2,756 matches
-
seamă din cercul lui Gundovek. Dar de ce - se întreba el - fusese ales un asemenea loc de întâlnire? Nu ar fi fost mai logic să se ducă direct la omul acela, în satul lui, la casa lui, eventual sub protecția unei escorte? Ceva nu se potrivea. Locul din pădure, sălbatic și greu de găsit, îi dădea fiori, hrănindu-i, după prezicerile funeste făcute de Malaberga, presimțirile întunecate, temeri pe care Balamber nu făcea nimic ca să le risipească. Văzându-l că descalecă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cuceritor; burgunzii, în schimb, îi răspundeau însuflețiți, vorbind uneori unul peste altul; se simțea o anumită tensiune între cei cinci, cu toate că, încă de la bun început, în micul grup pornise să circule un burduf cu hidromel, adus de oamenii din escortă. Gualfard, în special, era negru la față și nimic din gesturile sale, nimic din tonul sau cuvintele sale n-ar fi lăsat impresia că lua parte la o simplă discuție cu o solie de nuntă. Veni chiar un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un tânăr sub douăzeci de ani. în spatele lor, mânat de un vizitiu în vârstă, venea un car pe două roți, nu foarte mare, dar elegant, acoperit de un coviltir de culoare violacee, cu încrustații în aur; imediat după el, apăru escorta - o jumătate de duzină de soldați cu sulițe lungi și îmbrăcați cu scurte simple, din piele. Audbert îndepărtă automat cu o mână o creangă ce îi venea pe frunte și își reținu cu greu un strigăt de surpriză. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apărată de milițiile burgunde: o construcție al cărei plan amintea de o potcoavă, ce avea în centru un turn masiv și, anexate lui, de o parte un dormitor, iar de cealaltă, un grajd. Nu fusese posibil nici măcar să adăpostească întreaga escortă - douăzeci de cavaleri iliri și zece arcași alani - astfel că o parte din oamenii săi trebuise să aștepte în curte. Odată, stațiunea fusese apărată de soldați romani și făcuse parte integrantă din splendida rețea de stațiuni și posturi militare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din cauza distanței, nu putea să înțeleagă ce spunea. Vitalius încă își aranja lucrurile pe spinarea dereșului, când Sebastianus îl salută cu un gest pe Wolfhram și își îmboldi calul, îndreptându-l către poartă. O clipă mai târziu, se găsi în fața escortei sale, pe vechiul drum spre Genava, dominat la miazănoapte de dealuri molcome, cultivate cu viță-de-vie. Ofițerului nu-i trebui mult să-și dea seama că rândurile escortei sale erau incomplete. — Unde e Matauro? îl întrebă iritat pe un soldat. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmboldi calul, îndreptându-l către poartă. O clipă mai târziu, se găsi în fața escortei sale, pe vechiul drum spre Genava, dominat la miazănoapte de dealuri molcome, cultivate cu viță-de-vie. Ofițerului nu-i trebui mult să-și dea seama că rândurile escortei sale erau incomplete. — Unde e Matauro? îl întrebă iritat pe un soldat. Acela se întoarse către un pâlc de plopi, aflat la o distanță de o sută de pași de drum. Acolo, printre primii copaci, se intuiau siluetele câtorva iliri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alimentând suspiciuni și acuze. Pe timpul cât se opriseră într-o locandă, Matauro, schimbând câteva vorbe cu gazda galo-romană, aflase că rămășițele pământești ale Invincibilului fuseseră aduse cu o zi înainte pe drumul dinspre Massilia, împreună cu cele ale tuturor oamenilor din escorta sa, și duse în cetate de un anume Reinwalt, unul dintre cei mai importanți principi din suita lui Gundovek, venit și el pentru marea adunare. însă vestea cea mai răsunătoare era alta: după câte se părea, cei doi copii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să te întâlnească în curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum câteva zile speram să-l întâlnesc personal. Chiar și Gundovek conta pe sosirea sa aici, în fruntea unei armate. Când trimișii imperiali au ajuns cu vestea că, de fapt, urma să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum câteva zile speram să-l întâlnesc personal. Chiar și Gundovek conta pe sosirea sa aici, în fruntea unei armate. Când trimișii imperiali au ajuns cu vestea că, de fapt, urma să sosească doar un ambasador, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era mai bine să cântărească mai întâi cât de demn de încredere era cu adevărat și să-și facă o idee despre situația generală, înainte de a-i dezvălui ce aflase. Având înaintea lor pe herald, iar în urmă cele două escorte, mergeau împreună pe drumul plin de oameni care, urmând o pantă ușoară, traversa centrul intens populat al cetății. Pe măsură ce se apropiau de Pretoriu, mulțimea devenea nesfârșită, iar înaintarea micului cortegiu era tot mai anevoioasă. Războinicii burgunzi, aproape toți călare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
majoritatea nobililor a fost totdeauna de partea lui Gundovek, un om, după cum știi, fidel înțelegerilor pe care le încheie. Nu-ți ascund, însă, că, atunci când s-a aflat că de la Ravena urma să vină doar un ambasador cu o mică escortă, mulți s-au înspăimântat, iar vestea asasinării lui Waldomar de către ucigașii burgunzi plătiți la instigarea lui Atila a stârnit, fără îndoială, furie și sete de răzbunare, dar și teamă și o atmosferă de suspiciune. Toți sunt plini de mânie împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber l-a întâlnit pe Gualfard? Audbert încuviință energic: — Da, așa e! Și pe urmă... — Și pe urmă?... Pe urmă, a doua zi, războinicii care îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc printre războinicii masivi, veni înaintea lui Audbert. Grimhilde, cu o expresie de spaimă în frumoșii ei ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care îl putea citi în ele. Apoi, însă, privirea i se înăspri și îi răspunse hotărâtă: — Eu n-o să mai îmbrac veșminte femeiești până nu-mi voi duce la bun sfârșit răzbunarea. Spunând acestea, se îndreptă către oamenii din escortă și, ridicând brațul, dădu semnalul de plecare. își împungea deja calul în coaste, dar Sebastianus o reținu, punând o mână pe mânerul șeii sale. — Sper să te văd curând, deci. Din spatele genelor sale lungi, Frediana se mulțumi să-i zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fie distrusă și... Suspinând, Sebastianus se opri și se întoarse, în sfârșit, să-l privească: — Am înțeles, Audbert, dar ți-am spus deja să nu-ți faci griji; ieri am vorbit cu Gundovek și am obținut pentru tine o mică escortă care o să te însoțească până acasă. Sunt războinici încercați și, dacă vrei, o să te însoțească înapoi, aici, împreună cu toată familia, animalele și toate lucrurile tale. Gundovek îți va da pământuri prin părțile astea. Marcomanul căscă ochii și îi luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animalele și toate lucrurile tale. Gundovek îți va da pământuri prin părțile astea. Marcomanul căscă ochii și îi luă o mână între ale sale, strângându-i-o cu putere. Oh! Mulțumesc!, Mulțumesc, Eminentisime! Dar imediat chipul său se întunecă. — O escortă? Oameni de încredere, sper! — Firește: toți sunt din garda personală a lui Gundovek, răspunse Sebastianus, eliberându-și mâna și reluându-și mersul. Audbert se ținu după el. — Dar... Să-mi fie iertat, Eminentissime, tu ai fost foarte generos, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor, cunoscuseră o viață aproape confortabilă; și apoi oameni ce proveneau din locuri îndepărtate: mattiaci din bazinul renan, breoni din Reția de Răsărit și marcomani din Suabia de Sus. Printre aceștia, însoțit însă de escorta pe care i-o dăduse Gundovek, ajunse și Audbert, cu întreaga lui familie, cu un car împovărat până la refuz și cu toate animalele sale, inclusiv scroafa, care călătorise cu godacii ei, închisă într-o cușcă, într-un car mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum zăcea pe jumătate în apa nu prea adâncă și, azvârlind violent din picioare, încerca în zadar să se ridice. în vreme ce burgunzii își luau pozițiile, înșirându-se de la un versant la celălalt al văii, Sebastianus își dispuse oamenii: alanii din escorta sa și arcașii pe care-i primise de la Chilpericus, majoritatea dintre ei țărani obișnuiți din totdeauna să tragă cu arcul. Ilirii urmau să-i protejeze dacă atacatorii s-ar fi apropiat prea mult. îi ascunse pe toți în desișul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se va ține de cuvânt. Oricum, poate ar fi cazul să mă duc la Genava. Nu crezi? O văzu scuturând din cap în semiîntuneric. — Nu imediat. Nu cunoști zona și în momentul de față nu pot să-ți dau o escortă. Și apoi, mi-ai putea fi de mare folos aici. Am nevoie de cineva care să știe să comande oamenii în luptă. Acum îmi închipui că ai vrea să te întremezi puțin. întorcându-se spre intrarea în cort, strigă: — Hariman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Loira, pe care să poată trece armata sa pentru a invada teritoriul vizigoților. Pe cine avem acolo? — Pe Sangiban, cu patru sau cinci mii de alani și o garnizoană romană, la care trebuie să adaugi câteva mii de voluntari. Au escorte consistente și pot să reziste chiar un timp mai îndelungat. Acum ascultă-mă bine, îi strânse brațul cu o mână, vrând parcă să-i transmită prin acea atingere toată forța propriei hotărâri. Aureliana nu trebuie să cadă, înțelegi? — Vizigoții ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ne lăsăm în mâinile lor? Nu, și asta ar fi o nebunie. întinzând mâna, arătă în direcția lui Sebastianus. Acest ofițer totuși îmi pare un om onest și e și curajos, altfel nu ar fi venit până aici fără escortă; a prezentat limpede situația, fără ocolișuri și cuvinte inutile. Faptul că a venit aici să stea de vorbă cu noi, faptul - înțelegeți - că Etius l-a trimis la noi cu propuneri e mai important chiar decât propunerile lui: vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e ceva ce vă poate ajuta să-l recunoașteți: la mâna stângă are numai patru degete, fiindcă odată - acum un an, vreau să spun - prin părțile cetății Avaricum, și-a amputat el însuși degetul mic, pe care un soldat din escorta unui perceptor i-l strivise cu o lovitură de ciomag. Nu s-a gândit de două ori, înțelegeți? Și, în sfârșit, a rămas așa, asta-i... fără deget. Dubritius își încheiase raportul; tăcu și, oarecum stânjenit, își scărpină iarăși barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Magister militum, Sebastianus renunță să-i mai pună alte întrebări. Un vuiet de entuziasm izbucni sub bastion atunci când cineva anunță apariția unui ofițer, care, cu coiful ornat de un penaj des și roșu înainta rapid pe drum, înconjurat de o escortă compactă de buccellari splendid echipate. — Etius! Etius! striga mulțimea în delir. Nimeni nu l-ar fi putut recunoaște mai bine decât Sebastianus pe acel om: Magister militum. Duryodhan se întinse peste parapet. — Iată-l! anunță râzând. E chiar el! Vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
generalii, nu mai rămaseră decât bătrânul secretar al lui Magister, un servitor tânăr și două gărzi de corp uriașe, impasibile. Etius zăbovi câteva clipe, fixând gânditor ieșirea din cort, în vreme ce de afară se auzeau tropotul cailor căpeteniilor aliate și ai escortelor acestora; apoi, bătând cu lama pumnalului în palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din când în când, de pasul cadențat al paznicilor de rond și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uitându-se la doamna Silsburn: Scuzați-mi limbajul, dar nu glumesc. Așa cum mi s-a indicat, am preluat comanda aproape fericit. O clipă mai târziu, un joben de mătase s-a materializat, din aer, lângă mine, foarte jos, în stânga, și escorta mea specială, numai teoretic neoficializată, a rânjit în sus, către mine; o clipă am crezut că o să-și vâre mâna în mâna mea. Cei trei musafiri și singurul meu prieten au rămas afară, în hol, în timp ce eu am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
loc să alerteze opinia publică. Urmări cu Înfrigurare momentul când garda privea prin mulțime, țipând de alarmă tot tribunalul. “Criminalii...! Ajutooor...!!” Se produse Învălmășeală. Legat În cătușe, Tony Pavone se poticni. Unii martori oculari se aplecară să-l ridice Însă, escorta lovea În mulțime cu bastoanele de cauciuc Încercând să-și croiască un culoar către nefericitul cutezător. Se auzi un prelung fluerat ce chema la fața locului alți gardieni ce se năpustiră asupra lui, lovind cu pumnii și picioarele până ce-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]