitoarele ediții. Trebuie să mărturisim că un profund sentiment
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
solicitarea dirijorului Cristian Mandeal de a se ridica din nou să mulțumească publicului dezlănțuit în aplauze. Prin acest gest colectiv, select, obișnuit doar cu marii maeștri ai baghetei, se acorda un plus de apreciere compatriotului nostru, atât pentru interpretarea opusului enescian, cât și pentru magistrala tălmăcire a uneia dintre celei mai lungi, dificile și impunătoare creații aparținând compozitorului Gustav Mahler, Simfonia nr. 3 în re minor, cu participarea Corului Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia, și a Corului de Copii Radio
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se prelungesc în negura timpurilor, George Enescu aducând prin muzica sa un inegalabil omagiu tuturor creatorilor anonimi care, cu talentul lor înnăscut, își exprimaseră prin muzică aleanul, dorul și dârzenia trăirilor lor zbuciumate, care au pătruns astfel, prin pana măiastră enesciană, până la noi, astfel cunoscându-ne lumea întreagă. Credem că nu este puțin lucru că mari personalități ale muzicii mondiale îl alătură fără rezerve lui Mozart pe George Enescu printre alți mari compozitori ai lumii. Și mai este adevărat că austriecii
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pentru cinstirea perenă a memoriei sale. Începând cu ediția a XXII-a din 2015, să se organizeze pe tot cuprinsul Țării, în orașe și sate, în școli, biblioteci și cămine culturale, oriunde, o sărbătoare culturală națională ce ar fi numită “Enesciana”. În acest fel, cei cu preocupări muzicale ar putea să se întâlnească cu semenii lor iubitori de frumos, în spectacole, simpozioane și audiții, ca într-o sărbătoare comună de familie. Uniunea Compozitorilor chiar și până atunci ar putea să ne
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
timp stătuse în vreo două-trei locuri, prin stațiuni sau pe la prieteni din provincie. Se întoarse însă senin, liniștit, împlinit, căci aducea cu sine un manuscris încheiat și un altul început și dus până spre jumătate... Aducea prima sa carte: Violonistica enesciană. Era alt om. Se întorsese în preajma Paștelui. De mulți ani exista între noi o nerostită înțelegere: în Joia sau Vinerea Mare, ne adunam câțiva la el acasă și ascultam Matthaeus Passion - întreaga colecție de plăci, într-o impresionantă distribuție germană, pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în sfârșit în pace, până când mirosul ce se răspândi în apartament avea să dea de știre că era ceva putred în Danemarca. Dar 1971 a fost un an remarcabil și din alt punct de vedere: apăruse în librării cartea Violonistica enesciană de Mihai Rădulescu, scrisă în aprilie 1959 și apărută abia acum, prin strădania Alicei și a lui Mișu Rădulescu, la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. Lucrarea proaspăt apărută și imediat epuizată avea și un Cuvânt înainte: „...Am citit înfiorat aceste
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
este valorificată într-un ciclu dedicat lui George Enescu, unde sunt urmărite principalele evenimente din biografia marelui muzician. Nu e lipsită de ingeniozitate încercarea de aflare a ritmurilor prin care să fie reprodusă structura unor opere ca Oedip sau rapsodiile enesciene. Stihuirea patriotică, abundentă, pueril rapsodică, e mult mai convențională. Se păstrează tiparele mitizante în care sunt invocați eroii, tipare potrivit cărora orice soldat devine un Făt-Frumos. Metaforismul primelor volume se stinge treptat în schematism, didacticism, rutină a versificării despre orice
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
1939 fusese pianist în formația Trio Boniș, începe, odată cu lucrarea Din muzica și viața compozitorilor (1942), prefațată de Ionel Teodoreanu, o îndelungată carieră de muzicolog și de popularizator al muzicii culte. Îi vor apărea, în continuare, studiul monografic despre creația enesciană Un muzician genial: George Enescu (1944), manualul Inițiere muzicală (1946), precum și numeroase cronici muzicale în publicațiile „Credința”, „Lumea românească”, „România”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Muzică și poezie”, „Contimporanul”. O altă lucrare de muzicologie, referitoare la perioada romantică, Trei romantici: Chopin, Schumann
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
a fost supranumit într-un ziar important. Formula jurnalistică menită să atragă cititorii conține doar unul dintre elementele strategiei care a făcut posibil ca un român să "dirijeze" politica repertorială a unui important teatru liric, să contribuie la cunoașterea capodoperei enesciene "Oedip" pe plan european, la afirmarea în lume a unor cântăreți și actori români de operă. Confesiunea ce urmează este de o admirabilă sinceritate, revelând încredere în sine, cunoaștere deplină a realităților lumii, sensibilitate, înțelepciune. Dacă eu am putut, puteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]