452 matches
-
distrug orașele {[Washington]], New York, Los Angeles, Tokyo, Paris și altele cu arme energetice. Între timp, căpitanul Steven Hiller este chemat să ia parte la un contraatac împotriva extratereștrilor, dar rachetele lor se opresc în câmpul de forță care înconjoară navele. Escadronul este împrăștiat de navele extraterestre iar baza de unde fuseseră lansate este distrusă. Hiller scapă și chiar reușește să doboare o navă inamică, luând prizonier un extraterestru. Recuperat din deșert de un grup de refugiați din care face parte Russell Casse
Ziua independenței (roman) () [Corola-website/Science/324507_a_325836]
-
Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș. După ce ultimele trupe elene au evacuat Smirna în seara zilei de 8 septembrie, primele elemente ale armatei lui Kemal, un escadron de cavalerie, au intrat în oraș prin partea de nord a cheului portului în dimineața următoare și și-au stabilit cartierul general în principala clădire guvernamentală, „Konak” . Comanda militară a orașului a fost asumată pentru început de generalul Mursel Pașa
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Flota pisană a înaintat în coloană de marș pentru a ataca prima linie genoveză, luptând potrivit obiceiului medieval de a izbi și a debarca pe bordul advers. În cele din urmă, victoria a trecut decisiv de partea genovezilor prin intervenția escadronului lui Zaccaria, care a căzut asupra flancului flotei pisane. Flota acestora a fost aproape anihilată, podestà a fost capturat, iar Ugolino a reușit să fugă doar cu un numpr infim de vase. Dat fiind că, în cam aceeași perioadă, Pisa
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
însă, au fost interceptate de avioanele Sea Harrier britanice, care decolau de pe puntea portavionului . Unul din avioanele Dagger și un Canberra au fost doborâte. Totodată, o luptă aeriană s-a angajat între avioane britanice Sea Harrier FRS Mk 1 din Escadronul No.801 aeronaval și avioane argentiniene Mirage III din Grupo 8. Fiecare grup a refuzat să lupte la altitudinea optimă a avioanelor proprii, până când două Mirage argentiniene au coborât angajându-se în luptă. Unul a fost doborât de o rachetă
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
nu aveau posibilitatea realimentării în aer și nici nu dispuneau de un sistem de rachete aer-aer eficient, au fost utilizate pe post de momeală pentru Sea Harrier. Acest sistem de folosire a avioanelor momeală a fost dezvoltat prin formarea unui escadron specializat, Escuadrón Fénix, format din avioane civile ce zburau 24 de ore din 24, simulând atacuri asupra flotei britanice. Într-unul din aceste zboruri, un avion pilotat de vice-comandorul Rodolfo De La Colina a fost doborât, pilotul pierzându-și viața. A
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
bombardierului n-a fost găsit niciodată. În data de 4 mai, două zile după scufundarea navei “General Belgrano”, britanicii au pierdut un distrugător (model 42), respectiv “HMS Sheffield” D80 6, atacat cu o rachetă “Exocet” lansată de unul din avioanele Escadronului nr.2 de atac naval. (2da Escuadrilla Aeronaval de Caza y Ataque) “Sheffield” fusese trimis în patrulare, împreună cu alte două distrugătoare similare, pentru a executa supraveghere radar în adâncime, contra rachetelor de altitudine, departe de portavioane. A fost lovit central
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
deplasa în zona Muntelui Kent. Neavând cunoștință de forța inamicului, în 27 și 28 mai, responsabilii argentinieni au trimis spre Port Stanley, pentru a respinge trupele britanice, avioane de transport încărcate cu rachete portabile sol-aer, împreună cu Compania 602 Comando si Escadronul 601 al Forțelor Speciale ale Jandarmeriei. Acțiunea a fost denumită Operațiunea AUTOIMPUESTA.( Inițiativa Autodeterminării) În săptămâna următoare, soldații din trupele SAS și din Mountain and Arctic Warfare Cadre (M&AWC) ai Brigăzii 3 Comando au hărțuit trupele Companiei 602 argentiniene
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
trupele Companiei 602 argentiniene, conduse de maiorul Aldo Rico, numărul 2 la comanda Regimentului 22 Infanterie montană. În cursul zilei de 30 mai, avioanele Harrier erau în misiune deasupra Muntelui Kent. Unul dintre ele, Harrier "XZ963", pilotat de comandantul de escadron Jerry Pook, răspunzând chemării în ajutor de la Escadronul D, a atacat pantele estice ale muntelui, dar a fost doborât de focul armelor ușoare ale infanteriei. Pook a fost decorat cu UK Distinguished Flying Cross. Marina argentiniană a utilizat ultimele rachete
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Rico, numărul 2 la comanda Regimentului 22 Infanterie montană. În cursul zilei de 30 mai, avioanele Harrier erau în misiune deasupra Muntelui Kent. Unul dintre ele, Harrier "XZ963", pilotat de comandantul de escadron Jerry Pook, răspunzând chemării în ajutor de la Escadronul D, a atacat pantele estice ale muntelui, dar a fost doborât de focul armelor ușoare ale infanteriei. Pook a fost decorat cu UK Distinguished Flying Cross. Marina argentiniană a utilizat ultimele rachete Exocet AM39 de care dispunea, încercând să atace
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
opt alții fiind grav răniți în urma prăbușirii elicopterului. Brigadierul Thompson avea să comenteze ulterior: Am avut noroc pentru că nu am ținut seama de părerea Northwood HQ(Northwood Headquarters) care susținea că operațiile de recunoaștere pe Muntele Kent sunt inutile. Dacă Escadronul D nu ar fi fost acolo, forțele speciale argentiniene ar fi copleșit trupele noastre și, în întunericul și confuzia desantării într-o zonă necunoscută, operațiunea s-ar fi soldat cu pierderi grele printre trupele noastre". În data de 1 iunie
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
urmat o carieră militară, promovat până la gradul de locotenent în 1847. În timpul Revoluției din 1848, a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade. S-a retras din armată în 1860, conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron. Ulterior, Albert s-a stabilit la Mediaș, loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt, începând din acel moment să se implice în viața publică. În 1861, a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri", prima de acest fel
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
referit la reprimarea așa ziselor „revolte locale”, specificând că "„nu trebuie milă, toleranță și ezitare cu asemenea ocazii.”" În dimineața zilei de 10/23 ianuarie două detașamente ale Armatei Române, unul de la Briceni compus din 3 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie și unul de la Secureni format din 2 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie, au început să înainteze pentru a arunca atacatorii peste Nistru. Detașamentul Briceni a înaintat
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
dimineața zilei de 10/23 ianuarie două detașamente ale Armatei Române, unul de la Briceni compus din 3 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie și unul de la Secureni format din 2 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie, au început să înainteze pentru a arunca atacatorii peste Nistru. Detașamentul Briceni a înaintat pe 3 coloane, angajând lupta cu inamicii situați în pădurile aflate la est și la vest de șoseaua Sauca
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
încercat să organizeze noi unități militare, cu bazele la Rucșin, Anadol și Dăncăuți. Forțele rebele (creditate de surse ucrainene cu un număr de 30.000 de luptători) au fost organizate pe structura a trei regimente de infanterie, a unui un escadron de cavalerie și a unei baterii de artilerie. Această cifră de de 30.000 de participanți a fost constatată însă anterior în textele propagandistice sovietice și a fost asociată cu preocuparea acestora de a promova versiuni istorice destinate în mod
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Georges Clemenceau ca Franța să își asume controlul asupra Ciliciei. Trasferul de comandă a avut loc pe 4 noiembrie, dar obligația asumată de mareșalul Ferdinand Foch de întărire a forțelor din regiune cu 32 de batalioane de infanterie, 20 de escadroane de cavalerie și 14 baterii de artilerie nu a fost niciodată îndeplinită. Forțele franceze nu erau dotate cu automobile blindate, erau lipsite de sprijin aerian și arme automante, dar și de unități de transmisiuni radio și chiar și de cele
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
armeni din Legiunea franco-armeană deghizați în musulmani au reușit să se strecoare din orașul asediat. Dufieux i-a ordonat imediat locotenent colonelului Robert Normand să conducă o misiune de eliberare a Marașului - trei batalioane de infanterie și o jumătate de escadron de cavalerie. Pentru obținerea de informații, a fost trimisă o misiune de recunoaștere aeriană, care a dat speranțe francezilor, armenilor și voluntarilor din misiunea umanitară americană din oraș. Pe 7 septembrie, unitatea militară comandată de Normand a început pătrunderea în
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de sovietici. „Brigada 22 era alcătuită, de fapt, dintr-un batalion de infanterie, două companii de pionieri, 1 escadron de cavalerie și o baterie de artilerie”. Plecarea s-a făcut la 15 ianuarie, detașamentul înaintând în cursul zilei de 16 ianuarie pe dealurile din jurul Benderului, a fost primit cu foc atât dinspre oraș cât și dinspre satele înconjurătoare. În
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
de înfruntat bande bolșevice, dar ajunge la destinație în seara zilei de 17 ianuarie. Apoi, generalul Broșteanu trimite încă un batalion, ajuns tot la Bulboaca, în dimineața zilei de 19 ianuarie. Detașamentul de la Bender este comus din 4 batalioane, un escadron și 2 baterii. La 18 ianuarie, Divizia 11 trimite un detașament la Orhei unde trupe înarmate de sovietici devastau și prădau depozitele. Două batalioane de voluntari ce sunt îndreptate spre Chișinău și Bender sunt atacate de inamic și dezarmate în
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
nici un foc în caz de întâlnire cu inamicul. În ziua de 20 ianuarie, detașamentul declanșează atacul, ocupând localitățile Lipcani, Borisovca și Varnița, situate la nord de oraș. Sosesc și alte întăriri, detașamentul ajungând la 5 baterii, 5 batalioane și un escadron. Este declanșat un bombardament violent de artilerie asupra orașului, iar în ziua de 21 ianuarie, la ora 5 dimineața, detașamentul atacă prin surprindere și la 10 orașul este eliberat. „Armata română capturează un imens material feroviar și de război, între
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
a dobândit și abilități în domeniul strategiei și tacticilor de luptă în deșert. În confruntările împotriva italienilor a utilizat cunoștințele de geografie locală și dispunere a reliefului (care erau necunoscute adversarilor săi). Mukhtar și-a condus de mai multe ori escadronul în atacuri împotriva italienilor, după care proceda la disimularea în deșert. Soldații aflați sub comanda lui Mukhtar au organizat mai multe atacuri și ambuscade asupra avanposturilor italienilor, întrerupând liniile de aprovizionare și comunicare. În general, armata italiană a fost surprinsă
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
golful și s-au întărit acolo. Regele a decis să atace flota franceză. Pe 22 iunie 1340 Eduard a pornit pe mare, adunând un număr maxim de nave (cca. 200). În largul coastei Flandrei forțelor engleze s-a alăturat un escadron sub comanda amiralului Robert Morley, astfel flota britanică atinsese 250 de nave. La 23 iunie flota engleză s-a apropiat de golful Sluis, aici bazându-se o flota franceză de până la 400 de nave (numai 190 fiind însă gata de
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
din trei escadrile, era comandată de amiralul Hugues Quiéret și de un oarecare genovez Barbavera. Francezii s-au aliniat în patru rânduri, dintre care primul era alcătuit din nave mai mari și mai puternice, care erau susținute de arbaleți genovezi. Escadronul englez era constituit în două linii, dintre care primul, la fel ca și la escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
Francezii s-au aliniat în patru rânduri, dintre care primul era alcătuit din nave mai mari și mai puternice, care erau susținute de arbaleți genovezi. Escadronul englez era constituit în două linii, dintre care primul, la fel ca și la escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port, dar navele britanice cu manevre complexe au putut să se întoarcă și să atace escadronul
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port, dar navele britanice cu manevre complexe au putut să se întoarcă și să atace escadronul francez pe toate flancurile. Bătălia a durat toată ziua și sa încheiat cu înfrângerea completă a francezilor, datorită unei flexibilități și mobilități mai mare a navelor engleze. Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 - 20.000 de oameni, fiind ucis în
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
000 de oameni, fiind însoțiți și de trupe grecești provenind din polisurile care li se supuseseră (printre care se număra și Teba, care ar fi trimis 50.000 de oameni). Îndeosebi cavaleria persană era de temut, fiind întărită și cu escadroane tesaliene, beoțiene și macedonene. Acest număr imens este pus la îndoială de majoritatea istoricilor moderni. O metodă de estimare a dimensiunii armatei persane este aceea de a calcula numărul de oameni care puteau fi adăpostiți în tabăra persană de pe malul
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]