501 matches
-
a operei Fasti păstrează, fără îndoială, urme importante din planul inițial. În cele șase cărți care s-au păstrat, la fiecare pas apar elemente nesemnificative, în aparență, dar care sunt legate de domus Fabia și constituie leitmotivul planului original al eposului: din câte se poate deduce, acestea erau în opoziție cu "pretinsa" epopee națională romană a lui Vergiliu, dedicată casei Iulia și trebuiau să prezinte autenticele Banchete ale poporului roman, chiar dacă, cum era și firesc într-un asemenea "calendar" al poporului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să fie așa, de vreme ce tragedia nu descrie "fapte", întâmplări oarecare, ci urmărește mai curând consecințele lor, ca niște ecouri semnificative în conștiință, într-o manieră de maximă tensiune dramatică menită a sugera natura aleatorie a "subiectului", împrumutat tale quale din eposul homeric, din mitologie sau din istorie. În tragedie ("arta îndepărtării" par excellence), evenimentele se petrec undeva, în culise, iar omul concret rămâne practic "invizibil", ca și "psihologia". Dar istoria teatrului modern nu a urmat preceptele constrângătorului ideal estetic trasat de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
respinge îndeosebi "fatalismul", cu retorica imuabilului și stereotipiile adiacente), adresându-se în schimb psihologiei/ sensibilității publicului, "gustului" comun, variabil, bineînțeles, după mode și timp. De altminteri, Aristotel însuși leagă posibilitatea producerii catharsis-ului, pe lângă sfera estetică a tragediei, și de epos, muzică, sau chiar de comedie de unde și concluzia unanim acceptată mai târziu că, indiferent de gen, arta are prin sine un efect "purificator". Stagiritul condiționa, în fapt, producerea catharsis-ului de niște reguli relevabile mai curând într-o formă artistică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
logica ei deterministă, să salveze efectiv viața, transformând-o într-un spectacol? Ca în tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru a trăi mai mult, în eternitate. Și fiindcă tot am adus vorba, să nu uităm că "poveștile" din eposurile homerice erau "dramatizate", ca simplu material diegetic (mituri, legende etc.), în forma cristalină, sublim estetică, a tragediilor care (nota bene!) dezvoltau "subiectul" sau "tema" în "cicluri" mai ample (trilogii sau tetralogii). Autorul de tragedii nu "inventa" nimic sub raport epic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de protocol. Dar cei trei nu sunt indivizi oarecare: „Unul e din Burdușani,/ Altul e din Cegani,/ Al treilea din Lupșani”. Localitățile nu ne spun mare lucru (deși se citează Cegani, cu direcție la peștele cegă; altfel spus, în economia eposului se pune în mișcare, printre altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fapt, o variantă degradată a recunoașterii. Deocamdată, mama depune mărturie, scoțînd la iveală un document probatoriu, scris, firește, de mînă omenească. Acesta convinge pe toată lumea, frații se recunosc, se iartă și se îmbrățișează. Abia după consumarea acestui act, în existența eposului este solicitată (ca fapt devenit secund ?) proba însemnelor cosmice.: Îi găsea domnești odoare: Sfînta lună, sfîntul soare, Iar în cei doi umerei, Găsea doi luceferei. S-a produs mutația de imagine probatorie în favoarea susținerii dreptului familial la domnie, eventual prin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
teren ale lui Vladimir Dumitrescu și Petrescu-Dîmbovița pînă în zilele noastre. Altă sursă interesantă se află în paginile epopeii finlandeze Kalevala. Cîntul al XV-lea cuprinde povestea mamei care-și caută fiul pierdut în împrejurări năprasnice, după schemele cunoscute din eposul eroic și fantastic. Este drept că împrejurările mito-geografice operează modificări de natură stilistică asupra motivelor de largă circulație, flotante prin natura lor general-umană. Structura de bază rămîne, însă, neclintită: mama își caută fiul. În Nord, predomină mulțimea de duhuri acvatice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția critică a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat împreună cu Constantin Noica ediția Platon la Editura Științifică. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum. SCRIERI ORIGINALE: Norii (Cartea Românească, 1979); Epos și logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
stat în puteri la cultura din care fac parte și de care mă simt adânc legat, adăugând la trecutul ei încă o deschidere către marea literatură a lumii. Așa cum scriam la sfârșitul unui studiu mai vechi, „Despre exotism“ (publicat în Epos și logos, 1981, pp. 214-228): „Fericit este cine poate fi fericit nu altunde, nu altcând și nu altcum, ci în casa lui, înțelegând prin asta nu finitul ostil și opac, în cruda și oarba lui particularitate, oricărui alt finit; nici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
spațiul și în structura Iliadei, în timpul și în sensul ei, se cuvine să strângem la un loc tot ceea ce poemul, și numai poemul, în desfășurarea sa, ne 25 lasă să întrevedem despre trecutul lui Ahile anterior primului vers al marelui epos și faptelor care urmează. Este fiul - singurul fiu - al lui Peleu și al lui Tetis, care l-a născut în adâncul mării, în palatul tatălui ei, Nereu, Bătrânul mării. Peleu este un muritor, însă nu orice muritor, ci unul de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din ținuturile vecine, lipsit de brațul său care să-l apere, înspăimântându-i vrăjmașii. Se teme, dar nu știe nimic de soarta părintelui său, și nici Odiseu, întrebat, nu are ce să-i spună, cum nu are ce ne spune eposul întreg despre ultimii ani și despre moartea acestui om părăsit. Iar Tetis, de câte ori e pomenită în Iliada, se află în adâncul mării, la tatăl ei, printre surorile sale, nereidele nemuritoare, sau alături de Ahile lângă Troia, sau pe Olimp, la zeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din mâinile oamenilor - case, corăbii, cetăți, arme, veșminte - durează statornic în timp, mereu bine încheiat, bine cioplit, bine țesut. Și este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și, pierdută, nimic nu ți-o poate da înapoi, viața i se pare lui Ahile mai de preț decât toate averile lumii. Iar după ce a pierdut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția critică a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat împreună cu Constantin Noica ediția Platon la Editura Științifică. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum. SCRIERI ORIGINALE: Norii (Cartea Românească, 1979); Epos și logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
stat în puteri la cultura din care fac parte și de care mă simt adânc legat, adăugând la trecutul ei încă o deschidere către marea literatură a lumii. Așa cum scriam la sfârșitul unui studiu mai vechi, „Despre exotism“ (publicat în Epos și logos, 1981, pp. 214-228): „Fericit este cine poate fi fericit nu altunde, nu altcând și nu altcum, ci în casa lui, înțelegând prin asta nu finitul ostil și opac, în cruda și oarba lui particularitate, oricărui alt finit; nici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în spațiul și în structura Iliadei, în timpul și în sensul ei, se cuvine să strângem la un loc tot ceea ce poemul, și numai poemul, în desfășurarea sa, ne lasă să întrevedem despre trecutul lui Ahile anterior primului vers al marelui epos și faptelor care urmează. Este fiul - singurul fiu - al lui Peleu și al lui Tetis, care l-a născut în adâncul mării, în palatul tatălui ei, Nereu, Bătrânul mării. Peleu este un muritor, însă nu orice muritor, ci unul de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din ținuturile vecine, lipsit de brațul său care să-l apere, înspăimântându-i vrăjmașii. Se teme, dar nu știe nimic de soarta părintelui său, și nici Odiseu, întrebat, nu are ce să-i spună, cum nu are ce ne spune eposul întreg despre ultimii ani și despre moartea acestui om părăsit. Iar Tetis, de câte ori e pomenită în Iliada, se află în adâncul mării, la tatăl ei, printre surorile sale, nereidele nemuritoare, sau alături de Ahile lângă Troia, sau pe Olimp, la zeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din mâinile oamenilor - case, corăbii, cetăți, arme, veșminte - durează statornic în timp, mereu bine încheiat, bine cioplit, bine țesut. Și este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și, pierdută, nimic nu ți-o poate da înapoi, viața i se pare lui Ahile mai de preț decât toate averile lumii. Iar după ce a pierdut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mult patos și în care, adeseori, se amintea de lucruri întâmplate în trecut pentru a evidenția importanța discursului în cauză. Nu este doar afirmație, ci o acțiune care comportă un efect. Deși Homer nu face clar diferența între mythos și epos, ambele cu sensul de discurs, mythos este prezentat ca fiind mai amplu, mai autoritar, mai plin de forță.28 Mai departe, Hesiod este primul care ridică problema adevărului sau a falsității în povestire, deși nu se referă explicit la mit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
produse permanent (textele canonice fiind cele care intră în continuitate și care nu pot fi ignorate în viitor, existând și creații exterioare acestei continuități, precum seria Batman pentru televiziune din anii '60, care se îndepărta de la spiritul personajului și al eposului său).758 Fig. 24 Trinitatea DC O remarcă interesantă a lui Reynolds se referă la adversarii super-eroilor, super-ticăloșii (super-villains), cărora le conferă rolul de "motoare" ale continuității diacronice. Ei sunt adevărații protagoniști ai narațiunilor particulare, ai episoadelor, ei sunt principiul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
muzică, ci de alte tipuri de socializare, precum baschetul sau fotbalul, subliniază autorul. 550 Ibid., p. 120. 551 Eric Maigret, "Strange grandit avec moi". Sentimentalité et masculinité chez les lecteurs de Bandes dessinées de super-héros, pp. 83-86. Umberto Eco plasa eposul lui Superman între o narațiune fixă, imobilă, și una cu desfășurare cronologică ireversibilă, deoarece s-a vrut a fi arhetip, dincolo de imperativul contextual, neputând să rămână însă referință dacă se păstra retras într-o "civilizație de roman"; de aici și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Italia a spus, ce-i drept, că deocamdată nu era de luat în considerare pespectiva unei traduceri a povestirilor, totuși spera că avea toate motivele să aștepte de la autorul până atunci necunoscut ceva de mare întindere în viitorul apropiat, un epos de familie, de pildă. Talentul său narativ, spunea ea, se mișca limpede în direcția romanului. Povestirile lui Arthur Knoff s-au aflat timp de două decenii în librării și au rezistat sub pseudonim până când Klaus Roehler, care, treaz, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din vârful căreia cuprinde cu privirea forfota cotidiană și, prin urmare, lumea pentru ca, dintr-un punct aflat la înălțime, să o împroaște cu blasfemii cu încărcătură metaforică. Totuși, îi permite mamei sale să îl hrănească folosind o prăjină lungă. Acest epos în versuri, alimentat și supraalimentat corespunzător de expresioniștii germani timpurii, în plus de Apollinaire și García Lorca - un poet, e drept, făcea pe grozavul, supralicitând, dar care nu a fost niciodată terminat - e demn de pomenit numai și numai din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
literare își afirmă prezența în creația sa. Specia literară este o clasă de opere literare grupate după anumite criterii și subordonată genului literar. În limba română există trei genuri literare, fiecare având mai multe specii. Genul epic (<gr. epikos< gr. epos= "cuvânt, zicere") cuprinde totalitatea operelor literare în care un narator relatează întâmplări antrenând mai multe personaje, aflate în conflict. Adeseori este asociat cu termenul proză. Conform DEI, aceasta este o "modalitate de exprimare a literaturii care nu se supune normelor
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]