585 matches
-
tot județul”. Importanța descoperirii acestui document în arhive este foarte mare deoarece cu ajutorul lui am putut reconstitui procedeele folosite la înregimentarea tineretului sub un singur steag și anume cel roșu al PCR, prin eficacea sa „coloană a doua” ce se erija în „unica reprezentantă a tineretului progresist”: U.T.C. f. Lupta pentru puterea absolută se ascute ca briciul Cu siguranță că „vizita” tov-ului Dimitrev a fost foarte eficientă de vreme ce atacurile furibunde ale membrilor organizației UTC Vaslui se întețesc. La mijloc poate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
grija de a dezvălui trama profundă care le unește. Începem să înțelegem că această cultură planetară nu reclamă nicidecum o omogenizare, ci, dimpotrivă, dezvoltarea liberă a culturilor prin intermediul formelor complexe de schimburi dialogice. Abandonînd pentru totdeauna ambiția de a se erija în punct de vedere unic și raționalizator, Europa poate juca în raport cu celelalte culturi rolul punctului de vedere diferit și neașteptat, care facilitează cunoașterea și dezvoltarea prin sine însuși. Abandonînd pentru totdeauna rolul de centru privilegiat al lumii, Europa poate deveni
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
științelor politice și aplicațiilor acestora. Metalogicul, la rîndul său, prin distanțare și reflexivitate oferă deschiderea spre cerul valorilor spirituale și al principiilor morale, dar și spre profunzimile psihicului uman individual și colectiv. Nici una dintre aceste ipostaze, însă, nu se poate erija într-un test al rezonabilității politice, căci fiecare dintre ele conține deja, în mod intrinsec, o anumită raționalitate exersată într-o manieră specifică, în funcție de specificul ipostazei. Numai ideologicul, prin caracterul său paralogic, distorsionat și distorsionant, angajat și angajant este chemat
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepozițional sau circumstanțialul) pot fi constituenți obligatorii în anumite contexte verbale. Astfel „sunt nereperate în limba română enunțuri de tipul: El clarifică. El adoră. El se dedică. L-au deferit. Discuția se referea. El se erijează. El se comportă. Scrisoarea datează. Sacul cântărește. etc., pentru că verbele respective stabilesc două relații obligatorii-cu subiectul și cu încă un nominal (obiectul direct, obiectul indirect, etc.)”. Așadar, deși relația de interdependență îi caracterizează pe toți determinanții obligatorii, numai subiectul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
proprietari, care dominau acest colegiu. Înainte de deschiderea Parlamentului Constituant Al. Marghiloman (devenit din 4 iunie 1914 șeful Partidului Conservator) i-a convocat pe fruntașii conservatori, pentru a stabili tactica partidului. În timpul acestor discuții Constantin Argetoianu și N. Filipescu s-au erijat în apărătorii celor care nu admiteau nici o concesie, cel puțin față de reforma agrară, căci „sufragiul universal nu mai reprezenta demult un principiu revoluționar și fusese introdus în mai toate țările Europei, fără să provoace nici o catastrofă". Spre deosebire de poziția acestora, gruparea
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
a devenirii istorice 48. Mereu reluată, sub cele mai diferite forme, tema esențială rămîne aceeași: istoria omului înțeleasă ca un proces de irevocabilă decadență. "Totul degenerează în mîinile omului". Printr-un același demers, omul se degradează, se pierde și se erijează în ființă istorică. Ceea ce atîția exaltă prin termenul de progres nu poate fi înțeles decît ca o dovadă în plus a corupției. "Fierul și grîul, scrie Rousseau, au civilizat omul și au pierdut speța umană". Îndepărtîndu-se din ce în ce mai mult de starea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decât exercițiul radical al rațiunii. Rațiunea își păstrează luciditatea doar dacă nu se supune nici unui principiu heteronom, ci își dă sieși propria lege și propria formă: puterea rațiunii constă în distrugerea oricărui element substanțial și în faptul de a se erija în propriul său fundament. Exercițiul rațiunii este virtutea unei ascetici mundane ce recunoaște și acceptă caracterul creat al lumii, dar care renunță la orice valoare de transcendență, considerând finitudinea drept unica dimensiune temporală prin care se măsoară succesul sau eșecul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
socială și politică dintre aristocrația și burghezia germană 9. Aceasta din urmă era reprezentată de intelectuali germani, ce căutau să obțină întâietatea socială prin aprecierea valorilor spirituale, cărora le dădeau naștere, în special în domeniul literelor și artelor. Ei se erijau drept reprezentanții culturii, declarând că "tot ceea ce dovedește autenticitate și contribuie la îmbogățirea zestrei intelectuale și spirituale va fi considerat dovadă de cultură; dimpotrivă, ceea ce este numai aparent strălucitor, lejeritatea, rafinamentul de suprafață țin de civilizație. Cultura este deci opusă
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
poate continua. Trecutul comunist, cu deviza sa ironică „Vă urce România spre prostul-gust în zbor” sau prezentul bulversant, fără termeni de comparație, vor trece prin unghiularul șfichiuirilor domniei sale. rn umor nedisimulat compun micile sale relatări, adevărate schițe satirice. Nu se erijează nici de a deveni domnia-sa protagonismul finelor autoironii, dar cu o savoare captivantă. Nu iartă prostia și o-ncondeiază, nemilos. Odată, i se întâmplă un lucru odios: devastarea apartamentului de către niște „intruși”, și aflăm cum „o reporteriță tv ghidușă (remarcăm
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pot primi după bunul lor plac credincioșii din alte parohii la celebrarea misterelor divine, contrar sancțiunilor canonice. Chiar dacă ei nu sunt judecătorii enoriașilor respectivi și nu au primit facultatea de a-i lega și dezlega (cf. Mt 16,19), totuși, erijându-se în judecătorii lor, își asumă riscul de a-i dezlega sau lega în forul pocăinței după cum cred de cuviință, fără să se teamă că astfel îi pun în pericol pe acei enoriași, care nu sunt deloc iertați [de păcate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
contestări deschise înaintea deschiderii celui de-al XIV-lea Congres al Partidului. Și Bârlădeanu ajunge să afirme că nu a existat o scrisoare a celor Șase! Era vorba pur și simplu de un mod al lui Brucan de a se erija în creier al revoluției, sub egida ambasadei Statelor Unite, unde se grăbise să se ducă, pentru "a ne trăda pe toți". Potrivit lui Bârlădeanu, tovarășul Pârvulescu ar fi acceptat să semneze dar cu o condiție: ca faimoasa scrisoare să apară mai întâi
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru a-și impune voința în fața unui întreg popor, ba chiar față de o întreagă civilizație, pentru a exercita o influență asupra istoriei. În această perspectivă, teroristul, fie că este vorba despre un criminal izolat sau despre o întreagă națiune, se erijează în justițiarul suprem, deținător al unei justiții absolute, în numele unor principii pe care adesea le cunoaște sau le admite doar el. Acest fapt ne determină să-i includem printre teroriști nu numai pe criminali, ci chiar țările care ar trebui
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
să trăiască; nu e mai puțin inteligentă și e mai instruită. Nu e lucru rar să vezi în această parte a societății laureați ai facultăților noastre. Ea le dă baroului, medicinei, magistraturii, jurnalismului pe indivizii lor cei mai remarcabili. Se erijează în apărătoarea cuceririlor liberale. Dacă stai să o asculți, viitorul țării îi aparține. Iată reversul medaliei: e egoismul meschin, ambiția fără frâu, dorința câștigului cu orice preț, obiceiurile venale, lipsa convingerilor; totul încununat de moravuri la fel de neglijate ca și cele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ființă diabolică, întruchiparea desăvậrșită a tot ceea ce secta are mai mizerabil și mai detestabil în “idealurile” ei. Nu am văzut vreodată vreun individ mai pervers, mai cinic și mai dezastruos decật acest “guru”, propovăduitor al celor mai meschine idei . Se erijase el în capul familiei, rostind un discurs sforăitor acolo, la capul mamei, pe care o plậnsesem nu pentru că pleacă, pentru asta o fericeam, ci pentru că naveam putința să le astup gura cu paie celor care se pițigăiau acolo la capul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dus la muzeu, pe alții - în parcurile zoo. Deocamdată, omul este singura maimuță aproape integral epilată. Instinctele au mai pierdut din vitalitate. Au câștigat însă în șiretenie. Ferocitatea oamenilor este ereditară. Intoleranța este o cucerire a condiției umane. Ereditatea se erijează în ursitoare. Copii, aveți grijă de genele noastre! Drumul de la animal la om a fost parcurs în milioane de ani. Pentru retur, sunt suficiente câteva gesturi. Oare în peșteri nu eram ceva mai liberi? De când și-a pierdut coada, omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se pot coagula cu timpul în școli și curente. Arta înseamnă zbor. De libelulă, ori de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice se erijează în triluri. Muzica este un culoar spre sublim. Cântecul popular - o lavă aromată a gliei. Românii au încă imense resurse creatoare pe care istoria nu i - a lăsat să le valorifice. Creația se zămislește în foc. Nu la căldură. Marginalizați
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
l a plasat pe cititor În fața lor, orice ingerință a textului În activitatea de contemplare este neavenită. Textul nu trebuie deci să spună vreo poveste, să descrie expresiv ceva, să facă apel la simțămintele și la emoția autorului, să se erijeze În discurs persuasiv. Textul nu este În competiție cu imaginile și nici nu ține loc de imagini. El le numește sau le invocă pentru că are Încredere În puterea lor revelatoare. Supus acestor exigențe, textul este unul ascetic care evită formulările
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acesteia. Promovarea drepturilor omului dinspre centru spre periferie asumă un grad de superioritate morală care pleacă de la premisa că Occidentul nu numai că deține adevăruri morale pe care alții sunt obligați să le respecte, ci și că acesta se poate erija în judecător al altor societăți. Chestiunea este complicată și mai mult prin argumentul că drepturile economice, sociale și culturale ar trebui să le preceadă pe cele civile și politice, argument adus mai demult de statele comuniste și mai recent de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aspect emoțional pe a cărui psihologie moralistul mizează, și anume umilința simbolică. Pedeapsa fizică sub privirile mulțimii rămâne, în mentalul colectiv, un spectacol al torturii extreme pentru că durerea fizică este mult amplificată de trauma psihologică a expunerii rușinoase. De aceea, erijându-se în spirit responsabil de protejarea valorilor etice, moralistul enunță sentențios: Morala practică încuviințează următoarele pedepse: Rânjetul va fi bătut peste buze și dinți (a se cere la autor și lista rânjiților), cu palma strânsă într-o mânușă groasă: imitație
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
său ritualic, o ficțiune lingvistică, asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său e un personaj impalpabil ("năpârcă ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care percep actul jurnalistic și, mai ales, finalitatea acestuia, iar celălalt se referă la tipul și structura discursului. Eminescu, romantic și vizionar, format în perioada presei postpașoptiste, în care discursul de tribună, emfatic și retorizat, moștenise puternice accente mesianice, se erijează într-o providențială vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au sfârșit, se știe, prin capitularea, mai devreme sau mai târziu, a părții adverse. Dacă, cel mai adesea, obiectul polemicilor l-au constituit originalitatea liricii argheziene și talentul poetului, cei trei invocați au sfârșit prin a le recunoaște 282, uneori erijându-se chiar în avocați din oficiu ai lui Arghezi, în confruntarea cu Iorga (cum a fost cazul lui E. Ionescu și al lui Lovinescu). Dincolo de inerentele implicații etice, mai puțin importante în ceea ce ne privește, acestei polemici trebuie să i
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o melancolie precum celelalte, ci o decizie metodică, argumentată, inspirată. Dadaiștii, care-au făcut din sinuciderea artei specialitatea lor artistică, au vizat-o deliberat, atacându-i condiția primă: operația materială, lucrul însuși, fie prin obiectul indiferent, ready-made, fie prin hazardul erijat în principiu, happening. Pentru prima oară, Phoenixul se renegă, își pune în scenă propria moarte și, printr-un nou exces artistic, face operă din renunțarea la operă, cvasi-obiect, dar demn de a fi expus. În istoria formelor, ca și în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
preocupare morală de a-l face mai bun pe spectator servește drept bază preferințelor sale dramatice. 3.1. Anticlasicismul Există un anumit număr de contradicții, mai ales în materie de unități, în sânul teoriei lui Lessing, pentru faptul că el erijează în postura de modele trei autori care sunt la originea unor teorii estetice scenice foarte diferite, Sofocle, Shakespeare și Diderot. Partizan al simplității acțiunii, el le reproșează francezilor, lui Corneille în special, pe care nu-l apreciază deloc, intrigile complicate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Teatrul comic: "Comedia simplă se poate face într-un același decor. Însă comedia de intrigă nu o poate face fără constrângere. Anticii nu au cunoscut posibilitățile pe care le avem noi de a schimba un decor, iată de ce au erijat sub formă de regulă decorul unic. În ceea ce ne privește, vom păstra unitatea de loc ori de câte ori acțiunea se va desfășura într-un singur oraș, ba chiar, dacă se va desfășura într-o singură casă; este suficient să nu treci de la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]