948 matches
-
-și aripile; transformarea sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în pivnițele mănăstirii. (Povestea Frumoasei
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Andronic adresată Dorinei ("Cum te cheamă pe tine?"), precum și replica însoțitoarei Dorinei din călătoria spre palatul de sticlă, despre numele lui Andronic: "așa îi spuneți voi", conținând sugestia numelui ca veșmânt terestru, identitate de împrumut, necesară și lui Andronic în epifaniile lui pământene 180. Pentru numele damnat, interzis, " Inefabilul, Impronunțabilul adevăratului nume" (Marcel Jousse), autorul folosește numele de substituție. Sacrul este ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
decriptat cu greu de povestitor, "vox clamantis in deserto" se referă la inutilitatea profețiilor sale. Posibila identificare cu Eliade "într-o încercare de autoportret simbolic (...) ar aproxima alegoric o cotitură interioară, urmare a unei conversiuni mistice sau a unei puternice epifanii în vara anului 1933. În astfel de condiții, eroul s-ar fi retras în el însuși, în munții din suflet, în sinele sau inconștientul său jungian, reprezentându-și drama chemării. Această interpretare ar fi întărită de anumite trăsături narcisiste ale
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și model exemplar" ale acestuia, prin însușirile sale "hermetice" "de ființă care trece de una singură de la sacru (glorie mitizată), la profan, de om care "moare" și "învie" sub identități civile alternative"; identitatea sa eroică se ascunde în nume anodine, "epifanii histrionice ale unei ființe trecute - cel puțin în conștiința publică - în moarte". Într-o astfel de cheie, existența cenușie a lui Gavrilescu se poate interpreta ca epifană. Povestea colonelului Lawrence are rolul unei istorii echivalente care anticipează istoria lui Gavrilescu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de timpuriu cu crescentul lunar"430. Totodată, Eliade subliniază că taurul și trăsnetul au fost asimilate simbolurilor conjugate ale divinităților atmosferice, iar mugetul taurului a fost asimilat, în culturile arhaice, uraganului și tunetului, "atât unul cât și celălalt erau o epifanie a forței fecundante"; la toate popoarele apare ca simbol al puterii și al fecundității. Adeseori zeul reprezentat ca taur apare însoțit de o Mare Zeiță, de care depinde fecunditatea universală. În acest caz, zeii meteorologici (trăsnetul, furtuna, ploaia) și genezici
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu o expresie frecventă a eroilor eliadești "se dă la fund", amintind de ocultarea zeului la curțile cărora toți vor trăi "beatitudinea fără nume". Asemeni lui Dionysos, zeul care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterios, cunoscând epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să reapară la o cârciumă modestă. ""Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sol, trimis al lui Dumnezeu". Despre cithared, "profetul lui Dionysos" (zeul la curțile cărora oamenii vor cunoaște beatitudinea fără margini - v. Dionysos sau beatitudinile regăsite, din Istoria credințelor...) și cel care "n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încât sunt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă..."589. Hrisanti crede că între aceste două momente întâlnirea cu Adrian s-a produs, ceea ce explică schimbarea Leanei. Epifaniile și ocultările (frecvența expresiei "se dă la fund") Leanei de la Platani sunt observate de Hrisanti: "Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întâia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece"590. Lăcrămioara Berechet
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este "și altcineva: băiatul care ducea un porumbel rănit în mână"606, adică un mesager al ideii "că nu avem dreptul să ne pierdem speranța"607. Totul poate fi pus într-un spectacol în care elementele obiective sunt semne, simboluri, epifanii, iar Ieronim este actor și regizor, pentru că spectacolul este superior istoriei, așa cum imaginația are ascendent asupra realului 608. Ca într-o tragedie greacă în care Ananke și Moira fac ca orice luptă să fie zadarnică de la bun început din descendenții
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sa binevoitoare, generoasă, candidă", un bun povestitor a cărui relatare rămâne demnă de încredere, deoarece nu-și ascunde eșecurile (nu reușește să înțeleagă mare lucru la prima vizită în tabăra lui Ieronim, adoarme la spectacolul regizat de Ieronim, pierzând momentul epifaniei, nu reușește să rețină nimic din piesele pe care le dactilografiază)678. Ignoranța, amnezia, captivitatea, somnul, beția sunt metafore gnostice ale morții spirituale, pe când a învinge somnul, a rămâne treaz înseamnă transmutarea condiției umane 679. Somnul (Hypnos) este asimilat ignoranței
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
primește darul (Matei >ebr. matath "dar") tinereții fără bătrânețe, însoțit nu numai de recuperarea memoriei, dar și de înzestrarea cu o memorie fabuloasă, o capacitate de a prevedea lucrurile și de a le concretiza (în acest sens, este revelatoriu episodul epifaniei celor trei trandafiri). Credința lui Eliade că toată viața omului se traduce printr-o neîncetată aspirație spre Ființă, aspirație care, concretizată, este singura care poate justifica felul de a fi al omului în Univers - leagă această proză de "basmul ființei
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rămână, afară de aceasta, înaintea privirilor pline de credință ale preotului icoana Mariei - discipola, maestra - care este, pentru Biserică, un model de neîntrecut pentru felul cum se primește Cuvântul (Buna Vestire), felul cum se naște (Crăciunul), felul cum se prezintă lumii (Epifania), felul cum se păstrează în inimă (viața de la Nazaret), felul cum se crede (Cina de taină), felul cum se răspândește (Vizita la Elisabeta), felul cum să-i fii fidel (Crucea), felul cum se dă mărturie despre el (Rusaliile). Să rămână
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
legitimitatea canonică a părintelui Mirolubovs și a declarat că el nu mai are calitatea de "maestru spiritual". În 1999, părintele A.K. și adepții săi au părăsit RGVD pentru a crea o nouă comunitate numită "Parohia Pomoriană Vechi Ortodoxă a Epifaniei lui Dumnezeu". În 2001, Biserica Ortodoxă Veche a confirmat sancțiunile emise în 1995 pentru că părintele Mirolubovs a invitat în Biserica RGVD un preot al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru celebrarea comună a euharistiei. Acest fapt a fost considerat drept "o trădare
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
de permisivitate superficială și mediocră, sau de omnipotență și de narcisism rigid. Nu se poate, deci, vorbi de vocație la fericire nici de consacrați „fericiți în mod natural”, dacă nu se îndeplinește această misiune de disponibilitate continuă pentru a deveni epifania și transparența Celui care cheamă persoana să împartă lumina adevăratei fericiri cu o lume flămândă și însetată de adevăr. De aceea, este important ca, în diferitele câmpuri de acțiune, consacrații și consacratele să aibă o atenție constantă față de modul specific
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
aceștia, îi așeză undeva, dar nu intră în comuniune cu ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil. Aceștia se adresară împăratului, care dispuse convocarea lui Teofil în fața episcopului Capitalei. Teofil își luă măsuri, trimițând înainte pe Sfântul Epifanie de Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
le primi o plângere contra lui Teofil. Aceștia se adresară împăratului, care dispuse convocarea lui Teofil în fața episcopului Capitalei. Teofil își luă măsuri, trimițând înainte pe Sfântul Epifanie de Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de Teofil, patriarhul Ioan este condamnat și depus. Împăratul Arcadie, un om slab, influențat
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Peștera duhurilor din muntele de la Soare-Apune. Antologie de proză chineză antică, București, 1971; Andrei Voznesenski, Umbra sunetului, București, 1973; Evgheni Evtușenko, Poezii, București, 1974 (în colaborare cu Victor Frunză); Poemul lunii. Antologie de literatură chineză clasică, București, 1975; Imants Ziedonis, Epifanii, București, 1975, Labirinturi, București, 1981, Basme multicolore, București, 1988 (în colaborare cu Denisa Fejes); Konstantin Balmont, Sub cerul nordului, București, 1975; Din cântecele Chinei antice, București, 1976; Ivan Kovaci, Fruntea singurătății, București, 1980; Trei poeți din Tang: Li Tai-Pe, Van
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
ad inferior, Întreprins În vederea unei inițieri.” 2 Sensul inițial al acestei locuințe este cel al unui ritual inițiatic. Dar acest lucru nu implică cu necesitate că Zamolxis era o divinitate htoniană. A coborî presupune o moarte inițiatică. Dispariția (ocultarea, reapariția (epifania unei ființe divine sau semidivine Reîntoarcerea lui Zamolxis În carne și oase nu constituie o probă a imortalității sufletului. Herodot spune că Zamolxis „ Îi Învăța că nici el, nici oaspeții lui, nici urmașii acestora În veac nu vor muri, ci
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
vin să te privesc de-aproape. Într-o mitologie a imaginarului „complexul spectacular “deține un rol important, de el legîndu-se toată semantica verbului a privi, a vedea, dar și ocultarea, ascunderea. Dialectica vederii și ascunderii ține de acțiunile eroului, de epifaniile sale, de ocultările sale. Acest complex spectacular implică mai totdeauna „pedepsirea'' eroului care a Îndrăznit să tulbure ordinea mitică. Luceafărul va avea de suferit o traumă ontică fiindcă a Îndrăznit să privească și să răspundă tentațiilor unui alt tărîm, unei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Doi obraji rumeni. Rubedo. Stadiu inconfundabil din alchimie. Dar și culoarea aurului. Iatromanții celebri aveau În componența lor un organ de aur. Pitagora și-a arătat „coapsa de aur” asistenței Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. dovedind prin aceasta că este epifania lui Apollo. Zeii popoarelor fino-ugrice, vogulii și ostiacii, aveau antebrațele de aur. La celălalt pol se află caracterizările malefice ale operatorului cu Însemne de foc pe față: am denumit barba roșie și obrajii roșii. Intr-o dialectică pur/impur aceste
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
este improbabil. Puterea se exteriorizează În minunile copilului erou, mai tîrziu În athla, În lucrările figurii sclavului (tipul Hercule) În care eroul a depășit inconștiența copilului dar se află Încă Într-o poziție nesemnificativă. Figura sclavului conduce de regulă la epifania propriu zisă a eroului semi divin”. Că așa stau lucrurile, că efortul de individuație a pajului a dat roade, că procesul de ecumenizare s-a Încheiat citim În ultimele strofe ale poemei „și de asupra mea rămîi/ durerea mea de-
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poate să o realizeze eroul ... lectorul/eroul nu poate să citească textul. Deosebirea dintre apa mării și oglindă ... Ultima, oglinda nu are adîncime, nu are profunzime, nu poate fi explorată din interior ... de aceea Hyperion se naște din apa mării ... epifaniile sale se realizează În schimb pe suprafețe plane, pe oglinzi artificiale. Există o deosebire fundamentală Între luciul apei și oglindă ... marea este „utilizată” de zeu pentru a se transforma ... marea este un alt pîntec care-1 naște pe erou. Dimpotrivă oglinda
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mesei și se decorează cu nuci, portocale și mere. Conform tradiției una dintre persoane se ridică de la masă spunând:”Masa Femeii, masa Fecioarei Maria, Ii sus s-a născut, toată lumea se bucură”. Prăjitura și crenguța rămân în centrul ,mesei până la Epifanie, când poate fi tăiată. Masa festivă la americani începe cu aperitive reci, pregătite deseori din somon afumat, iar desertul variază de la regiune la regiune și chiar de la casă la casă. Ca decorațiuni, cel mai mult se folosesc formele de brazi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul, unde să fie cel puțin o fântână, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Părintele istorisește: “Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numește și <epifanie>, care înseamnă <arătare> pentru că în această zi s-a arătat în lume Dumnezeu, Sfânta Treime. Tatăl a grăit din ceruri, Fiul era în apă și se boteza, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra lui”. Boboteaza cumulează elemente specifice de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o largă răspîndire în secolele următoare. A fost scris în jurul anului 428 la cererea lui Quodvultdeus, pe atunci diacon de Cartagina (despre el cf. pp. 000); primele 57 de erezii au fost luate din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfîrșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte extrase din Vechiul și din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]