18,301 matches
-
și pentru ea, ca pentru multe din congenerele ei (Elena Vlădăreanu, Andra Rotaru, Oana Cătălina Ninu, Domnica Drumea, Diana Geacăr) romantismul a murit, poezia se scrie cu sânge (sau, după caz, cu spermă), corpul uman este un conglomerat prea puțin estetic de organe interne, iar femeia înseamnă nu doar frumusețe botticelliană, ci și ciclu menstrual, tampoane, prezervative, fâșii de hârtie igienică proaspăt utilizate. Inhibițiile verbale au dispărut și, pe urmele lui Jean-Jacques Rousseau din Confesiuni, cea mai tânără generație poetică își
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
și mulți dintre scriitorii foarte tineri de azi. Poezia Liviei Roșca este și nu este tipică pentru lirismul celei mai noi generații poetice. Este tipică, în măsura în care se adaptează trendului imagistic și lexical actual, mizează pe stilistica minimalistă, bruschează vechile reguli estetice și etice, reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat și drept profanare, imixtiune brutală a materialității unei ființei umane precare în ceea ce până mai ieri era universul
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
a scurtat, lumea e tot mai tentată să meargă direct la conținut fără obligatoriile ocoluri narative și stilistice specifice, specifice viziunii tradiționale despre literatură, în general și despre roman, în special. Lumea este grăbită, nu mai are timp de mofturi estetice, vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot mai mulți, literatura nu (mai) este decât o prelungire a faptelor diverse din presa cotidiană, a telenovelelor și a filmelor. De ce se bucură de audiență
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
tine însuți, pe propria ta moliciune generatoare de iluzii, de insuccese, așa cum lipsa de luciditate, somnul rațiunii... naște monștri. Nu vreau să spun că aceștia, monștrii, dacă nu te privesc, obiectiv vorbind, nu pot fi și ei interesanți, când viziunea estetică desfigurează natura. Bosch atrage, fiindcă sperie. Delirul imagistic al Nefăcutului, ori Făcutului anapoda ne turbură, deoarece, în omul evoluat, acestea corespund conștiinței vinovate, vizitată de păcat. Ne recunoaștem cu un fior rece în cele fantastice, deviind de la firea umană... * Am
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
registrul ei treaz, ținând ochii cât mai deschiși. (Cu toate că, monștri, produce și excesul de luciditate). E câteodată însă în noi, despre noi, o imagine ce înfioară, dacă-i sinceră, neprefăcută și exactă. Un scriitor francez lua partea vitalității contra aristocratismului estetic (el reprezentându-l). De câte ori venea vorba de vreun roman nou, acesta declara cu vulgaritatea inșilor obosiți de atât rafinament: că el preferă scrisul... care miroase a popor, a mațe și sudoare.... Da. Dar... Fiindcă tot el, mai zicea despre realismul
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
violoncelist Laurent Cirade, cel ce testează cu certă competență resursele vocii, ale didjeridoo-ului sau cutiei de rezonanță a instrumentului personal. Grație harului lor imperturbabil, spectacolul de la Comédie de Champs-Elysées constituie o ilustrare concludenta a ceea ce Desnos definea ca fiind categoria estetică a burlescului: "forma cea mai deconcertantă a lirismului". Dar ce este în definitiv acest "duel"? Gymnopedie pentru un coșmar canibal? Balada pentru o midinetă abandonată? Concert pentru carte-bleue? Toccatta pentru sechestrare? Rap pentru deprimare socială? Menuet pentru sadismul militar? Cântec
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
amputat de talentul său prozodic. Un poet a cărui inteligență face casă bună cu o ironie usturătoare și cu o acuitate a observației demnă de flerul unui foarte fin psiholog. În plus, cu Andrei Codrescu trăiești un paradox la percepției estetice: scrie atît de bine, încît nici măcar nu-ți dai seama de acest lucru la prima lectură. Și-a topit tehnica scrisului într-o proză la a cărei lectură atenția cititorului, absorbită în întregime de spectacolul aflat dincolo de cuvinte, și anume
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
că a fost plăcut cît a durat. Merită remarcat însă dozajul atent al vocabularului stilistic al cineastului, contribuie cel puțin cu jumătate la a trezi în spectator sentimentul ante-menționat. Acum, în extrema cealaltă, un film care îți refuză orice satisfacție estetică epidermică, oderindu-ți un duș rece de sordid, cel puțin la nivel vizual: Whisky. Povestea se învîrte în jurul deținătorului unei fabrici de ciorapi, Jacobo (Andrés Pazos) și a mîinii lui drepte, Marta (Mirella Pascual), care se prefac căsătoriți pentru ca protagonistul să
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
el, scrisul era forma inertă de consemnare a unor idei regizate, niște idei care, așezate în rînduri și ordonate în alineate, căpătau izul îmbălsămat a unor litere moarte. O gîndire moare din clipa în care te îngrijești să o așterni estetic în pagină, aceasta era convingerea lui Dragomir. Tocmai de aceea, în ochii cunoscuților, Dragomir era întruchiparea unei inteligențe prin excelență orale căreia îi lipsea în întregime ambiția de a pune pe hîrtie ceva din gîndurile pe care le rostea. Și
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
om al scrisului. Mai mult, Dragomir aproape că își întreținea cu bună-știință această imagine. Mărturisea mereu că nu-i place să scrie și că nu înțelege plăcerea pe care alții o pot găsi în chinul de a obține o formă estetică care să fie pe înțelesul publicului. Pentru filozof, scrisul însemna epatare a vulgului și etalare a orgoliului. Mai mult, scrisul era o meteahnă de care suferă cei care sînt încredințați că au o misiune de îndeplinit în lume, ca și cum de
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
are valențe nebănuite și încă insuficient lămurite. Funcționează în sfera literaturii iorghiste și o rivalitate internă. Scriitorul (poet, prozator, dramaturg) este eclipsat de istoricul literar de erudiție fabuloasă și de criticul literar de direcție sămănătoristă, foarte limitat în receptivitatea lui estetică, refractar modernității. Lăsând la o parte concurența firească dintre aceste domenii, în principal dintre literatură și istoriografie, întrebarea legitimă ar fi: unde să plasăm mai adecvat miza și performanțele scriitorului Nicolae Iorga, în ce gen literar? Ca poet, cum s-
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu semnele și semnalele electronice am trecut în alt gen de misive omenești, cele în care gustul literelor e scos la mezat, iar elementul estetic e supus prohibiției. De lucrurile acestea nu-ți dai seama decît atunci cînd, avînd posibilitatea comparării, sesizezi contrastul izbitor dintre cum anume se scriau acum cîteva decenii epistolele și cum anume am ajuns să le scriem noi astăzi. Deosebirea e
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
mai fost decât un pas, pe care mulți l-au făcut cu deplină seninătate. La prima vedere, geografia literară presupune abandonarea perspectivei diacronice în radiografierea unui peisaj literar (aceasta rămâne apanajul exclusiv al istoriei literare) și chiar renunțarea la criteriul estetic în judecarea operelor literare, în favoarea unei nu se știe cât de productive perspective de inventar, în care singurul criteriu care contează pare a fi cel cantitativ. În spirit postmodern, geografia literară nu ar mai miza pe o viziune centralizată și
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Cluj, Oradea, Tg. Mureș". E, firește, o "risipire", însă una fertilă pe ambele laturi ale ființei bivalente. Să zăbovim puțin asupra relațiilor pe care Ioan Pintea crede a le putea accepta între oficierea religioasă și cea a cuvîntului cu miză estetică. Conexiunea nu e totuși foarte lesnicioasă, tangentă fiind la o anume "ispită" (,mi-a plăcut să fiu ispitit"). La un moment dat, autorul notează că l-a citit pe Luca Pițu "rîzînd și surîzînd copios", pentru a se amenda de
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
cu preotul bisericii unde era cântăreț. În schimb, lăsa descuiat, când pleca, geamantanul unde își ținea prescurile. Ce m-a atras, la Don Quijote, la prima lectură? Întrucât țin să respect pariul sincerității, nu vă voi spune nimic despre, eventualele, "emoții estetice". Ceea ce știu cu certitudine este altceva. Treceam atunci printr-o criză: încercam să-mi înving complexele, timiditatea și inhibițiile de introvertit, făcând pe grozavul. Căutam să ascund noaptea din mine (bănuiesc că toți introvertiții au o noapte interioară, prin care
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
conjunctural a fost introducerea, în 1992, a pragului de 3%, pe care nu l-au putut trece nici formații mult mai puternice. Nu trebuie însă uitat nici motivul de adîncime. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
89 și nici primirea Premiului Herder nu a fost semnalată așa cum s-ar fi cuvenit în 1996". "Papă al textualismului românesc", cum l-a denumit cineva, se socoate un urmaș nemijlocit al corifeului Junimii, un întemeietor: " Dincolo de reluarea bătăliei pentru estetic ce fusese tranșată - ca să zic așa - încă din timpul lui Maiorescu, nu s-a petrecut nimic demn de a fi semnalat (...). O schimbare esenețială - estetică și epistemologică - o constituie doar apariția textualismului". Și, în paralel, succesorul de drept al Călinescului
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
cineva, se socoate un urmaș nemijlocit al corifeului Junimii, un întemeietor: " Dincolo de reluarea bătăliei pentru estetic ce fusese tranșată - ca să zic așa - încă din timpul lui Maiorescu, nu s-a petrecut nimic demn de a fi semnalat (...). O schimbare esenețială - estetică și epistemologică - o constituie doar apariția textualismului". Și, în paralel, succesorul de drept al Călinescului: "La noi, după G. Călinescu, nu a mai apărut nici un istoric literar cu metodă care să se încumete să abordeze competent literatura postbelică". înzestrat cu
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
marginea lor ce constituie un mediu propice înclinației combative care-l specifică. Făcînd o pledoarie pro domo, dar și exprimînd un adevăr de mai largă rezonanță, dl. Mincu susține: "în absența polemicii, literatura sucombă în propria-i penurie ideatică și estetică. Dacă urmărim diacronic evoluția formelor literare, vom descoperi că nu se întîmplă nimic important în afara prezenței spiritului polemic. Marile querelle între clasicism și romantism, între modernism și avangarde și postavangarde ilustrează permanenta situare în polemică ce trebuie să însoțească existența
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Revizuirile literare sînt necesare ca apa și aerul și au loc în permanență, chiar fără să se observe totdeauna procesul de modificare a orizontului de așteptare". Drept alibi e menționat cu deferență E. Lovinescu, cel care a statuat mutația valorilor estetice ca pe un soi de "lege internă" a organismului evolutiv al creației literare. Urmează însă un punct de vedere discutabil: Dacă se face o cercetare sociologică asupra fluctuațiilor receptării critice în timp, se va constata însă o puternică rezistență a
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
fluctuațiilor receptării critice în timp, se va constata însă o puternică rezistență a valorilor autentice la orice tentativă de demolare. în general, se revizuiesc mai ales zonele mediane ale literaturii, unde au putut funcționa criterii de altă natură decît cele estetice, cum ar fi cele ideologice, politice etc. Nu se revizuiesc decît aparent valorile deja fixate". Cu toate că fie și o privire sumară asupra istoriei literaturii ne arată că tocmai valorile "fixate", exponențiale, cele mai importante, beneficiază de interpretări înnoitoare de-o
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
totalitarismului, acesta considerat o apocalipsă spirituală ale cărei efecte determină o cumplită secătuire ontologică a adevărului în cultură. „Orice efort ontologic al înțelegerii creatoare, afirma George Uscătescu, a fost, în perioada proletcultului înlăturat, în numele unui nou pragmatism utilitarist, autonomia procesului estetic fiind considerată un lux. Totul integrându-se în acel fenomen al timpului nostru, pe care Freud îl definea „das Unbehagen in der Kultur”. (Uscătescu 1972). Uscătescu nu va uita să reamintească lupta dramatică și exemplară a lui Soljenitsin împotriva politicii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te privesc dar lucrează în altă parte te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973) cîteva trăsături ale barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze, predominare a decorului și iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor, senzațiilor; efecte de surpriză, noutate, varietate; hedonism estetic, anticipări ale ideii de "joc" și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă, opusă inspirației; noi genuri literare, tendință spre deschiderea, elasticizarea și dezagregarea formelor... Toate se regăsesc cu prisosință în
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973) cîteva trăsături ale barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze, predominare a decorului și iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor, senzațiilor; efecte de surpriză, noutate, varietate; hedonism estetic, anticipări ale ideii de "joc" și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă, opusă inspirației; noi genuri literare, tendință spre deschiderea, elasticizarea și dezagregarea formelor... Toate se regăsesc cu prisosință în Psevdo-kinigheticos. Capitolul XII devine implicit o invitație la colaborare. Doamnia ta, scumpe
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]