568 matches
-
îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare, ceea ce este de neconceput în lumea eclezială. Arhiereul învestit cu această sarcină dificilă a episcopatului trebuie să o ducă până la capăt împotriva tuturor atacurilor și adversităților. Mai mult, episcopatul nu constituie împlinirea unor satisfacții personale, ci asumarea unei jertfe "pentru gloria Bisericii"3. O scurtă trecere în revistă prin istoria Bisericii creștine a problematicii episcopale ne poate oferi cadrul precis al înțelegerii îndatoririi chiriarhului. Vocabularul neotestamentar este păstrat de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
funcție subalternă, este afectat pe lângă persoana episcopului. Astfel se constituie cele trei trepte de slujire pe care le cunoaștem: episcop, preot și diacon. În scrisorile sale, Ignațiu din Antiohia ne oferă prima mărturie a acestei ierarhii; se vorbește atunci de episcopat monarhic, episcopul distingându-se de ceilalți preoți. Slujitorii itineranți dispar treptat. Apostolii urmașii Apostolilor devin sedentari, confundându-se în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
presei lipsită de preocupări în ordinea religioasă, e dator să găsească în această adversitate un stimulent mai puternic pentru a-și continua atât opera de păstorire a enoriașilor, dar și cea a renașterii religioase atât de mult așteptată. În plus, episcopatul rămâne o îndelungă jertfire pe altarul credinței în Hristos. Reîmprospătarea predicii ortodoxe Ceea ce definește teologia românească este, așa cum bine observa și Nae Ionescu, "incapacitatea ei de a gândi și de a expune problemele teologice în termeni actuali"1. Renașterea religioasă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
13 Andrei Pleșu, Despre îngeri, București, Humanitas, 2003, pp. 63-64. 14 Jean-Jacques Wunenburger, La Philosophie des images, Paris, PUF, 2007, p. 170. 15 Jean-Luc Marion, L'idole et la distance, Paris, Grasset, 1977, p. 25. 1 Cf. Nae Ionescu, Îndatorirea episcopatului, în "Cuvântul", an IV, nr. 1181/6 august 1928, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note de Dora Mezdrea, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 273. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. 274. 1 Nae Ionescu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Pascală (1928-1929) Biserica și politica Învățământul religios Logos ortodox Biserică, Tradiție și națiune Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și credință Libertatea ca posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii Menirea episcopatului Reîmprospătarea predicii ortodoxe Comportamentul în Biserică Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic Teologia lucrătoare Estetica Ortodoxiei Reforma universitară Teologie și politică Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Bibliografie Abstract Résumé
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cea mai puțin îndepărtată de biserica romană și care acceptă ritualul impus de dinastia Tudor; o grupare prezbiteriană, neconformistă, care rămâne în sânul bisericii, dar dorește s-o reformeze; și o grupare independentă, sau "congregaționalistă", care condamnă în același timp episcopatul anglican și sinodul prezbiterian"4. În al patrulea rând, Iacob a intrat în conflict cu parlamentul pentru că, fiind risipitor și dorind din ce în ce mai mulți bani, dorea să impună doctrina absolutistă a monarhiei de drept divin. Această teorie contravenea tradiției engleze care
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din ce în ce mai evident că partida puritană era de fapt divizată între moderați și radicali. Cei dintâi erau prezbiterieni, puritani atașați de ideea unei biserici naționale după model anglican, având respect pentru instituțiile anglo-saxone și pentru Prayer Book, deși erau adversari ai episcopatului; ceilalți erau puritani independenți și sectariști, animați de un spirit mistic, revoluționar și egalitarist. Dacă parlamentul era format în majoritate din prezbiterieni, "armata era formată în majoritate din independenți și sectari, oameni pasionați, inspirați, fiecare fiind un predicator și un
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de departe în susținerea autorității regale încât clericii anglicani vedeau în asta un pericol. Hobbes contesta revelația episcopilor și îi transforma în simpli slujitori ai religiei publice, iar acest lucru îi făcea vulnerabili față de argumentele puritanilor independenți care nu admiteau episcopatul. Dar Hobbes îi viza în egală măsură și pe puritani, spunând că de la autoritatea civilă primesc pastorii puterea lor asupra altor oameni, și că numai regele primește direct de la Dumnezeu autoritatea spirituală. Teza că episcopii și alți clerici își trag
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a teoriei dreptului natural. Parker spunea că starea de natură nu mai este o stare de război și, prin urmare, poate fi considerată o sursă de obligație morală. Pe de altă parte, puritanii atașați de Biserica Angliei respingeau în egală măsură episcopatul anglican și sectarismul puritanilor independenți. Ei susțineau reglementarea religiei de către magistrați, dar fără episcopi. În acest punct ei nu doreau să fie confundați cu Hobbes, care susținea monarhia absolută și era suspectat de ateism. În consecință, aveau nevoie de un
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Quintul trebuie să fugă în grabă. Trecînd rîul Brenner, părăsește Germania, spre marea satisfacție a prinților protestanți, dar și a Habsburgilor din Viena. Între timp, cu acordul prinților din Smalkalde, regele Franței a pus mîna pe trei orașe imperiale fortificate: episcopatele Metz, Toul și Verdun. În concepția lui Henric al II-lea, acestea nu constituie decît un gaj, destinat negocierii asupra Italiei. Pentru Carol Quintul aceasta este o lovitură mortală dată realizărilor imperiale. Paralizat de gută, împăratul încearcă un ultim efort
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
recîștigîndu-și titlul electoral pe care Ferdinand al II-lea i-1 ridicase. Consecințele teritoriale sînt mai mici. Habsburgii cedează Franței un ansamblu destul de confuz de drepturi feudale și de proprietăți asupra Alsaciei. Suedia își realizează ambițiile: primind Pomerania orientală și episcopatele de Boemia și de Verden, ea își asigură controlul estuarelor fluviilor germane Oder, Elba și Weser. Spre deosebire de Alsacia, pe care negociatorii din Westfalia au avut grijă să o separe de Imperiu, aceste posesiuni dau regelui Suediei titlul de prinț german
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
privilegiilor care anunță o eră nouă în istoria omenirii. Tradusă în toate limbile Europei, Declarația drepturilor omului și cetățeanului se răspîndește chiar și în țările care, ca Spania, îi inter zic difuzarea. În țările vecine Franței, Țările de Jos austriece, episcopatul de Liege, Provinciile Unite, Germania renană, Savoia și în cantonul elvețian Vaud, "patrioții", partizani ai libertății, vibrează la aflarea evenimentelor din 1789 și speră să fie și ei eliberați de "despoții" lor. "Pelerini ai libertății", numeroși refugiați politici, poeți sau
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
arhiepiscopul de Calacea, în care se precizează că cetatea și Episcopia au fost dărâmate până în temelie, la 1241, canonicii au murit, iar cei puternici ai acestor ținuturi, adică feudalii localnici, i-au luat pământurile. După distrugerea cetății și supunerea teritoriului episcopatului latin din Moldova, Budjek a intrat în Țara Românească, locuită - după însăși scrisoarea papei Grigore al IX-lea din 14 noiembrie 1234 - de români, numiți în textul latin Walati, care țineau ritul grecilor. El nu s-a avântat, însă, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în urma dușmănoasei prigoane a tătarilor” dioceza Transilvaniei a ajuns la o așa de mare lipsă a locuitorilor... încât până în vremea sa nu se mai află deloc sau se aflau puțini locuitori în Alba Iulia care este scaunul bisericii catedrale a episcopatului său și în câteva din moșiile episcopiei”. Privite pe hartă, așezările distruse ne dau imaginea răspândirii trupelor mongole după pradă pe o mare suprafață a Transilvaniei de Nord, cam cu 100 de km de front. De la Bistrița, ei au năvălit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și-a ales câte două fete, ca roabe, celelalte fiind omorâte. Pe țărani i-au dus în altă parte și, după ce i-au dezbrăcat, i-au exterminat până la unul. Aceiași soartă a avut-o și mănăstirea Șirioara, de lângă Siria, din Episcopatul Transilvaniei, zidită de Ștefan, banul Slovoniei și alți ctitori, căreia nu numai că i-au pustiit în întregime satele de locuitori și i-au devastat moșiile, dar i-au ruinat zidurile și au ucis călugării în timpul jafului pricinuit de tătari
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
origine latină. Asemenea domnitorului Lațcu în 1371, și domnitorul Radu Negru Basarab și soția sa Ana (catolică) a solicitat papei Urban al VI-lea întemeierea unei episcopii în Argeș, eveniment care s-a și produs la 9 mai 1381. Acest episcopat de Argeș era sufragan al Episcopiei de Kalocsa, iar primul episcop a fost Nicolae Antonii, care spre deosebire de succesorii săi a și rămas în teritoriu. Din nefericire, următoarele numiri ale episcopilor de Argeș au avut doar caracter onorific (până în 1590), ceea ce
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
regăsească greco-catolicii cu ortodocșii”. Dar lipsa fondurilor bănești a devenit, din nou, piedica cea mare. Arhiepiscopul von Hornstein , la sugestia preoților Demetriu Radu și Vasile Lucaciu, cu aprobarea prefectului Congregației „De Propaganda Fide” a dat o scrisoare circulară, adresată întregului episcopat și catolicilor din lumea întreagă, în care le cere ajutorul financiar pentru construirea unei biserici atât de necesară miilor de greco-catolici care trăiau în capitală. În 1897 preotul Demetriu Radu a fost înălțat la rangul de episcop de Lugoj, iar
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
citească. Se simțea acut lipsa școlilor în teritoriile românești. Marile evenimente din secolul XIX, revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române, prăbușirea stăpânirii otomane, au însemnat un progres remarcabil și o perioadă de ascensiune socială și culturală. Astfel, în 1841 sub episcopatul Monseniorului Arduini au fost tipărite la Iași câte 1000 de exemplare de abecedare în limbile română, germană, latină și maghiară; de asemenea, fiecare școală a primit câte un exemplar de gramatică română și de gramatică latină. Pentru Orfelinatul din Huși
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
muncitorești. Evenimentele din 1976 marchează deci începutul unui proces de solidarizare a societății aflată în conflict deschis cu partidul, KOR reușind să mobilizeze opinia publică din Polonia și din străinătate și pînă la urmă să obțină amnistierea victimelor represiunii, în timp ce episcopatul sprijină campaniile de solidaritate. În fața echipei lui Gierek și a unui PC care nu reacționează de fel pînă la lovitura violentă din 1981, opoziția se organizează. Se înființează cluburi care adună intelectualii catolici sau în care se întîlnesc comuniștii cu
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
vizitat și orașul Huși. Informațiile sale, referitoare la Episcopia Hușilor, sunt demne de luat în seamă: „În această localitate se află reședința episcopală a moldovenilor, care este lângă catedrală. Și pentru că Rădăuți (așa cum a fost menționat mai sus) aparține Bucovinei, episcopatul Hușilor poate fi numit al doilea după Roman, cu toate că este cel mai nou după scrierile vechi, care vorbesc despre episcopiile din Moldova, episcopiei Hușilor nu i s-a făcut menționarea nici măcar cu o silabă. Astfel, că și la episcopia din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
i s-a făcut menționarea nici măcar cu o silabă. Astfel, că și la episcopia din Roman, anul precis al întemeierii așezământului religios nu poate fi aflat”. Preocupat să afle data înființării Episcopiei Hușilor, doctorul sibian scria în continuare: „Că acest episcopat de Huși a fost întemeiat mult mai târziu decât cel din Roman sau Rădăuți este un lucru sigur. Când, în anul 1788, a trebuit să-l îngrijesc timp de două luni pe mitropolitul Leon, în mănăstirea Galata din Iași, acest
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ocupa mitropolitul, al doilea episcopul de Roman, al treilea episcopul de Rădăuți, al patrulea cel de Huși, toți schismatici.” Așadar, după mitropolitul Varlaam (1632-1652), erau înșirați episcopii <Evloghie> de Roman (1642-1648), <Sava> de Rădăuți (1631-1658) și <Ghedeon> de Huși (1633-1656), episcopatul de Huși aflându-se pe locul al III-lea, după cel de Roman și Rădăuți, în ierarhia Bisericii Ortodoxe din Moldova la mijlocul secolului al XVII-lea. Despre românii ortodocși („schismatici”), episcopul noteză că aveau trei biserici, dar una episcopală: două
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a Înființat „Comunitatea Românilor din Jugoslavia” cu filiale În 15 localități. Aici se editează revistele Libertatea, Tibiscus, Familia, Cuvântul Românesc, Sânmiaiul, Cuvântul Românesc Torăcean ș.a. Posturile de radio și televiziune de la Novi Sad au emisiuni regulate În limba română iar Episcopatul român din Vârșeț cuprinde 34 parohii grupate În 3 protopopiate cu preoți În majoritate români. Învățământul În limba maternă este recunoscut de stat. Numărul elevilor este redus și mulți frecventează școli superioare din țară. Este impresionantă efervescența culturală și numărul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Bine înțeles că după plecarea mea de la Culte decizia a fost imediat anulată, dar mai târziu am avut satisfacția să aflu că profesorul A. Popa , energic și integru ardelean, a reușit să-l convingă pe generalul Antonescu că Gherontie înjosește episcopatul românesc, astfel că l-au silit să-și dea demisia. Nu se poate spune însă că numai în acest domeniu întâmpinam dificultăți. Peste tot, în toate direcțiile, aceiași oameni înrăiți, crezânduse tabu și inegalabili. Ion Marin Sadoveanu, satrapul Teatrului Național
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
intens și spre slujirea Cuvântului. În cele ce urmează, vom urmări pas cu pas care a fost activitatea mitropolitului începând cu funcțiile de bibliotecar, profesor și decan al Facultății de Teologie de la Universitatea din Cernăuți, continuând cu activitatea din timpul episcopatului său în sudul Basarabiei și într-o perioadă foarte tulbure, și în cele din urmă, cu vasta lui activitate cărturărească. Activitatea de la „Alma Mater Carolina”: bibliotecar, profesor și decan Cunoscuta Universitate din Cernăuți poate fi considerată locul unde Nicolae Cotlarciuc a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]