559 matches
-
doză este utilizată în cazul pacienților cu probleme renale sau ale ficatului și trebuie redusă doar dacă pacientul nu tolerează doza normală . Revatio poate fi administrat cu epoprostenol ( alt medicament utilizat în HAP ) . Cum acționează Revatio ? HAP este o boală epuizantă cu comprimări ( îngustări ) severe ale vaselor sangvine ale plămânilor , cauzând presiune ridicată a sângelui în artera pulmonară ( vasul care transportă sângele de la inimă la plămâni ) . Această presiune reduce cantitatea de oxigen care poate ajunge prin sânge în plămâni , îngreunând activitatea
Ro_911 () [Corola-website/Science/291670_a_292999]
-
Dacă atmosfera este însă ușor apăsătoare și plictisitoare prin monotonie, precum în cazul lucrării lui Eduard Gabia, cu titlul ei lung Fine Tuning Between Me and the Univers in a Black Box, în care interpretul jumătate din timp a țopăit epuizant și cealaltă jumătate a scos un fel de oftături vocale, chiar te apucă cea mai mare milă de timpul pe care l-ai pierdut. Doamne, și ce pie-să bună realizase Eduard Gabia, nu de mult, în cadrul Am-prentei lui Cosmin Manolescu
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
pretutindeni. Pentru noi, cei din „lumea veche′′ această desfășurare de mare anvergură este un cadou prin care ne „încărcăm bateriile′′ pentru o lungă bucată de vreme și, cu toate că la un prim contact, acest itinerar poate apărea a fi epuizant, în ziua când are loc ultimul concert, când se cântă ultima simfonie al cărui acord final se stinge împreună cu luminile scenei, simți un profund regret că, deocamdată, nu mai există un mâine pentru a da un restart... cu orice preț
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
dovedit de ispravă, constructorul îi va sugera o casă de cel puțin cinci sute de metri pătrați locuibili, dispusă pe cel puțin două-trei caturi, cu piscină, parc cu platani și tuya, gard electronic, videocamere în perechi la tot pasul. După epuizante alergături în spații deschise, poate acum, la căderea serii posace, omul-sobol pătrunde în cuibușorul unei binemeritate odihne, unei necesare relaxări, cu sau fără muzică în surdină ori jocuri de ape, ecran cu plasmă și pitbul fidel. Are, de altfel, câte
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
bătrâni, obosiți, în pragul pensionării, așteptau cu aceiași nerăbdare clopoțelul recreației, dar o mascau mai bine, iar alții, firavi suplinitori de ocazie, întrevedeau ziua plecării pe front, pe când strângeau extemporale de rutină? Urmăresc în presă avatarurile sistemului de învățământ, în epuizante runde de reforme, protestele corpului didactic, socialmente căzut, sunt la curent, prin mijlocirea televizorului, de isprăvile noilor promoții de școlari, văd profesori insultați, dacă nu bătuți, eleve înjunghiate în cancelarie (!!) de câte un fante jignit, aflu de necunoscuți care pătrund
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
1990) mai egali decât egalii lor și au devenit, brusc, revendicativi, justițiari, autoritari și intoleranți. Ce-a urmat se cunoaște. Efectul se vede: ce viață literară avem? Cum arată viața literară românească? Arată ca un câmp de luptă. Lupte mărunte, epuizante, deloc creatoare, foarte provinciale. Aici se manifestă toate idiosincraziile, resentimentele, voința de putere. Voiam, în fapt, să vă spun că n-a fost ușor nici ieri, în vremea totalitarismului comunist, nici azi - în fervoarea și haosul libertății - să-i aperi
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
de regățeni, de la "nu-mi amintesc să vă fi permis să mă tutuiți", pînă la "mamaie e mumă-ta". Pe de altă parte, recunoșteam cu toatele că personalul era insuficient pentru puhoiul de bolnavi, că munca medicilor, asistentelor și infirmierelor era epuizantă, dură, impeiabilă, că lucrau în condiții mizere și totuși făceau minuni. Că pacienții, bieții de ei, și aparținătorii (ăsta e un cuvînt nou, care desemnează rudele tolerate lîngă patul bolnavilor pentru a-i îngriji, admițîndu-se tacit că personalul mediu restructurat
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
trebuiau să cînte, indiferent de istoria narată. Dacă inovația prozodică pare deocamdată a reprezenta originalitatea cea mai frapantă a lui Bolintineanu, viziunea poetică propusă de el rămîne la fel de ciudată în context pașoptist: e vorba mai ales de o senzualitate acaparantă, epuizantă, unită însă cu o omniprezentă obsesie a morții. Senzualitatea morbidă a poetului - iată mai degrabă un simptom al decadenței avansate, incompatibil cu renașterea pașoptistă. În Florile Bosforului, în Basme și în Macedone se moare de prea multă plăcere, optîndu-se decis
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
La o masă retrasă, într-un restaurant din afara orașului, scriitorul Petru Popescu răspunde întrebărilor pe care i le adresez. Nu pare obosit, deși, de la sosirea în Oradea, în preziua realizării acestui dialog, a fost nevoit să facă față unor solicitări epuizante: emisiuni radiofonice transmise în direct, interviuri televizate, lansări succesive, deplasări pe distanțe scurte sau lungi. Vorbește cu un ton egal, se entuziasmează rar, își stăpânește perfect reacțiile, rămâne calm ori de câte ori - încercând să finalizeze convorbirea noastră - întâmpină, din partea mea, o timidă
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
cu devoțiunea cîtorva, am depășit obstacolele. Mă întreb și acum, dacă nu ar fi intervenit personal Iorgulescu sau Videanu, ce s-ar fi ales de șirul de proiecte, de invitații, de rezervări de bilete de avion, de hotel, de munca epuizantă de zile și nopți al căror număr nu-l mai țineam etc.? Este prima dată cînd nu am ajuns la Craiova. Lipsind din țară, mi-a fost mai greu să-mi structurez programul pe ultima sută de metrii. Dacă aș
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
în piesa Așteptîndu-l pe Godot, ce univers adînc și fabulos care își este suficient. Cu toate angoasele, spusele și nespusele, cu fraze rostite pe jumătate, cu fraze scurte, foarte scurte, tăioase, aruncate într-un schimb dur, unu la unu, rapid, epuizant, cu ambiguitatea veridică a unei stări, a unei relații. Foarte greu să joci asemenea personaje. Pricep de ce ani de zile, actorii au refuzat partiturile. Greu au înțeles codul scriiturii, lumea abstractă și, totuși, atît de concretă a lui Beckett. Sau
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Barbu Cioculescu Se apropiau sfintele sărbători, o neliniște pulsând din necunoscute straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
studieze rolul în funcție de fiecare circumstanță și, exigentă cu ea însăși, susceptibilă, se chinui să reînceapă de o sută de ori aceleași gesturi, aceeași grimasă, aceeași inflexiune a vocii, reluîndu-și neobosită în imaginație intrările și ieșirile pînă la atingerea perfecțiunii. Era epuizant! Abia atunci, jucînd teatru față de ea însăși, se aventură pînă la a se felicita de propriu-i joc. Își făcea intrarea la Cartier în chip de strălucită întrupare a tuturor bîrfelor privitoare la dineul de la Versailles, își făcea apariția acasă
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
valoare de epigraf - definitivă, în candoarea ei aparentă -, unei mărturisiri neașteptate, aparținîndu- i lui Ștefan Luchian. Se ivea amical, într-o scrisoare trimisă de la Moinești, unde pictorul, la zenitul acuității sale, nu-și cruța puterile, se așternea într-un umblet epuizant pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinței și bolii, condiției lui precare, cununi de strălucire intactă, de ferice izbîndă. „Ai să rîzi, dar simt că locurile astea mă iubesc.” Nu numai pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
făcut și ce-ar mai fi de făcut, saci de ciment și suluri de carton și cărămidă de cumpărat, rate la mobilă și rate la îmbrăcăminte" (p. 78). După treizeci de ani, spre finele romanului și pe una dintre turnantele epuizante ale vieții sale în cerc, fostul copil și ex-ciclistul campion la juniori are exact aceleași stări. Oboseală, disperare, greață: "Nici pe el nu-l prea auzise plângându-se, deși se întâmpla să amâne să se ducă la veceu din pricină că are
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în actul critic mai mult ori mai puțin epuizant, cu o relaxare în idealitate. Criticul se reechilibrează prin plonjarea nereținută în dispoziția opusă celei curente în economia practicii d-sale. Mircea Zaciu înfățișează, ca o "întîie performanță tacitiană" a scrisului său, "celebrul portret al lui Bălcescu din Colaje (Editura
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
sale astăzi”. Chiar dacă întâlnirea dintre Beethoven și Schubert la patul de moarte nu a avut loc niciodată, participarea lui Schubert la funeralii trebuie să fi produs o profundă impresie asupra sa, mai ales dacă ținem seama de propria sa boală epuizantă. Spaun și-a amintit mai târziu că „moartea [lui Beethoven] l-a șocat [pe Schubert] foarte puternic. A avut oare o premoniție că în curând avea să-l urmeze pentru a se odihni alături de el?” Traducere de Doina Lică (Volum
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
spirit corect capitalist, cu profit interpretativ. O dovadă, văzută prin această lentilă necruțătoare, mi se pare exemplul celui mai vorace lector al ultimilor douăzeci de ani, Dan C. Mihăilescu. Nu e deloc lipsită de însemnătate intersecția dintre practica susținută a epuizantului, polivalentului și neîntreruptului jurnalism cultural (pe de-o parte) și fascinația autentică pentru literatura memorialistică (pe de altă parte). E, în acest amestec, un mic și stimabil bovarism al oricărui cronicar: acela de a se întâlni - el, omul prezentului - cu
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
pare la vedere, există un timp secund, nostalgic, meditativ, al șoaptei interioare, al relației cu eul profund, cu experiența particulară chemată să intre în povestea celuilalt. Ieșind din haos și din zgomotul cotidian cu asupra de măsură de iritant și epuizant, spațiul acestei expoziții, puțin obișnuite la noi, aduce o ordine interioară binecuvîntată. O intimitate a liniștii tot mai pierdute. O tihnă ochiului și minții. Un alt ritm. O altă așteptare. Regăsire. Sau sublima ei iluzie. Departe de lumea dezlănțuită și
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
fie și prin insolență -, decât la lucrările de sinteză. Dar principala responsabilitate revine lui Dumitru Micu însuși, cu mentalitatea lui de proletar al cercetării literaturii. El este atât de preocupat de străbaterea unor spații literare vaste, printr-o înaintare silnică, epuizantă, încât nu mai are resurse - și nici nu mai încearcă - să vadă totul de sus, să guverneze autoritar, cu biciul ideii, lumea luată teoretic în posesie prin explorare. Citindu-i cărțile, ni-l închipuim roșu la față, gâfâind, animat de
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
condiția de specialist (vorbind din nou solemn) de elită, nerespectat și neremunerat. Mai înainte de a se precipita spre o specializare care promite, ca gazetăria, succes și venituri convenabile, cu riscul însă al proximei saturații a pieții și deci al unei epuizante bătălii pentru a răzbi, sunt convinsă că un student la Litere n-ar ezita să concureze pentru o bursă de studii, masterat sau doctorat la o mare universitate din Franța, Italia sau Germania, unde s-ar specializa "la vârf" în
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
nesfârșite reveniri asupra a ceea ce încercai să-i dai un chip de cuvinte. Adăugiri, ștersături, nesfârșite completări, reveniri și permutări de pargrafe, toate celelalte multe ale muncii pe text făceau din scris o corvoadă amețitoare, cu irizări de bucurii și epuizante istoviri. Nu am crezut, de aceea, multă vreme, în eficiența în plan literar a noilor cuceriri de ultim moment ale scrisului pe computer. Mi se părea că fură din vraja mersului pe urma unor amăgiri de culori, sunete și neguri
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
8 956, ca să fim riguroși), dintre care 5 431 de kilometri de curse speciale; 16 etape contracronometru; Spania, Maroc, Mauritania, Mali și Senegal străbătute dintr-una, în 17 zile. Climat infernal și mâncare așijderea. Efort fizic și mai ales psihic epuizant. Un joc de-a v-ați ascunselea cu moartea. Un pariu pe care unul dintre tinerii milionari în dolari ai României (va împlini 36 de ani în 29 mai) l-a făcut poate fără să-i cunoască toate condițiile, dar
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
încă din vremea adolescenței, abandonează Facultatea de Chimie în anul al doilea și se apucă de scris; o bună parte din romanele lui extraordinare sunt scrise în anii ’70, când - la început - se confruntă cu șomajul, iar apoi cu serviciul epuizant la program (la mai sus-pomenitul ISPIF). Tribulațiile scriitorului, ca și poveștile sale din lumea scriitoricească a anilor ’70- ’80 sunt, așadar, în paginile acestor amintiri. Și mai este ceva aici: pe lângă partea de formare personală (plus, copleșitoare, imaginea în negativ
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
un ordin cavaleresc de spăimoasă pregătire profesională, anii de facultate devenind obiectul unor rememorări cu iz de epopee personală. Îți aminteai de ei ca de încercările îndurate într-o cruciadă dusă la capăt cu greu și numai cu prețul unui epuizant consum nervos. Cartea de față este cronica cruciadei lui Nicolae Radu pe cîmpul Medicinei. Autorul și-a făcut studiile la București între 1953 și 1959, devenind apoi un reputat specialist în Anestezie și Terapie Intensivă. Mai mult, în deceniile petrecute
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]