7,152 matches
-
e locul în care vin fără să am conștiința că merg la serviciu". Sorin Lavric Misteriosul Cronicar Înainte de a o cunoaște personal pe Adriana Bittel, în redacția României literare, eram deja familiarizat cu scrisul ei, în dubla calitate a acestuia, epică și critică. Nu de puține ori, contactul cu eul social al scriitorului român (vanitos până la egolatrie, opac la critică și resentimentar față de cei ce nu îl laudă îndeajuns) reprezintă o experiență dezamăgitoare. Te întorci la paginile de literatură cu regretul
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
stârpi eventuale erezii, dar mai ales de a înfrunta pericolul islamizării și de a forma mentalitatea moldovenilor întru creștinism. O altă importanță au avut-o istorioarele, snoavele, poveștile care circulau în epocă și care sincronizau Moldova cu Occidentul; sau poemele epice marcate de tema vânătorii, temă aproape ideologică, de autodeterminare, identificare și imagine a epocii ștefaniene (care intenționa astfel să își marcheze dinastia, monarhia și spiritul creștin dominant). Bărbatul Ștefan cel Mare a fost nu în ultimul rând un soț marcant
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
de frontieră") a reportajului, dar nu al unuia scris/ citit, ci al unuia, repet, vizualizat. Această ,direcție" devine limpede, elimină implicit comentariile inutile, încărcate, care făceau preocuparea romanului ceva mai vechi. Așadar, se înțelege, iar Marius Tupan demonstrează că materia epică nu trebuie explicată, ci doar prezentată, cu mijloacele minimale ale publicisticii, ale textului destinat să însoțească imaginea (una, totuși, textualizată, desigur). Autorul (deja perimata ,voce auctorială") nu se mai exprimă, își lasă personajele să emită simpatii sau antipatii: yankeii, arabii
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
modalități asemănătoare la prozatoarele clujence Mariana Bojan, Dora Pavel sau Ruxandra Cesereanu), Marius Tupan este cel care desparte procedeul de metaforă, de poezia pe care autoarele amintite, ca poete în primul rând, nu le-au evitat. El vine cu determinarea epică propriu-zisă. De aiurea, acest aer de noutate vine dinspre Paolo Coelho și astfel se explică succesul lui rapid, în ciuda unor minimalități dovedite. în plus, la Marius Tupan tendința se manifestă conștient, cum dovedesc cel puțin citatele de mai sus. Partea
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
anticomunismului, ceea ce comunismul nu reușise: discreditarea literaturii și a scriitorilor, anihilarea lor, poate chiar dispariția. Fără ezitări, dar și fără ostentație. Eliberat de armura purtată pînă la decembrie '89, criticul s-a revelat și ca un evocator de neobișnuită înzestrare epică, în linia portretelor și a memorialisticii lovinesciene, dar cu punerea accentului pe farmecul literaturii și pe valoarea ideii de scriitor. Nu e o lecție, nici un legat la capătul atîtor ani: e un reper. Și sînt semne că are cine să
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
prietenilor și cunoștințelor din mediul artistic, politic și universitar postdecembrist. în ciuda tonului pedagogic, omiscient și a unor pagini ce par lungi interviuri la care protagonistul răspunde punctual (de unde și sentimentul cititorului de saturație), prozatorul excelează mai ales când se livrează epicului canonic tip - o zi din viața Magdei sau confruntările dialogice în cheia adevărului ultim între mamă și fiică, - ca să nu mai vorbim de trăirea peisajului montaj până la cartografierea stilistică a detaliilor acelei naturi suprafirești. Esențială e împlinirea visului protagonistului de
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
universurilor crepusculare m-a făcut să-mi doresc să citesc toate cărțile necitite încă la care s-a referit autorul. Am început cu capodopera lui Musil, pentru că ea constituia restanța care mă obseda cel mai mult. Faptul că îi lipsește epicul strîns al unui roman axat pe aceeași lume dominată de ierarhii rigide și anacronice, cum este Procesul ( care se citește cu sufletul la gură, în pofida faptului că spune cu totul altceva decît ar putea să pară la prima vedere și
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
Divina Comedia, care, firește, "au atins nivelul maxim al perfecțiunii literare". Lipsesc din monografie referirile la latura muzicală a baladei Soarele și Luna și a colindelor despre cununia fraților, temă pe care a abordat-o muzicologul Adrian Vicol în Recitativul epic al baladei românești (București, 2004), lucrare apărută cu puțin timp înaintea cărții lui Ion Taloș, fapt care explică nemenționarea ei. în fine, și monografia, și autorul ei vor reține și atenția specialiștilor din străinătate, de aceea în întâmpinarea acestora ar
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
Ion Vartic Enumerările lui Vinea pot fi reduse, epic vorbind, la opt narațiuni, ce trimit la volumul al doilea al Cronicii, mai exact, la cinci dintre cele douăsprezece părți ale acestuia: Mizeriile războiului, Augusta sau Marșul nupțial, Chinta regală, Acvarium și Cariera lui Dimitrie Cozianu (I). Dacă extragem din
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
în discuție, întrucît șase dintre ele nu se regăsesc în romanele lui Vinea. Să vedem primul din cele două cazuri verificabile: "A luat personajul Ťprofesorului Rădulescuť...", adică al lui Nae Ionescu preschimbat în erou romanesc. Acest "personaj" cu multiple virtualități epice și ideatice nu e, însă, lansat de Vinea. Figura fascinantă, aventuroasă și paradoxală a gînditorului căpătase deja epicitate datorită lui Mihail Sebastian, lui Mircea Eliade, lui Paul Sterian ori Georgetei Mircea Cancicov. Oricum, chiar și fără aportul lui Vinea, Dumitriu
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
o mansardă, dedîndu-se farselor și "voluptăților secrete", stîrnite de propriile istorisiri picante. "Leoparzii" Cronicii aplică, în fond, programul "leoparzilor" lui Vinea, care au "plăcerea sadică" de a povesti și asculta "cancanuri și anecdote" și de a practica "bîrfa crîncenă". Altfel, epic și anecdotic, între cele două serii de "leoparzi" nu există nici o legătură. E clar: Dumitriu i-a preluat ideea și formula, dar, în acest caz, Vinea e nedrept. Nu este vorba de un furt. Căci procedeul lui Dumitriu e, în
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Poate că aceste narațiuni fac parte dintre paginile arse de Vinea. Ipoteză nesigură: autorul Lunatecilor a păstrat capitolele referitoare la Nae Ionescu și "Camera Leoparzilor". Poate că, totuși, pe celelalte le-a distrus, dar pentru că ele n-ar fi rezistat epic dacă ar fi fost puse în paralel cu cele rescrise în Cronică. Dar la fel de posibil e, la un scriitor care-și pierdea timpul în amînări, să le fi înseilat doar fugar și, apoi, văzîndu-le gata închegate în Cronică, să le
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
societate bucureșteană, găseai mulți cu un dar admirabil de a povesti. (Mi-amintesc de un domn Lazăr, nu știu ce era, moșier... ceva; sau I. Igiroșianu, sau Gussi, diplomatul.) Am mai văzut asta în Anglia, talentul de a relata, de a conversa epic". De unde și atracția cronicarului pentru "leoparzi", printre care trebuie enumerat și Scarlat Froda, care "îmi povestește din viața sa și din asta iese Cariera lui Dimitrie Cozianu (I)". Am insistat asupra acestor lucruri deoarece nu cred că putem limpezi, cît
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Bioy Casares, ci au devenit tulburi și murdare. În urma lor rămîne, totuși, un gest frumos și enigmatic. În Davida, capitolul prim, programatic, al Cronicii, ce ne dă cheia întregului roman, reînvie, la fiecare nouă lectură, într-un colț al pînzei epice, chiar Iovanache alias Vinea, cu un aer de conjurat și "cu ochii-i sclipitori pironiți" asupra noastră, "cu jobenul pe ceafă", "iar mîna care ținea luleaua, cu degetele pătate de cerneală, ca și numărul proaspăt din Românul, care-i ieșea
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
existente în ambele variante, demarează greoi, sînt cam simpliste, cu registru minor. În mod curios, dacă, ipotetic, acceptăm ideea coautorilor, nuvela începe să devină interesantă doar în capitolele ulterioare, aflate numai în varianta Dumitriu, unde, treptat, acțiunea capătă un ritm epic real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturalețe, o privire rapidă peste "cîmpurile și maidanele dimprejurul orașului", să înainteze, prin "îngrămădeala" de țărani, mahalagii, negustori și călători, "spre inima orașului", pătrunzînd pe
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
o harfă de fier" sau "pămîntul tare ca fierul" e propriu celui care, în întreaga lui operă, a cristalizat, voit, o Vîrstă de Fier. Cele șapte capitole existente conturează un fel de primă parte a nuvelei, întreruptă în plin mister epic. Cred că Petru Dumitriu a renunțat s-o mai încheie fiindcă, între timp, a decis că Davida trebuie să fie, pe bună dreptate, debutul emblematic al Cronicii de familie. Întrebarea e de ce a publicat, totuși, Învățătură de minte la începutul
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
opera originalei scriitoarei, născute pe meleaguri teleormănene, dar trăitoare de câteva decenii pe tărâmuri canadiene. Deși departe de țară, Domnia sa simte pulsul înnoirilor petrecute în literatura românească a ultimului sfert de secol, aici, în România postdecembristă. Autoarea precizează că scrierile epice s-au diversificat structural, au dobândit un caracter preponderent memorialistic, scriitorul fiind deopotrivă și narator și personaj. Celelalte personaje sunt, de regulă, persoane reale ( cu statut propriu, nume, prenume, carte de identitate) care au relaționat cu scriitorul: „ Noile scrieri de
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
scrieri de astăzi acoperă o mai mare suprafață de informații surprinse în specii literare mai diversificate, stiluri și opinii literare în care cititorii se regăsesc, devin participanți alături de autor la faptele de viață cotidiană”. Gândindu-mă la recentele mele lecturi epice, din creațiile confraților contemporani, constat cu bucurie că Elena Buică are perfectă dreptate, fiind un fin observator al fenomenului literar românesc atunci când afirmă: „Astăzi se scrie mai mult o proză scurtă- și aici mă înscriu și eu- în care se
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
acestora accesul rapid la informații de orice tip); o carte care mărturisește despre schimbările geopolitice, despre globalizare, despre problemele lumii moderne... Structurată în trei părți și însumând aproape trei sute de pagini, „ Pe cărările vieții” impresionează prin ținuta elevată a discursului epic, cultivat cu responsabilitate de Elena Buică, distinsă profesoară de limba și literatura română, pe care șederea departe de țară nu o împiedică să se exprime corect, fluent, scoțând la iveală nestematele ascunse în izvorul de apă vie al limbii în
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
Liliacul înflorit la poarta înserării”, „ Frumoasele vacanțe”, „ Îmi plec fruntea...” , cronici semnate de personalități ale literaturii de azi: Ana Dobre, Cezarina Adamescu, Ion Nălbitoru, Marius Teodorescu... Rândurile de față nu pot și nu-și propun să epuizeze prezentarea unui univers epic atât de bogat și divers, ci, mai degrabă, se doresc o invitație la lectură a cărților distinsei scriitoare, care, într-un răstimp foarte scurt, îmbogățește literatura română cu pagini de un pitoresc aparte, pline de originalitate captivantă, în aproape 15
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
putea reprezenta, la fel de bine, condeiul, dacă s-ar limita la o confruntare literară, într-un context atemporal, care poate fi, de ce nu?, și actual. Versul precedent ne furnizează, poate, cea mai plauzibilă referință pentru o metaforă-simbol, în consens cu desfășurarea, epică și lirică, a textului: „Lupul și eu”. Aducerea lupului-avatar în prim-plan vorbește de la sine despre fascinația pe care această ființă, percepută, la un moment dat, ca fiind consubstanțială („... în trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
toată poetica Lupului avatar. Ca o veritabilă ars poetica într-un vers, care amintește de cea a lui Ion Pillat din Poeme într-un vers: “Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas”. * Toate simbolurile, toate imaginile, întregul poem Avatar, evoluând dinspre epic spre liric, evocă o veritabilă tensiune umană și semiotică. Într-o stare de zbucium sufletesc și creator, soluționând artistic, în cel mai fericit mod cu putință, un conflict tragic, Poetul ordonează „expresiile lingvistice ale realității antropocosmice”, le structurează, le contopește
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
marcat o parte însemnată, esențială din viață, din creația sa literară, încă de la debutul său publicistic din revista Ateneu, în anul 1965, cu o poezie. Ambițios și hotărât să se facă cunoscut, trece direct la marea literatură, atacând specia literară epică cea mai convingătoare și scrie romanul „Arme și lopeți”, experiență a lunilor de armată făcută pe Transfăgărășan, cu o tentativă de apariție în 1973, la Editura Albatros, dar care va vedea lumina tiparului abia în 1986, ca nuvelă, „Spinarea de
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România. Romanul „Arme și lopeți”, tipărit într-o primă ediție în 1995, tot la Editura Zedax, este cartea în care prozatorul Gheorghe Andrei Neagu scrie o literatură de contrast, pe un portativ solo, cu ingrediente epice, pe care le nuanțează sfidător prin nealiniere la tipare clasice și, în egală măsură, la inovații, la modern cu orice preț. Romanul său se vrea un... nonroman, dintr-o orgolioasă neacceptare a regulilor consacrate, mai puțin din considerente de inovație
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
pe care le nuanțează sfidător prin nealiniere la tipare clasice și, în egală măsură, la inovații, la modern cu orice preț. Romanul său se vrea un... nonroman, dintr-o orgolioasă neacceptare a regulilor consacrate, mai puțin din considerente de inovație epică, și propune îndrăzneț, fără limite, fără culpabilizări de circumstanță, o altă formulă, o altfel de structură, un altfel de flux narativ, printr-o insinuantă idee de exacerbare a banalului convertit în fapt de viață excepțional, dar și prin spolierea, prin
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]