699 matches
-
acestui experimentalism cultural nu au întârziat să apară, venind mai cu seamă din partea elitei formate la școala umanismului teuton. Oarecum ironic, într-un fragment nemilos din Știința voioasă (1882), tocmai Nietzsche acuza „încercările” lui Montaigne de patima limbuției; pentru filozof, eseistica lui Montaigne nu reprezintă decât eroarea „născută din bucuria de a da mereu noi întorsături aceluiași lucru” (¬97). Problema centrului dispare, fiind înlocuită de criteriile exclusive ale virtuozității stilistice. Eseul devine, treptat, un satelit al subiectivității, și nu mediul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mondiale și un paralizant Război Rece a slăbit încrederea în categoria cauzalității eficiente sau finale. Cultura fragmentului nu poate reprima însă angoasa izolării sensului ființei de sfera cunoașterii. Nici o integrare a totalității nu mai este posibilă în epoca perspectivismului. În eseistica filozofică recentă, fărâmițarea epistemologică a subiectului postmodern se exprimă prin recurgerea la calambur, fracțiuni și extrase. Cărțile bine vândute - cum sunt „marginile filozofiei” lui J. Derrida - n-au nici cap, nici coadă. Lumea nu mai este citită ca parabolă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deja în sumbra anticameră a „barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine „insuportabila ușurătate a ființei” postmoderne. Atmosfera dezbaterilor literare nu depășește uneori profunzimea comentariilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă”, nu vom da naștere decât unui scris traumatic, recalcitrant, cacofonic și infantil. Să fie oare trăncăneala, și nu mirarea originară a filozofiei antidotul pentru nevroza unei umanități postistorice? Eseistica postmodernă pare un aspirator fără filtru al celei mai vulgare cotidianități. Când posteritatea devine o banală posterioritate, dispare și harul nostalgiei. Dar nici nostalgia nu mai este ce era odinioară... În plină boemă futuristă, trădarea lui Socrate continuă. Memoria adolescenței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adecvării multiplului discursiv la unul ireductibil al ființei care te ascultă. Pentru a entuziasma, cuvintele trebuie însă întrupate prin fapte. Mărturia personală contează mai mult decât orice probă de acuratețe bibliografică. Nici studiul savant pe baza documentelor de arhivă, nici eseistica sprintenă a celor pasionați de istoria ideilor, cu atât mai puțin foiletonistica sobră sau poemul fulgurant, nu sunt excluse din concertul vast al inteligenței creștine. Cheia, în toate aceste demersuri, rămâne capacitatea de a indica puterea credinței de a recapitula
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
redacție. Care considerați că sunt autoarele ce au reușit să se impună în anii postdecembriști și ce au adus nou creațiile lor în domeniul abordat? Anii postdecembriști au vehiculat nume incontestabile în poezie, proză, memorialistică, publicistică, poate mai puțin în eseistică. Nu știu dacă în această perioadă s-au scris capodopere, dar cu siguranță sunt și persoane feminine care au întreținut profesionist scena literară: Gabriela Melinescu, Mariana Marin, Marta Petreu, Angela Marinescu, Gabriela Adameșteanu, Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, și nu în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
două tipuri de relații intertextuale : coprezență și derivare. Primul presupune intertextualitate punctuală și explicită (mai puțin plagiatul), în timp ce al doilea ascunde o intertextualitate difuză și generalizată. Cercetarea intertextualității nu a mai fost, după Genette, aproape nimic din ce fusese înainte. Eseisticii de tip barhesian îi va fi opusă (poate la extrem uneori) tendința taxinomiei altoite pe clasificarea genettiană, cu rezultate pozitive pentru studiul conceptului sau doar pentru domeniul inventivității lingvistice. Sigur rămâne faptul că intertextualitatea a dobândit în timp sfera de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Nu stil, nu conținut. Descoperita trăire interioară. O săpare cu încă câteva palme în necunoscutul sufletesc.” Poezia este semnată de Gabriel Bălănescu (Lacrimi strivite) și V. Antioh (Sculpturi cu șerpi), proza, de Fabian Paltin (Masa, fragment din manuscrisul Internatul), iar eseistica de Eugen Ionescu, căruia i se publică un fragment din volumul în pregătire Nu, aici anunțat cu titlul Negații. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287541_a_288870]
-
om - scriitor, făcut de Lucian Boz cu prilejul apariției volumului Pagini bizare, conținând cele opt proze urmuziene editate de Sașa Pană, pe care le definește „ca un fel de rimbaudian Saison en Enfer, adică testament”. Destul de bine reprezentată este și eseistica, prin Anton Holban (Contribuții la specificul românesc), Emil Botta (Stilul cinematografic) și Horia Groza (Scurtă geografie asupra Evului Mediu, Motive pentru o critică modernistă: I, Domnul Lovinescu și fețele sale). Au mai colaborat Petru Comarnescu, Mircea Grigorescu, Pericle Martinescu, V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
cu preocupările Comisiei de Ecologie Umană sau Fundația Ginta Latină. Al. Andronic, P. Spinei, Leonida Boicu cadre universitare, s- au ilustrat prin publicarea de studii de istorie și arheologie privind spațiul est-carpatic. C. A. Munteanu a debutat înainte de război cu eseistică și lirică tradiționalistă pentru ca după tragedia Basarabiei să-și consacre talentul evocării meleagului natal și nefericirii dezrădăcinatului.Constrâns\de\impreju rari ,dupa 1952 se refugiza in literatura pentru\copii Al. Ioachimescu organizator al reuniunilor foștilor elevi din școlile din stânga
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
ale textelor și se formulează, pe un fond aperceptiv bogat în lecturi din studii critice moderne, concluzii interesante pentru adolescența turbulentă, maturizarea gravă și vîrsta lucidă. Argumentele sînt luate de peste tot: din roman, teatru istoric sau poezie, mai puțin din eseistică. Sînt efectuate, cu acest prilej, interpretări fine și pertinente, axate pe detalii semnificative ale romanului Trei dinți din față, ale pieselor de teatru Iona, Răceala și A treia țeapă, ale multor volume de poezie, de un regim special bucurîndu-se trilogia
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de un exeget cu antrenament hermeneutic, lipsit de crispare și ezitări, de tatonări retorice și diluate, trebuie astfel să atingă pragul corelațiilor posibile și al curenților de profunzime care le susțin. M-a surprins însă, în comentariile poetei-critic, faptul că eseistica lui Sorescu era, în mod voit, mai puțin comentată. Cred că nu putem ocoli originalitatea comentariului critic sorescian, modul în care acest poet hîtru făcea critică. Se putea vorbi și aici de stilul Sorescu, e adevărat nu în felul ridicol
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o antologie de critică, Sorescu pornea în exegezele sale de la fapte, pentru a se întoarce apoi, după o raită prin zone învecinate, tot la fapte. Către faptele însele: acesta ar fi, poate, principiul critic fenomenologic, cu rol de pretext, al eseisticii soresciene. Între livresc și sacru. După Nunta de diamant și Coroana română, Principesa Margareta a României a pus pe piața culturală un volum cu totul parte: Carte regală de bucate (Ed. Curtea Veche, București, 2010). Cine se aștepta la o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
timp însă, voința de a-și elabora sistematic viziunile îi determină pe cei doi filozofi români să reflecteze, ca și Dilthey, asupra exigențelor filozofiei și să teoretizeze criteriile de excelență ale acesteia. Ei rămân astfel pe terenul epistemologiei, evitând domeniul eseisticii, spre care i-ar fi putut îndrepta atât amintita apropiere dintre filozofie și artă, cât și uriașul lor talent scriitoricesc. Amândoi promovează conceptul filozofiei ca Weltanschauung, teoretizat de Dilthey într-o metafilozofie (Weltanschauungsphilosophie). Prin aceasta nu vrem să sugerăm nicidecum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răspunde, poate, într-un fel perspectivei postmoderne a autorului, ce înlătură barierele dintre real și livresc, practic și teoretic. Optând pentru libertatea de expresie oferită de o scriitură fragmentară și voit nesistematică, A. abordează în chip personal o problematică familiară eseisticii noastre interbelice, fascinată de cultură, în pagini care evită ariditatea erudiției prin efervescență juvenilă. Vocația creatoare o împlinește pe aceea de teoretician: A. include, în Semnele timpului, proze scurte în spiritul lui Borges sau Mircea Eliade, ce păcătuiesc uneori prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
de principal organ al mișcării literare tradiționale, căreia îi dă un nou sens, militant autohtonist și ortodoxist (Sensul tradiției, 1-3/1929). „Gândirismul” ajunge în curând să constituie varianta majoră, focalizatoare, a tradiționalismului. Literatura de imaginație și, în covârșitoare parte, chiar eseistica și filosofia cuprinse în revistă nu se identifică, totuși, cu ideologia acesteia. În ciuda orientării principale foarte precise, G. a rămas deschisă creației literare viabile, indiferent de consonanța cu principiile doctrinare și chiar dacă se abătea vădit de la unele dintre ele. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
tumultuoase prezențe sunt Radu Dragnea, G. Călinescu, Petre Marcu-Balș (Petre Pandrea), Mircea Eliade. În al patrulea deceniu și la începutul celui următor, printre numele cele mai des întâlnite figurează Ion Petrovici, Dan Botta, Vasile Băncilă. În aceeași perioadă se publică eseistică filosofică de Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Petru P. Ionescu (acesta aprovizionează, de altfel, toate rubricile), eseistică teologică de D. Stăniloae, studii de arheologie creștină și de filosofie a culturii de Ioan Coman, studii de istorie literară de Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
la începutul celui următor, printre numele cele mai des întâlnite figurează Ion Petrovici, Dan Botta, Vasile Băncilă. În aceeași perioadă se publică eseistică filosofică de Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Petru P. Ionescu (acesta aprovizionează, de altfel, toate rubricile), eseistică teologică de D. Stăniloae, studii de arheologie creștină și de filosofie a culturii de Ioan Coman, studii de istorie literară de Gheorghe Vrabie, Vladimir Dogaru, Pan M. Vizirescu (autor și de proză scurtă). Răzbește însă tot mai multă publicistică literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
incriminant, al autorului! Descoperirea, personajul o realizează ...dînd cuvenita atenție mărindu-l, adică unui detaliu din propriul jurnal, care înregistrase neutru cum însuși așezase bastonul deoparte... O poetică a detaliului? În măsura în care vom considera valoarea "rețetei", a retoricii călinesciene, afirmate în eseistică și în opera istoricului literar, aceasta se va arăta. Scriitor cu voluptate, avînd de-a dreptul geniu lingvistic, G. Călinescu este un autor a cărui putere de fascinație se leagă strîns de capacitatea de a da relief estetic discursului critic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
160-170; Constantin Cubleșan, Senzațional și fantastic, ST, 1995, 4-5; Dicț. analitic, I, 65-67, II, 75-76, III, 95-97, IV, 159-160, 406-408; Mănucă, Perspective, 101-106; Dicț. esențial, 657-661; Popa, Ist. lit., II, 362-368; Alex. Ștefănescu, Alexandru Philippide, RL, 2002, 37; Ioana Lipovanu, Eseistica lui Alexandru A. Philippide, București, 2002. A.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
formulată, ideea se află în text), pentru a remarca includerea în rândul bucuriilor vieții a "senzației de olfacție a tiparului". Aș crede că, anticipând-o în liniștea dintre arborii îneguratului Molid bucovinean, autorul se află în pragul cutezării trecerii de la eseistică la literatură pur și simplu. O anunță catrenul ironic, voit desuet și bine articulat scris pe plicul conținând șpalturile: "Scriu aici, smerit, plecat / Ascultând glasul ciudat / Al livezii sub potop / Și semnez Mihai Pricop." Scrie lumea, scrie! Mircea Radu IACOBAN
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
refuzând plierile conjuncturale și compromisurile. Caracteristica dominantă a publicisticii sale e o vervă lucidă, o pasionalitate dirijată intelectual, incisivă, caustică, punctată frecvent de o ironie subtilă, rece, intermitent corozivă, exacerbată sarcastic. Luciditatea și ascuțimea de spirit îi caracterizează esențial și eseistica literară, pe care Pompiliu Constantinescu o găsea că se înscrie în linia lui André Gide. Cel care a scris Les Caves du Vatican este, într-adevăr, frecvent citat de eseist, nu întotdeauna aprobativ și, mai ales, fără să fie urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
revista „Dialog” din Iași, în 1985, iar prima carte de poezie, Efebia, îi apare în 1994. Mai este prezent în „Echinox”, „Contrapunct”, „Euresis”, „România literară”, „Dilema”, „Vatra”, „Familia”, „Poesis” ș.a. Are colaborări la diverse antologii de poezie, volume colective de eseistică ș.a. În 1990-1991 a beneficiat de o bursă Herder la Viena, fiindu-i acordate și alte burse: New Europe College (1995-1996), Budapest Collegium (1996-1997), Fulbrigt (Chicago, 2002). A fost distins cu Premiul de poezie al Asociației Scriitorilor din Brașov (1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Lui Ion Pillat îi aparține Simbolismul ca afirmare a spiritului european, un studiu asupra celor trei etape istorice din evoluția curentului, subliniindu-i caracterul liric și spiritualist, antimaterialist, care venea după excesele romanului naturalist și formalismul pur plastic al parnasienilor. Eseistica de la R.F.R. conferă elasticitate și mobilitate atitudinilor critice, fiind o alternativă la demersurile de tip universitar sau foiletonistic: Camil Petrescu (Noua structură și opera lui Marcel Proust, Libertate și creație), Mircea Eliade (Lucian Blaga și sensul culturii, Alegorie sau „limbaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
rezistență în fața răului proliferant sau măcar de limitare a efectelor lui. Evocând acest interval și dramatic, și grotesc, amintindu-și despre acei ani care au fost ai formării lui intelectuale și ai primelor afirmări în literatură, în critică și în eseistică, autorul spune adeseori lucrurilor pe nume, răului că este rău, chiar dacă evită tonul de condamnare și, în general, condamnările, incriminările. Mai degrabă el caută să explice și să găsească motivații onorabile unor compromisuri, unor abdicări etice, mai ales când în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]