751 matches
-
Ego și Ergona, sunt de fapt, pretexte pentru a plonja în bogația mitologiei universale și al tezaurului cultural.Dialogul închipuit între Ego și Ergona, universalii El și Ea, sunt de fapt expresia oglindirii aceleiași personae în propriul egou.Tonul este eseistic cu tendință spre romanesc,dezinvolt, cu volute elegante în care strecoară, atât un mare bagaj de cunoștiințe, din Biblie ( Geneza), teorii (Johannes Wolkelt), din istoria antichității,din arta lui Brâncuși, dar și umori benigne.Opiniile sunt formulate răspicat, uneori cu
VASILE DORIN GHILENCEA ÎN SPATELE ICOANEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375128_a_376457]
-
în abordarea la gimnaziu a povestirii în ramă, (Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu și Florin scrie un roman, de Mircea Cărtărescu), Coordonator științific: Prof.univ.Dr. Vasile Spiridon, Bacău, 2017 Conceput ca Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I, acest expozeu eseistic, cu titlu incitant și generos, al profesoarei (Popescu), prezintă un interes major pentru elevii de gimnaziu, în străduința de a le incita curiozitatea și pasiunea pentru lectură, care au drept consecințe, dezvoltarea limbajului, îmbogățirea vocabularului, trezirea simțului estetic și nu
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
12), din care aflăm că Toader / Theodor Codreanu este bacalaureat - în 1963 - al Liceului „Mihai Eminescu“ din Bârlad, că-i licențiat - în 1970 - al Facultății de Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, în urma susținerii unei teze incitant-interesante, Critica eseistică a lui Mihai Ralea, noul diplomat filolog-universitar făcându-și tot în acest an și debutul în revista ieșeană, Convorbiri literare (unde, sub titlul Ozana, i se tipărește „nucleul“ de câteva capitole, din romanu-i de debut apărut peste un deceniu, Marele
ION PACHIA-TATOMIRESCU : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372630_a_373959]
-
fenomenului literar, pertinența analizelor, a opiniilor critice răspicat formulate și argumentate temeinic (și prin apelul la păreri cosacrate în domeniu), echilibrul și maturitatea, limpeditatea judecăților de valoare, limbajul artistic presărat de inovații lingvistice, cuvinte și sintagme unice create. Stilul preponderant eseistic, dezinvolt, dezinhibat, subtil, cu largi și elegante volute desfășurate pe mai multe paliere, nuanțat academic sau polemic alert, excelând printr-un verbiaj de ,,un extraordinar magnetism” , poartă amprenta modernității și originalității, fiind inconfundabil. Mergând pe ideea susținută de Eugen Coșeriu
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
ici-colo cu o fină ironie, o hermeneutică ce vizează un adevărat fenomen culturalo-literar (și nu numai) instalat în spațiul larg euro-atlantic printr-un mozaic exegetic foarte dinamic, susținut și cultivat asiduu, cu emfază și vanități, în țară. Motivația demersului său eseistic este de a ,,risipi ceața terminologică” din domeniul respectiv, subliniind „confuzia care bântuie sfera modernului, invadată de luxurianta vegetație a aproximărilor” ce pornește ,,de la eseistica veselă și lipsa de rigoare a multor comentatori”. Privindu-l ca pe „o recapitulare recuperatorie
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
nesiguri, dându-mi iluzia că dacă aș fi încercat să merg, m-aș fi prăbușit imediat. Uneori cosmosul ne amețește ca un vin tare, ne fascinează și ne metamorfozează structuralmente”. În felul acesta, cartea de față dobândește și un caracter eseistic. De multe ori, scriitorul combină două elemente, fie antagonice, fie complementare și le găsește corespondentul fiecăruia, într-o formulare fericită și logică: “Dragostea fără suferință, fără zbucium, este searbădă și fadă ca azima fără sare. Acest fel de iubire nu
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
instrumente de evaluare valoroase. 3.1.1. Eseul Origine și evoluție Ca specie filosofico-literară care exploatează experiența umană, eseul s-a născut în secolul al XVI-lea, în perioada Renașterii, când umaniștii propuneau o nouă viziune asupra omului. Fondatorul genului eseistic este Michel de Montaigne, care și-a publicat ediția princeps a Eseurilor sale în 1580. Cartea cuprinde reflecții și comentarii pe marginea unor teme (experiență, curaj, prudență, înțelepciune) și a unor lucrări. Pe măsură ce și-a nuanțat gândirea, Montaigne a intervenit
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
nuanțat gândirea, Montaigne a intervenit asupra textului inițial, l-a modificat adăugându-i note, explicații și zeci de pagini noi. Lectura comparativă a celor trei ediții ale cărții diminuează impresia de dezordine și arbritrar care pare să fi caracterizat genul eseistic la începuturile sale. Eseul este, pentru fondatorul său, un prilej de a-și mărturisi preferințele literare și filosofice și de a-și etala atitudinea în fața vieții. Dintr o lucrare fragmentară și dominată de subiectivitate, eseul a fost transformat de Bacon
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
experimentale orientează eseul în direcția cercetării și îi atribuie caracter sistematic și metodic. La conturarea noii abordări au contribuit Eseul asupra moravurilor și Noile eseuri asupra intelectului uman scrise de Voltaire și respectiv Leibnitz. În acest moment se anexează genului eseistic portretul, maxima, scrisoarea literară, discursul și disertația. Noțiunea, consolidată în epoca modernă sub impactul experimentelor, ajunge să desemneze o contribuție redusă ca proporții, metodică și orientată spre explorare și cunoaștere. În paralel cu valența științifică, genul eseistic adoptă forma conversațională
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
se anexează genului eseistic portretul, maxima, scrisoarea literară, discursul și disertația. Noțiunea, consolidată în epoca modernă sub impactul experimentelor, ajunge să desemneze o contribuție redusă ca proporții, metodică și orientată spre explorare și cunoaștere. În paralel cu valența științifică, genul eseistic adoptă forma conversațională în Anglia victoriană și publicistică, filosofică și literară în Franța iluministă. Principiul de bază al eseului rămâne, de-a lungul timpului, relativismul. Eseistul tratează un subiect fără pretenția epuizării lui, cu dezinvoltură și seninătate. Genului eseistic i
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
genul eseistic adoptă forma conversațională în Anglia victoriană și publicistică, filosofică și literară în Franța iluministă. Principiul de bază al eseului rămâne, de-a lungul timpului, relativismul. Eseistul tratează un subiect fără pretenția epuizării lui, cu dezinvoltură și seninătate. Genului eseistic i s-au atribuit valențe persuasive pentru că ar folosi mijloace subtile prin care ar încerca să determine cititorul să adere la ideile exprimate. Adrian Marino consideră că eseistul ridică o problemă și propune soluții fără să le impună sau să
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
ar încerca să determine cititorul să adere la ideile exprimate. Adrian Marino consideră că eseistul ridică o problemă și propune soluții fără să le impună sau să le dogmatizeze. Conotații actuale Eseul este astăzi altceva decât a fost odinioară. Arta eseistică actuală se deosebește, la modul esențial, de eseurile lui Montaigne sau Bacon. Eseul s-a transformat într-un gen filosofic, ștințific și literar care păstrează componența umanistă și își anexează continuu domenii limitrofe. Diversitatea domeniilor care permit o abordare în
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
se deosebește, la modul esențial, de eseurile lui Montaigne sau Bacon. Eseul s-a transformat într-un gen filosofic, ștințific și literar care păstrează componența umanistă și își anexează continuu domenii limitrofe. Diversitatea domeniilor care permit o abordare în manieră eseistică face dificilă precizarea accepțiunii contemporane a noțiunii. Eseul pare să fie un gen hibrid cu vocație de sinteză, aflat la întâlnirea literaturii cu filozofia, publicistica și știința. Filologii, istoricii sau arheologii au scris, de-a lungul timpului eseuri în care
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
un eseu înseamnă a realiza cu ajutorul datelor concrete și a imaginilor un tot unitar, caracterizat prin libertate de compoziție și perspectivă critică. Eseistul oferă o operă accesibilă oricui, nu pretinde cititori specializați într-un anumit domeniu. În același timp, genul eseistic dă posibiliatea afirmării erudiției, exemplul ilustrativ, în acest sens fiind Pseudo kinegeticos al lui Alexandru Odobescu. O caracteristică importantă a eseului este forma sa deschisă, încadrarea într-un stereotip conducând la pierderea substanței compoziției. Așadar, eseul este un gen de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
lui. Nicolae Balotă susține că, deși creația ține de esența eseului, compoziția nu este o creație în sens artistic, ci mai curând o transcreație. Eseistul care construiește pornind de la ele își promovează întotdeauna propriul său punct de vedere. Datele speculației eseistice sunt de multe ori performante, iar autorul oferă o perspectivă originală asupra subiectului tratat. Eseul se conturează cu ajutorul unei ars combinatoria în care ideea se întrepătrunde cu imaginea artistică. Apelând la tehnici ca parafraza, comentariul, descrierea, analiza, deducția, inducția se
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
că o atare dimensiune nu constituie un țel explicit al „fișei postului”, nu apare În competențele și „standardele” profesionale ale meseriei, nu poate fi cântărită și evaluată, ci este mai degrabă invocată de spiritele romantice, În luările de poziție mai eseistice sau poetice, și urmărită - chiar realizată - de puțini dintre cei care țin la demnitatea de profesori. Codurile deontologice privind meseria de cadru didactic se feresc să facă referire la astfel de atribuții, iar când se Încearcă - aceasta se face prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și criptic. Dar una este limbajul liturgic, iar altceva este limbajul teologic. E nevoie de o delimitare clară dintre limbaj și metalimbaj. A face teologie teoretică folosind limbajul religios de bază e ca și cum ai face estetică În stil poetic, romanesc, eseistic... Să nu desconsiderăm virtuțile de consilieri și chiar de sfătuitori spirituali pe care le pot avea o serie de intelectuali. Devine cazul când nu numai intelectualul merge la preot, dar și preotul Îl poate căuta pe intelectual (un formator, un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
textele sale în franceză. Concomitent cu prezența literară și publicistică în spațiul cultural din Franța - unde mai tipărește romanele La Fiancée du silence (1957; Prix de la Fondation del Duca) și Le Pauvre d’esprit (1958), precum și o serie de demersuri eseistice, dintre care sunt de amintit L’Église au service de la liberté (1960), Vérité chrétienne et erreur spirituelle (1961), Les Sept péchés capitaux (1964), L’ Œuf (1970) și, nu în ultimul rând, studiul monografic consacrat lui Nostradamus (1989) -, a desfășurat o
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
un studiu substanțial, Starea d-întâi (introducere la o schiță de tipologie metafizică a poporului român), la realizarea volumului colectiv Rânduiala. Perspective românești, publicat de Editura Ioan Cușa la Paris, în 1973. Acest studiu deschide probabil cea mai importantă contribuție eseistică românească a lui A., căci „prolegomenelor” din Perspective românești le-au urmat în timp Metafizica creației lumii, Metafizica „Stării pe loc”, Lucian Blaga metafizician al sacrului românesc, Starea de urât etc., toate fiind publicate în „Revista scriitorilor români” și reprezentând
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
modul pășunist-etnografic, ci într-un registru elevat, de ținută intelectuală). A fost un susținător al protocronismului și, făcând aceasta, s-a aflat în mod obiectiv în slujba unui regim dictatorial, ceea ce, pentru posteritatea imediată, i-a compromis demersul. Textele lui eseistice (Arhivă sentimentală, 1968, Nouă arhivă sentimentală, 1975), bine scrise, vădesc informație amplă, capacitate persuasivă, eleganță a formulării. A. nu este un gânditor original de calibru, un creator de viziuni, dar are abilitatea discursivizării atractive a unor conjugări plauzibile de idei
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
din marile texte. În lipsa oricărei concepții privind articularea între registre și rosturile ei, căci istoria vagă a naratorului selenar, nemuritor și rece, și a iubirilor sale terestre nu reușește să coaguleze ansamblul, plonjonul în cotidian și trivial, speculația doctă, digresiunea eseistică se succed într-un ansamblu în mod simptomatic descusut. Cu Requiem (1998), C. se lasă surprins într-o fază de căutări și de aproximații: de voce, de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Premiul „Liviu Rebreanu” (Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
apărut postum (1998). Metarealist ar fi romanul „realității secunde, mediate prin cultură, semnul unei realități revolute și remanente”, iar subdiviziunile lui ar fi romanul neotradiționalist (cu subclasele: istoric, pentru copii, SF, narativ-baroc, retro, cu formă fixă) și romanul experimental (indirect, eseistic, metaroman, hiperroman). Autorii aferenți fiecărei diviziuni sunt tratați micromonografic, panorama urmărind totodată evoluția fiecărui tip de roman. Taxonomia stufoasă este compensată, și aici, de pertinența comentariilor pe text. SCRIERI: Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca, 1977; Geneza romanului românesc
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
în revistă ipotezele critice anterioare, cântărind justețea sau erorile acestora și propunând puncte de vedere noi și pertinente, lucrarea este un studiu impresionant și aproape exhaustiv, în care documentarea atentă și minuțioasă se îmbină fericit cu parantezele digresive și comentariul eseistic. Coordonatele ideatice fundamentale ale operei mateine sunt, în opinia lui C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
A mai tradus din proza lui D. R. Popescu, Petru Popescu, Sorin Titel, A. E. Baconsky, Ion Băieșu, Vasile Rebreanu, Constantin Țoiu. Literatura română contemporană din care a tradus cu predilecție reprezintă și obiectul principal al demersurilor sale critice și eseistice. A prezentat o serie de scriitori români ( G. Călinescu, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Marin Sorescu), în medalioane literare, respectiv în recenzii și cronici literare în revista „Nagyvilág” și în postfețele unor volume de traduceri publicate de editurile unde a lucrat
BELLA György (2.XII.1923. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285692_a_287021]