681 matches
-
e indiferent (vezi considerațiile - evident, mult exagerate - privind receptarea volumelor Joc secund de Ion Barbu, Paradisul suspinelor de Ion Vinea și Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin... Peste cîțiva ani, cel din urmă va scrie epitaful revistei și al primei avangarde românești: „Fără să atace, fără invective și înjurături, programul Contimporanului era să cîștige prin persuasiune. Convingerea era că inteligența și scepticismul românului nu se pot brusca fără pericol. Cuvîntul de ordine nu era spada, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Șerban, cu un fragment introductiv de Ov.S. Crohmălniceanu). Sumarul mai include o Addenda cu o parte din textele apărute în Contimporanul și neincluse în prima culegere, un poem-portet al lui F.T. Marinetti din Facla, IX, 358, 19 mai 1930, un „epitaf” confesiv despre Contimporanul apărut în Reporter, II, 47, noiembrie 1934, și fragmentele narative publicate între 1946-1947 în Revista Fundațiilor Regale sub titlul „bucolic” „Plăcerile cîmpului“. Postfața „Jacques frondistul“ a lui de Geo Șerban sintetizează multe dintre informațiile disponibile despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator, instigator și bard entuziasmau și spărgeau geamurile de mansardă ale academiilor vîscoase. A murit sinucigîndu-se. Un cîntec de lebădă în jazzband îi poate fi epitaf”. Revista în cauză publicase în traducerea lui Mihail Dan două poeme de Maiakovski („Al 13-lea apostol“, în nr. 42, și „Apusul lui Burliuck“ în nr. 44), prezentate ulterior — prin intermediul lui Sașa Pană — ca fiind „primele în limba română”. Lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe ușă, vecinii vor veni să mă vadă. Și va veni și sora mea, iar sora mea îi va face de rușine pe toți, da, îi va face de rușine pe medici, căci sora mea îmi cunoștea boala.“ Acesta este epitaful pe care l-a recitat Garibaldo după întâmplările pe care vreau să le povestesc: era o veche poezie egipteană, care putea fi interpretată în felurite chipuri. El însă își păstrase inima nobilă, în pofida chinurilor sufletești. În schimb, inima mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucrarea în fapt, implicându-mă în noi și îngrozitoare întâmplări pe care trebuie neapărat să le povestesc. Dar cu ce să încep mai întâi? Ura ce reînvie din mormânt? Furia și durerea ce-mi răpesc somnul? Sau numai un lung epitaf pentru moartea unui nevinovat? M-am gândit multă vreme, și am hotărât să nu scriu nimic din toate asta. Voi căuta să relatez pur și simplu faptele, la rece, cum se spune: adevărul să fie singura și îndurerata mea jeluire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din niște tineri absolut obișnuiți o forță disciplinată și hotărâtă, adăugă Jones dând trist din cap. Avea așa o priză bună la tineri. — Iubea tinerii și tinerii îl iubeau, remarcă părintele Keeley, cu ochii încă plini de lacrimi. — Acesta este epitaful care ar trebui scris pe piatra lui de mormânt, zise Jones. Lucra cu tinerii în pivniță la mine. Ar fi trebuit să-l vedeți cum a aranjat pivnița asta pentru ei - niște copii oarecare veniți de pe toate cărările vieții. — Copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pogorâse acum 16 ani și ceva, la 6 martie 1997. La una dintre vizitele-mi duminicale la mormântul Dianei, văzui acolo un monument funerar, zidit de soții Cristina și Vasile Dascălu, părinți de-a pururi Întristați, care au scris acest epitaf profund emoționant: Sub această piatră rece, În acest tăcut mormânt, Doarme tot ce-a fost mai dulce Și mai scump pe-acest pământ. Pomenirea Dianei să fie din neam În neam, În vecii vecilor, Amin! Nicolae Grebenea (1905 2006) preot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de puținătatea, imperfecția instrumentelor de expresie. El are deprindere (știință) asupra poeziei și muzicii, cunoaște meșteșugul de a tălmăci și desplici frazurile, cum și zice: „Eu iarăși avînd deprindere asupra poeziei mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
încapă doi oameni, așezați umăr lângă umăr. Abia apoi coborî spre oraș, silindu- se să nu se uite înapoi. Erau nouă ceasuri. Petrache văzu de departe cum oamenii ies din biserică și se rânduiesc în spatele purtătorilor de prapuri și ai epitafului. Zgomotul cădelnițelor răsuna metalic, de parcă la fiecare pas s-ar fi deschis câte o fereastră strânsă până atunci în încuietori de fier. Din văzduhul veacului celui nou nu venea o adiere proaspătă, păduratică, ci una gălbuie și dulceagă, ca dintr-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tămâie. De aceea stelele păreau uriașe și se vălureau, ca și cum s-ar fi oglindit într-o apă curgătoare. De altfel, reperele începuseră să se inverseze, prapurii, deși mergeau în față, închideau mai degrabă cortegiul, în loc să-l deschidă. Cei care duceau epitaful nu păreau să-l ridice, ci mai degrabă se opinteau să țină de picioarele mesei, iar lucrurile mureau de parcă atunci se nășteau. Maică-sa trebuie să fi fost foarte bucuroasă, găsindu-l pe dom’ Stănică în mulțime. El, cu siguranță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ajutându-se de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care coborau arzând, epitaful brodat cu aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care coborau arzând, epitaful brodat cu aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu se mai ascundea îndărătul zidurilor castelului, ci venea de pretutindeni. Petrache nu observă, pe locul unde arseseră crengile uscate, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vecilor. Se-ntoarse către ceilalți : Ziceți „Doamne miluiește !“. — Doamne miluiește, îngânară toți. Isaia făcu semn cu palmele spre pământ. Nu înțeleseră de la început, dar, în cele din urmă, după pilda călugărului fără schit, îngenuncheară. La fel făcură și purtătorii de epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
religioase, nu mai puțin am simțit inima noastră mișcîndu-se de patriotism și însuflețire. Săvîrșindu-se liturgia, publicul cu preoții în frunte se aranjază într-o procesiune maiestoasă care se oprește la portic. La mijlocul porticului pe o masă se vedeau urna consacrativă, epitaful lucrat pe catifea albastră închisă a d-nei Maria Rosetti, epitaful pe catifea roșie a d-nelor din Bucovina; iar lângă masă răzemate de stâlpi străluceau în toată pompa lor frumosul stăndard al d-nelor din Iași și mărețele flamure a doamnei Haralambie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
patriotism și însuflețire. Săvîrșindu-se liturgia, publicul cu preoții în frunte se aranjază într-o procesiune maiestoasă care se oprește la portic. La mijlocul porticului pe o masă se vedeau urna consacrativă, epitaful lucrat pe catifea albastră închisă a d-nei Maria Rosetti, epitaful pe catifea roșie a d-nelor din Bucovina; iar lângă masă răzemate de stâlpi străluceau în toată pompa lor frumosul stăndard al d-nelor din Iași și mărețele flamure a doamnei Haralambie ș-a școalei de belle arte din Iași, provezute cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întru amintirea domnului Ștefan. A doua zi luni dimineața publicul iarăși se adună în portic și plecă ca în ziua procedentă la biserică pentru ascultarea sfintei liturghii. După liturghie procesiunea cu preoții oficianți reîntorcîndu-se la portic, ieu darurile: adică urna, epitafurile și standardele și le transportă în biserică, unde se depun pe mormântul aceluia pentru care le destinară dăruitorii lor. Dar înainte de a rădica darurile din portic, Prea Cuvioșia Sa părintele egumen al mănăstirei se suie la tribună și dă cetire
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mă miră comentariul ziarului The Observer: „Războiul Crimeii a atins culmea prostiei”. Dintre cei șapte sute de călăreți care au participat la șarjă s-au Întors mai puțin de două sute. Faptele au fost de mare curaj; totuși, contextul era absurd. În epitaful celor căzuți ar fi trebuit să scrie: „A murit ca un erou pentru că s-a supus unui ordin stupid”. În realitate, În epitaf au fost scrise niște versuri de Tennyson, a căror frumusețe mă indispune profund: Datoria noastră nu era
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
au Întors mai puțin de două sute. Faptele au fost de mare curaj; totuși, contextul era absurd. În epitaful celor căzuți ar fi trebuit să scrie: „A murit ca un erou pentru că s-a supus unui ordin stupid”. În realitate, În epitaf au fost scrise niște versuri de Tennyson, a căror frumusețe mă indispune profund: Datoria noastră nu era să ne Întrebăm de ce, Datoria noastră era să ne avântăm pe cai și să murim. Al doilea exemplu mi-l oferă terorismul. Am
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
în „Scrisul nostru” un rondel în care spune: „Cuprinde‐ mă în brațe tare și strânge‐ mă cât poți, cât vrei” : Aici zace G. Nedelea Rondelist fără noroc, Muza lui l‐a strâns în brațe Și l‐ a omorât pe loc. (epitaf) Ești visul lui și ești himera Ce‐ adesea în rondele‐apare; Să nu‐l cuprinzi în mâini prea tare C‐ai să‐ i boțești ... lavaliera! 100 (epigramă) G. Ursu Iar acum, urmare că la 27 iunie 1931 funcționarii din Bârlad
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
reviste și ziare, dar și îndrumări „Școlarilor mei” ori pagini despre „Religia viitorului” și file de istoriografie ca în buca ta „Sic transit...” din nr. 8‐ 9 din Cronica Moldovei. Rubrici „Fel de fel, Cronica veselă, Note de dr um, epitaf și epitafuri, corespondență, cronică artistică - despre expozițiile 302 Băncilă, Kimon‐ Loghin, Bulgăraș, dar și poșta redacției prezintă interes. Semnături pentru proză și poezie - condee numeroase: G. Tutoveanu, G. Bacovia dr. St. M. Zeletin, Lenuț a Antoniu, Dora Adam, Ștefan Petică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ziare, dar și îndrumări „Școlarilor mei” ori pagini despre „Religia viitorului” și file de istoriografie ca în buca ta „Sic transit...” din nr. 8‐ 9 din Cronica Moldovei. Rubrici „Fel de fel, Cronica veselă, Note de dr um, epitaf și epitafuri, corespondență, cronică artistică - despre expozițiile 302 Băncilă, Kimon‐ Loghin, Bulgăraș, dar și poșta redacției prezintă interes. Semnături pentru proză și poezie - condee numeroase: G. Tutoveanu, G. Bacovia dr. St. M. Zeletin, Lenuț a Antoniu, Dora Adam, Ștefan Petică, M. Săulescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
2007 25. Alexandru Ionescu însemnări în verde - gri - "Doamnei și dlui dr. Dumitru Marin cu statornică prețuire. Din ziua fermecătoarei serbări a cărții și mai ales a prieteniei" - 18.09.2007 26. Val Andreescu - Florete melancolice (epigrame, fabule, rondeluri și epitafuri) - "Dlui prof. dr. Dumitru V. Marin, o personalitate a Culturii și sprijinitorul nr.1, considerația, stima și mulțumirile autorului Val Andreescu." - Vaslui 16 dec. 2007 27. Alexandru Ionescu - Ciudatele fantezii ale lui Joe Babuinul - "D-nei și D-lui Marin Dumitru
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Dar mama vitregă Fernande, sora lor mai tânără, este o creatură lugubră și patetică care tânjește sincer după moarte. Pe scurt, argumentul sună că Yourcenar ar fi o femeie care este bărbat. "Fiind Hadrian" i-ar fi putut servi drept epitaf. Cu toate acestea, recent, lucrurile au început să ia o altă întorsătură. Noi o surprindem pe Yourcenar pe măsură ce își intră în drepturi exact după împlinirea centenarului: 1903-2003. Repetata șicană a cercurilor academice, cum că Yourcenar nu putea inova forma literară
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de libert, intrând în detalii pe care nu le vom mai aminti, într-un crescendo ce frizează, pe alocuri, absurdul. E suficient, pentru a ne face o opinie în această privință, să cităm episodul fulminant al testamentului care parodiază melodramaticele epitafuri, frecvente în epocă, evidențiind megalomania și grandilocvența imaginației protagonistului. După ce lasă cu limbă de moarte (și sub influența aburilor de alcool pe care-l oferă, mărinimos, invitaților doar pentru a se putea sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar, să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar, să stea "statuia Fortunatei mele ținând un porumbel și ducând de lanț o cățelușă" alături de "niște amfore pântecoase, bine pecetluite, ca să nu se scurgă vinul afară", Trimalchio își încheie discursul teatral, recitându-și epitaful, a cărui compoziție firește îi aparține: "Cât privește inscripția, vezi dacă nu ți se pare potrivită una ca aceasta: C. Pompeius Trimalchio Maecenatianus se odihnește aici. A fost făcut sevir în lipsă. Deși putea să intre în oricare din decuriile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]