417 matches
-
momentul morții: „îndurările, răspunse acesta, îndurările sunt acelea pe care le-a vădit acum cu mine Dumnezeu, pe care, după cum am spus, nu-l opresc păcatele mele“, citi ea. „Mintea mi-e acum deschisă și limpede, fără umbrele întunecate ale eresurilor pe care le așternuse deasupră-i vătămătoarea și îndelungata citire a blestematelor cărți de povestiri cavalerești!“ Desigur, am spus eu. Recunosc fiecare propoziție. Bunicul mi-a povestit-o cuvânt cu cuvânt! îndrăznesc să spun că le știu pe dinafară. „Acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mixajul" unui roman admirabil care informează din surse totdeauna credibile și formează cititorul fără a-l supune unei retorici agresive și fără a forța domeniile, cum se întâmplă adesea în cazul unor autori "protocroniști" care sfârșesc în improvizații, metafore și eresuri, uneori de tot hazul și necazul bunului gust, bunului-simț și al logicii narative. Dan Tomorug "recidivează" acum cu Hotarul zeilor (Editura Junimea, 2015); Ktistai n-a fost, așadar, o întâmplare, o carte pe care cineva o scrie, cine știe cum, o dată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsat bătrânul moștenire, dar Csabi și-a făcut cruce, spunând că ferească Dumnezeu să intrăm acolo, fiindcă am tulbura fantoma lui nea Vasile, și că de altfel toată zona e bântuită, la care Zsolt a spus că astea-s numai eresuri, superstiții, el nu crede în fantome, cu toate că auzise că și fundul lacului e plin de oseminte, dar nici asta nu crede, oamenii vorbesc aiurea pentru că le face plăcere să se sperie unii pe alții, dacă apa lacului o să fie suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Pin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrând mandolină, Ș-un eco ușor, Setos de amor, Se-nneacă-ntr-a mandolei strune Nebune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Il pierde în coardele sale. Vărsîndu-l cu dor, Plângând râzător, El cântă cu buze de miere Durere: "De ce nu-s o floare uscată de vânt Și pală ca fruntea pe moarte, Ce mila o pierde prin cruci de mormânt Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tine, vecinice amor: Mort, aș trăi eu; - viu, eu aș fi mort. Trăiește-mi dar - c-adînc în piept te port! {EminescuOpIV 72} CÎNTECUL LĂUTARULUI Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și la ureche dulce să-i repet Cântul, ce-n gândul meu se mișcă-ncet. O, îmi șoptește numa-n dulci cuvinte Neînțelese, pline de-nțeles, O, îmi surâzi cu gura ta fierbinte, Tu, înger blând cu ochii plini d-eres, Căci al tău zâmbet îmi aduce-aminte C-un înger ești ce fu din cer trimes, Ca să mângâi junia mea bogată Cu-a ta zâmbire dulce și curată. S-apropia, în aer suspendată, Și brațul ei grumazu-mi cuprindea, Priveam în sus
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arcată pompos S-aude vibrând mandolină Și-un eco ușor 140Petrece cu-amor, Cu dulcea vibrare de strune, Ce spune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, 145Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cîntecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere, 150Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc - stele li scapără-n cale, Apele plâng clar isvorînd în fântâne - Sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mîndră-mpărăți Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea Și mâna lui sbîrcită, uscată însă, tare, A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechiu păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, De-asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărît Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii 30Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gîndirea-n capul înțelept - La toate farmecele firii 40Se bat cu mînile pe piept. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marii ochi, cuminte; Te văd mișcând încet a tale buze, Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândește să le-auză - Abia-nțelese, pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. În ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n suflet toată, toat-o am cules. Vorbirea ta mi-i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atît amor c-auzi pîn-și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaus Pătruns-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale roșii buze, Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte. Urechea mea pândea să le auză ? Abia-nțelese pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Orologiul bisericii bate miezul nopții). MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se sbate miază-noaptea... iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Și somnul, frate-al morții, cu ochii plini d-eres, Prin regia gândirii ne-nființate trece Și moaie-n lac de visuri aripa lui cea rece; Cu gând făr-de ființă a lumii frunte-atinge - În minte fericirea, mizeria i-o stinge. Când totul doarme-n svonul izvorului de pace, Un ochiu e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngîmfată, Atunci ai simț de-onoare. Disprețuește viața, Înclină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure - te crede sfânt și-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, {EminescuOpIV 301} Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, 105Din patimi a mulțimii fă scară de mărire Și te-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața preț să aibă și moartea s-aibă preț... Și de pe-o zi pe alta o tîrîiu uniform Și nici să pot de somnul pământului s-adorm. Pustie, sură, rece și fără înțeles... Nu apăr adevărul, nu apăr un eres, Nu sunt la înnălțime și nu sunt de desupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna: În cumpenele vremii sunt amândouă una. Să țin numai la ceva oricât ar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres. Eu nu mă simt de-asupra și nu sunt de desupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Pentr-o minciună mare ori mare adevăr. Tot una mi-ar fi mie, căci alta nu mai cer, De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Într-o rochie creată de un alt designer. „Efectul Nina“, cum l-a botezat Thack, l-a lovit mai rău decât gripa aviară. 17tc "17" Cuplarea Ilegalătc "Cuplarea Ilegală" Vă jur că nu există ceva mai șic decât un combinezon Eres alb dintr-o singură piesă purtat pe teresa unei cabane de schi din anii ’20 din Alpii Francezi. Să te bronzezi când afară e zăpadă de un metru, cerul este de un albastru electric iar soarele Încălzește cu vreo 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru binele cu care răspundea răului și pentru obrazul celălalt pe care-l întorcea când era pălmuit, nu putuse să înțeleagă, la început, nimic, nimic, dar apoi, i se făcu lumină în cap și înțelesese că trebuie să se castreze. Eresul propovăduit de el se răspândise mai mult decât ai crede, iar Ecaterina a II-a, îngrijorată că, încetul cu încetul, rușii ei n-o să se mai înmulțească îndeajuns, încercase să-i pună capăt. Selivanov fusese prins, legat, bătut cu cnutul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o minune. țpoate că realitatea În care am crescut ne-a Îngenunchiat sau poate noi am fost mai slabi decît alții și În loc să Încercăm să o frîngem prin forța minții rupînd din ea bucată cu bucată ne-am refugiat În eresuri și-n lumi imaginare plăsmuind o realitate paralelă mai suportabilă cît am cîștigat și cît am pierdut am cîștigat Înțelepciunea lenei a răbdării a supunerii am pierdut violența reacției la durere scoatem În răstimpuri zbierete metafizice sîntem niște asini blînzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
este colindul. Că el presupune un alt contact Între oameni și numele, obiectele și poveștile lor. Acceptați, vă rog, o singură dată, explicația mea „dionisiacă“ și „metaforică“: solul istoriei, compus din oameni și vise, din obiecte și cuvinte, din legende, eresuri, fantasme și speranțe, din iluzii și planuri, din povești cu sau fără sens moralizator, acest tumul uriaș În formă de geoid de rotație, este arat o dată pe an. Obiectul cu care se face această operație nu este decât un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se îmbină ruga, speranța, reproșul, teama de dezamăgire, punctuația fiind, și ea, elocventă în acest sens. E vorba de un aparent sacrificiu, fiindcă, de fapt, prezența magicei cifre trei în ritualul zidirii iubirii în celălalt, al întrupării, combinând urme de eresuri, de basme, de mit se face la limita dintre sacrificiu și sacrilegiu, din moment ce metamorfoza îndrăgostitului e ambiguă, ca și starea de imponderabilitate pe care i-o induce dragostea: De trei ori trebuia să-ndrăgesc chipul tău - / jumătate vis, jumătate inimă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
2011), le-a stârnit, cel puțin, interesul, oferindu-le o lectură delicată, cu accente epopeice, într-o prezentare grafică pe măsură, elegantă, rafinată, un volum bibliofil. Se simte în cuvintele autorului fascinația pe care o exercită asupra lui Delta - cu eresurile ei, cu peisajul ei, cu locuitorii ei, acvatici sau de pe uscatul relativ, care tind să se uniformizeze, schimbând între ei statutul de stăpâni ai locurilor - pe care, la rându i, o transferă cititorului, dintr-o perspectivă exterioară, a dumnealor, care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în multe publicații dar și în mapele personale în așteptare. Iată câteva din versurile autorului: Vis neîmplinit Iubesc poezia Dar îmi cer iertare Când exprim prin versuri Câte-o cugetare. Bucurii, durere Le transmit prin versuri, Unele mai bune, Altele - eresuri. Rima-i excelentă, Versu-i deslușit. Totuși îmi rămâne Visul neîmplinit. Vârsta a treia Celor de vârsta a treia Li s-a blegit pălăria, Li s-a-ntunecat vizorul, Nu mai tremură fiorul, Căci s-a terminat umorul Și s-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
turcească. La amiază ajung la alt han: Tatomirești. Pentru că erau în misiune, stau de vorbă cu evreii în trecere. Pe unul îl lecuiesc, zic. Cu altul discută despre Biblie și Talmud. „Cu cât înaintăm, cu atât priveliștea devenea mai int eres antă. Înainte de a ajunge la Vaslui, o minunată vale deschisă, cu livezi pe dealurile-i împădurite. Noaptea târziu au ajuns la Vaslui. Abia au gă sit adăpost la un han plin de evrei, aflați în drum spre Iași , pentru serbarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Întorc spre conventul nostru din Matei Basarab cu vaga impresie că romancierul are mai multe lucruri de spus, dar n-are cui. Tace ca să fie liniștit. (acum) Merg la „Junimea“. Citește George Alboiu, un poet din zona sudică ce conservă eresuri puternice din lumea bălților Dunării. Scrie o poezie Întunecată și grea, Încărcată de un expresionism păstos de o mare forță mitică. Impresionat de vigoarea autentică a versurilor sale, Ivașcu Îi propune să-l publice În Contemporanul. (duminică) De la revista Tomis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]