32,222 matches
-
de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic și riguros în același, timp se manifestă irepresibil, reconstruiește lumea reală, îi distruge formele episodice și îi transferă esența în realitatea incoruptibilă a limbajului, deposedat de orice sarcină anexă. Gestul mecanic, materia densă, asemenea unei lave încremenite pe versantul craterului, particularizează în plus, prin insemnele unei mari energii lăuntrice, această fascinație sălbatică în fața culorii, o fascinație primitivă și magică
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
care are semnificația mai degrabă a unui proces de intenție decât a unei cercetări biografice valabile. Încetul cu încetul însă, cartea se transformă într-un veritabil eseu biografic. Marie-France Ionesco reușește ca, printr-o expunere clară și percutantă, să deceleze esența metafizică a operei lui Ionesco. Prin invocarea unor simple fapte biografice, printr-o interpretare clară și argumentată a textelor, ea schițează un portret nou al omului Ionesco, reușind, mai ales, să prezinte opera lui Ionesco într-o lumină inedită. Dincolo de
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
ea lumea s-ar plictisi, iar cu ea ar căuta un mijloc mai temeinic să scape de plictiseală. Este nevoia cea mai atrăgătoare, dar și cea mai terifiantă a naturii umane. 19. Muzica epocilor flegmatice dospește neconcordanța dintre aparență și esență, conținut și formă, scop și mijloace și, nu în ultimul rând, dintre intenție și mesaj. De multe ori este impostură. Alteori este o nenorocire, nu un viciu, aidoma celui ce nu știe să se servească, nu are idee de a
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
de atelier și în anecdotica boemei artistice bucureștene, și nu numai, din ce în ce mai restrînsă și ea. Cum nici un eveniment public nu pare să marcheze acest moment important al calendarului sculpturii românești contemporane, nu ne rămîne decît apelul la memorie. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
emancipată la cei 24 de ani ai săi (siguranța și voluntarismul ei pun sub semnul întrebării multe teorii feministe), jurnalul Elisabetei Odobescu din 1916-1918, chiar fără a avea permanent sub ochi imaginea bătrînei la fel de puternice la 94 de ani, e esența subtilă și concentrată a Bucureștiului neclintit sub bombardament de zeppeline și a acelei Românii care-a făcut Unirea, România castelor, dar și a valorilor morale tranșante, a spiritului de sacrificiu și trădărilor răzbunate, o Românie din care n-au mai
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
iresponsabili. Cea mai murdară afacere de după 1989 n-a fost nici Caritas, nici Bancorex, nici Rafo. Cea mai murdară afacere postdecembristă a fost tentativa de lichidare în văzul lumii, pentru a doua oară în istorie, a PNȚ, partid care exprimă esența însăși a civilizației românești (tocmai de aceea nici nu poate să dispară; dacă prin absurd s-ar desființa, peste numai o clipă s-ar reînființa de la sine). În primele zile de după căderea lui Ceaușescu și destrămarea ca un fum a
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
îi preia raționamentele, se filtrează pe sine prin scriitorul respectiv. Bogdan Ghiu este un eseist manierist, iar aceasta este principala lui calitate, dar uneori și neajunsul scrisului său. Atașându-se prea mult de cărți, autoprovocându-se a pătrunde cât mai bine esențele ei, fascinat de dicțiunea ideilor (e un mare amator de sintagme, concepte, teorii), Bogdan Ghiu se instalează practic în Celălalt, abandonând deliberat obiectivitatea, pendulând mai mereu între extreme, uitând să relativizeze prin alternarea perspectivelor, în ciuda mobilității sale referențiale și asociative
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
al doilea volum al său, Armistițiul, apărut la o distanță de aproape 15 ani de primul și care constituie un fel de epilog al întâmplărilor narate acolo. Chiar dacă și în această a doua carte a sa Primo Levi povestește, în esență, tot întâmplări trăite (zguduitoare prin caracterul lor de mărturie umană, de document, ca mai toată literatura concentraționară, de la Jurnalul Annei Frank la Specia umană a lui Robert Antelme, să spunem) ele sunt mai atent filtrate de astă dată prin prisma
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
nu de-a dreptul "exorcistică"), esențială pentru acești autori fiind regăsirea libertății interioare și, o dată cu ea, a unui minim echilibru psihologic. Lunga povestire plină de neprevăzut căreia Primo Levi i-a dat titlul Armistițiul nu face nici ea excepție. În esență, aceasta evocă întâmplări din cele nouă luni în care autorul-narator a traversat aproape jumătate de Europă, împreună cu un grup foarte numeros de supraviețuitori de la Auschwitz, pe drumul de repatriere. Ceea ce uimește încă de la început este discrepanța dintre situația dramatică a
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
prin Boileau, Brunetičre și Croce, până la Frye, Todorov și Krieger, pe urmele definirii genurilor și a speciilor literare. Clasicele întrebări revin pe parcursul întregului demers. E posibilă studierea literaturii de către științe? Poate teoria literară să fie o cale de acces spre esența literaturii? Concluzia e conținută în nuanțele demonstrației: " Dincolo de inovații și ezitări, teoria genurilor este constant marcată de impactul dintre categorial și istorie, dintre tipologie și particular, dintre clasa integratoare și lumea individuală a faptului literar." Definirea romanului, mimetismul, speciile liricului
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
e totuși odihnitoare, în măsura în care ne îngăduie să păstrăm o oarecare independență în raport cu spectacolul și să ni-l asumăm ca pe un act continuu în mișcare. Nu e nici o nenorocire dacă unele detalii ne scapă; asta nu ne face să ratăm esența. Confruntat cu înlănțuirea neîntreruptă a imaginilor, spectatorul are de ales între a refuza să se implice și a se lăsa târât de val. Examinarea detaliilor nu-și află aici rostul. E totul sau nimic. Teatrul lui Zholdak poate fi nu
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
Și, ca orice om robit visului, pierdut în mulțimea din foaier, nu așteptam decât să-l reiau. N-am mai avut atunci nici o îndoială că Zholdak reușise de data asta să se apropie mai mult ca oricând de ceea ce constituie esența identității sale, iar acest spectacol, atât de diferit de celelalte, mi-a apărut ca fiind rodul scrierii automate teoretizate de Breton. La Zholdak, scrierea automată se descoperă în act, derutantă și captivantă, așa cum fusese ea la începuturile lui Wilson. Zholdak
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
care-i urmează iubirii. În studiile lui Petru Creția, frumosul este și parte a kalokagathiei, dar și ceva mai mult, cu mai subtilă și mai întinsă influență decît binele și adevărul. Se poate ca filologul să "poetizeze" filozofia și în esență, nu numai în stil. Nu poți să nu remarci că fraza este mai întîi frumoasă, abia apoi semnificativă: "Și apoi, fiecare să se lumineze după puterea minții, a sufletului și a credinței sale. Nu căutîndu-și neapărat pacea: doar lumina, știind
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
personalități ale istoriei noastre (regii României, Brătienii, Maiorescu, mareșalul Averescu, Tache Ionescu etc.) erau scârboși reprezentanți ai burghezo-moșierimii, exploatatori ai maselor muncitoare, vânzători de țară. Eram intoxicați cu răscoale reale și imaginare, deoarece, conform materialismului istoric, lupta de clasă constituia esența dezvoltării omenirii. Au apărut materii noi, Istoria URSS, Geografia URSS, Limba rusă; în chip stupid, dintr-un spirit de frondă față de regimul impus de armata roșie, am învățat la limba rusă doar cât să nu avem probleme la sfârșitul anului
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
pur și grav, în care ironia era exclusă, iar jocul era luat în serios, avându-și riscurile lui. Categoria "înaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului" și pe cea a "esențelor" din paradigma literară modernistă a deceniului patru, fără "metafizica transcendentală" a acesteia, interzisă în epocă și înlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai în gestul sacru al creației. Această stranie "metafizică a artei", dominantă în
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
de-a dreptul tragice despre care vorbește cu un firesc de-a dreptul halucinant. Despre eșecurile proprii, despre calvarul părinților și bunicilor, despre bolnavii de cancer, despre "îndrăcirea" societății contemporane, despre farsa politică și escrocheria la scară mare, devenite însăși esența lumii românești. N-am văzut-o, însă, nici o clipă doborâtă de amărăciune sau resentiment. Nici când evocă abuzurile inimaginabile ale comunisto-securiștilor, nici când povestește dramele de familie, feminitatea sa dogoritoare nu se diminuază cu un miligram. Într-o țară guvernată
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
posacă, flămândă, pustie. Mai mult decât atât, când călătoreai prin Uniunea Sovietică, rămâneai cu impresia unei vieți complet uniformizate pe toată întinderea nemărginită a țării; peste tot, puterea sovietică unificase până dincolo de limită atât înfățișarea exterioară a pământului, cât și esența vieții. Pe când România era cu adevărat "peste hotare", iar viața din provincie încă mai fierbea. C.B.: De câte ori ați revenit apoi în România? Și, în afara Bucureștiului, ce orașe ați mai vizitat? A.S.: După prima vizită din 1978, eu și soțul meu
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
de fiecare zi, familia, relațiile sociale, socio-profesionale, inter-etnice etc.), dar această libertate nu trebuie să ne înșele căci încrustate în substanța dialogurilor reapar mereu, cu insistență, întrebările-cheie legate de tema cărții. Cu diferite variante și derivații, acestea ar fi, în esență: "există o muzică țigănească?", "ce credeți că o definește?", "care credeți că e diferența între românesc și țigănesc în melodii, tipul de repertoriu, maniera de execuție?", ""muzică țigănească" e același lucru cu "muzică lăutărească". Autoarea își adresează ei înseși, "în
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. în pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, terurile, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
zvârlită de Pingelică. Adrian Năstase, intrat pentru eternitate în structura mentală a lui Ceaușescu, și-a continuat glorios teatrul dezgustător început în ziua alegerilor locale și continuat cu joaca de-a demisia: sabia de tinichea a lui Ștefan e însăși esența promisiunilor acestui demagog nesătul făcute electoratului naiv. Dar nu atât de naiv încât să uite umilința. Pentru politicienii români, evenimentele istorice sunt cu atât mai bune de morfolit între gingiile vampirice cu cât sunt mai îndepărtate. Cazul ideal ar fi
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
dintre ei (sau, altfel spus, în pofida acelorași modele culturale, au dispărut amîndoi), ci s-au redistribuit, ca într-o adevărată procreație, într-o a treia existență, de bună seamă și ea simbolică. Lucrările realizate împreună sînt, în forma și în esența lor, opera unui alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui Țuculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
unde mișună. Cu toată deșertăciunea ce se ivește dincolo de astea. Și nu la toată lumea. Este o lipsă de identitate, mascată de false și impertinente "personalități", într-o societate care are mari dificultăți de a se defini, de a-și preciza esențele. Derive, neliniști, alergături după job-uri, expresii la modă, discoteci și cluburi la modă, o societate de consum, pentru consum. Am parcurs, de-a lungul unei seri, itinerariile pe care tinerii de lîngă mine le traversează zi și noapte. În
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
Eventual, încă o reformă. Pătrunsă de ideea că tot ce privește Divinitatea, căutările ei stimulate de elanul științelor, trebuie să ducă la o credință extinsă, adâncită, la un alt fel de narație, sacră, dar narație totuși" Istoria speciei umane, în esență, este povestea acestui efort îndelungat de cunoaștere, de autocunoaștere. Întâi, povestea Omului însuși, în a cărui ființă gânditoare Cel de sus pare să se recunoască, după teologii unor religii monoteiste. Timpul fiind Fluviul pe care ele plutesc de multe milenii
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]