620 matches
-
ș.a.m.d.), am devenit, în 1963, cercetător științific la Academia Română. Aici, se cerea o specializare strictă, obținută prin doctorat. Așa că am devenit doctorand al Universității "Cuza". Teza am susținut-o în 1973, în fața unei comisii alcătuită din Alexandru Dima, esteticianul Liviu Rusu, de la Cluj, Nicolae I. Popa (conducătorul științific), Constantin Ciopraga și Vasile Arvinte. Între timp, am adâncit studierea unor autori mai puțin cunoscuți din intervalul 1867-1890, de la "Convorbiri literare" și am alcătuit volumul Scriitori junimiști, apărut în 1971 și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca Lucian Blaga, Dan Botta, Adrian Maniu și chiar Tudor Arghezi, făceau traduceri din literatură, mai mult sau mai puțin universală, când G. Călinescu era scos de la Universitate, când lui Tudor Vianu i se interziceau conferințele despre Goethe și când esteticienii făceau lingvistică. Desigur, nu toți au avut aceeași linie evolutivă, dar pulsul generației a fost acesta. După 1960, toți și-au publicat scrierile reale (proscrise) ale debutului. Generațiile noi, care au rămas extaziate, descoperind pe Lucian Blaga sau pe Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
București și cu susținerea statutului eteronomic al artei. Consecvent concepției sale generale despre opoziția constructului cultural faț de datul natural, iat-l acum afirmând nu numai teza artificialitții, dar și aceea a gratuitții artei. Exist, spune el pe urmele atâtor esteticieni moderni, dou categorii de obiecte fabricate de om: unele care servesc, altele care semnific, altfel zis unele care sunt folosite ca instrumente iar altele care sunt înțelese ca simboluri. Primele alctuiesc vastul domeniu al tehnicii, în vreme ce simbolurile reprezint câmpul creației
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
pe cel obiectiv în obiectul creeat, o asemenea circumscriere a problematicii esteticii este restrictiv de data aceasta, întrucât ea las în afar întreg esteticul din afara artei, iar formularea citat și pus de noi între ghilimele nu sugereaz nici convingerea c esteticianul ar fi fost preocupat și de creația artistic propriu-zis. Cercetarea complementar a cursurilor și compararea soluțiilor ori convingerilor lui Ralea cu cele din Explicarea Omului, fie și în sfera esteticului, demonstreaz și face evident o înțelegere mai larg a filosofului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
am avut parte de un dulce răsfăț în mijlocul cărților. Când s-au pornit primele ninsori, un sol i-a comunicat că regele avea să vină în vizită peste zece zile. Era momentul micii noastre răzbunări. Am convocat la mănăstire un estetician grec și, de asemenea, o nobilă romană din Milano, vestită pentru eleganța ei. Aceștia și-au adus cu sine cele trebuincioase, precum și slujnice instruite. Gundeperga a fost spălată, unsă, parfumată, îmbrăcată în veșminte rafinate și împodobită cu bijuterii, părul pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sistemul critic ca pe modalitatea cea mai adecvată și expresivă pentru raportul real dintre critică și operă, precum și pentru cel general, dintre subiect și obiect. Discutând relația dintre etic și estetic în opera lui Tudor Vianu, încearcă - în analiza contribuției esteticianului - să clarifice câteva contradicții și să stabilească unele coordonate de înțelegere în epocă a „cazului Vianu”. Se afirmă că, de fapt, Tudor Vianu face, prin procesul etic al artei suprarealiste, un rechizitoriu la adresa culturii moderne aflate în „disoluție”; arta modernă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
1995), redactor la revista „Școala ardeleană” (1992-1993). Colaborează la „Steaua”, unde a debutat (1967), „Tribuna”, „Steaua roșie” (Târgu Mureș), „Familia”, „Orizont”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Ateneu”, „România literară”, „Cronica”. Principala sa lucrare de istorie literară, Vladimir Streinu. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet (1977), la origine teză de doctorat, este structurată pe o bogată informație, însă nu exhaustivă, neintrând în atenția autorului multe scrieri ale lui Vladimir Streinu, care se aflau încă în paginile revistelor unde fuseseră publicate. Criticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
poeziei și poet (1977), la origine teză de doctorat, este structurată pe o bogată informație, însă nu exhaustivă, neintrând în atenția autorului multe scrieri ale lui Vladimir Streinu, care se aflau încă în paginile revistelor unde fuseseră publicate. Criticul și esteticianul este apreciat de D. ca „un neoclasic printre moderni”, deși a practicat o critică severă, modernă. Alte trei lucrări, despre Gheorghe Șincai (1983), Samuil Micu-Clain (1986) și Petru Maior (1999), nu sunt, ca multe apărute în seria „Pe urmele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
evocați, ci temeinice lucrări de istorie literară, datorate unui bun cunoscător al operei și vieții personalităților studiate. A alcătuit ediții din scrierile lui Ion Pop-Reteganul, Septimiu Bucur, Iosif Blaga ș.a. A editat și folclor. SCRIERI: Vladimir Streinu. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet, București, 1977; Pe urmele lui Gheorghe Șincai, București, 1983; Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, București, 1986; Dicționar de personaje dramatice, București, 1994; Pe urmele lui Petru Maior, București, 1999. Ediții: Ion Pop-Reteganul, Amintirile unui școlar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
probleme de editare, precum și de istorie politică sau culturală. Volumele publicate de O. la începutul activității sale, A. D. Xenopol. Concepția socială și filosofică (1965, în colaborare cu N. Gogoneață), Junimismul..., Falansterul de la Scăieni (1966, în colaborare cu I. Cojocaru), Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu) (1968), îi fixează o incontestabilă vocație de istoric literar interesat cu precădere de configurarea și evoluția marilor mișcări de idei aflate la confluența dintre estetic, politic și ideologic. Perspectiva dominantă este cea sociologică, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
creatoare și opera lor. Prima carte personală, deși în intenție o tentativă de reconsiderare pozitivă a junimismului, a fost întâmpinată cu obiecții, fiind socotită destul de restrictivă, ceea ce avea să îl determine să revină asupra ei în 1975. Exceptând studiul Trei esteticieni..., care îi readuce în actualitate pe Mihail Dragomirescu, H. Sanielevici și Petre P. Negulescu, toate celelalte exegeze care au urmat debutului sunt consacrate unor curente culturale sau sociale importante, examinate într-o succesiune cronologică, nu însă și ideologică, a junimismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
că poți conta până la capătul pământului. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: A.D. Xenopol. Concepția socială și filosofică (în colaborare cu N. Gogoneață), București, 1965; Junimismul. Contribuții la studierea curentului, București, 1966; Falansterul de la Scăieni (în colaborare cu I. Cojocaru), București, 1966; Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu), București, 1968; Țărănismul, București, 1969; Sămănătorismul, București, 1970; Poporanismul, București, 1972; Studii și cercetări, București, 1972; Junimea și junimismul, București, 1975; Confluențe, București, 1976; Curentul cultural de la „Contemporanul”, București, 1977; Tradiționalism și modernitate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
Maiorescu și prima generație de maiorescieni. Corespondență, pref. edit., București, 1978 (în colaborare cu Filofteia Mihai și Rodica Bichiș); C. Stere, Scrieri, pref. edit., București, 1979; P.P. Negulescu, Geneza formelor culturii, pref. edit., București, 1984. Repere bibliografice: Dan Mănucă, „Trei esteticieni...”, IL, 1968, 9; Tomuș, Carnet, 98-110; Piru, Varia, II, 202-203; Georgescu, Printre cărți, 39-43; Ciobanu, Critica, 232-236; Martin, Metonimii, 371-375; Ungheanu, Arhipelag, 402-404; Dan Mănucă, „Curentul cultural de la «Contemporanul»”, CL, 1977, 10; Anghelescu, Creație, 337-344; Dimisianu, Opinii, 309-313; Georgescu, Volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
și o adecvare stilistică meritorie. Totuși, unele capitole au o informație sumară, precum cel al opiniilor lui Fundoianu despre scriitorii români, din care lipsesc considerațiile despre D. Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia și Adrian Maniu. La fel, din comentariile despre estetician și filosof lipsesc chestiuni care i-ar fi întregit portretul, cum ar fi prezentarea ideilor lui despre exportarea în lumea liberă a ideologiei sovietice, despre condiția scriitorului sub regimul dictaturii proletariatului, despre dogmatismul marxist, idei pe care Fundoianu ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
misticul nu se mulțumește cu ficțiunea, așa cum face artistul, ci ar vrea să trăiască materia, să o realizeze. "Misticul se împarte, astfel, între calea unei experiențe contradictorii și aceea a unei experiențe necontradictorii"526. El este, în același timp, un estetician și un om care vrea să facă experiența etică, în sensul ei de bază, ca fugă de contradicție în direcția actualizării uneia dintre valori. Dacă experiența estetică este început al logicii cuantice sau al posibilului pur, cea etică este început
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al lui Pacius. Conservatorul a fost întemeiat în 1882, concomitent cu orchestra simfonică. Alături de acesta este menționat și Martin Wegelius care "a dat literaturii muzicale fineze o sumă de piese muzicale, fiind în același timp un profesor remarcabil și un estetician recunoscut"143. Cel care a scos muzica finlandeză cultă din anonimat a fost Jean Sibelius 144. Horia Oprișan menționează că opera lui Sibelius "domină atât în trecut cât și'n prezent, fără însă să constitue, lucru foarte de mirare, o
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
DRAGOMIRESCU, Mihail (22.III.1868, Cucuieți-Plătărești, j. Ilfov - 25.XI.1942, București), estetician, teoretician și critic literar. A fost căsătorit cu Laura Dragomirescu, traducătoare. Fiu al învățătorului Moise Dragomirescu, D. și-a făcut studiile liceale la București, urmând primele două clase la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr”, iar clasele următoare la „Sf. Sava”, absolvind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
a fost revista mensuală „Ritmul vremii” (1925-1929, 1930), sub conducerea lui D. și a lui George Murnu. Participant în 1931 la primul congres de istorie literară de la Budapesta, alături de Benedetto Croce, Fernand Baldensperger, Paul Van Tieghem, Oskar Walzel și alții, esteticianul aborda disciplina din punctul de vedere al integralismului. A devenit membru de onoare al Academiei Române (în 1938). Principalele sale opere sunt Știința literaturii (1926), reluată și dezvoltată în La Science de la littérature (I-II, 1928-1929) și Dialoguri filosofice. Integralismul (1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Metodologia și critica literară sunt părți ale esteticii literare. Scopul final al științei literaturii e clasificarea literară, operație similară cu aceea întreprinsă în științele naturii de Linné și Cuvier. Ca metodă generală, știința literaturii și artelor „începe unde istoria încetează”. Esteticianul are a studia trei categorii de fenomene: fizice, sufletești și psihofizice ideale - creația fiind „încorporarea concretului sufletesc în material fizic, pentru ca să dea naștere la un obiect psihofizic”. La analiza capodoperei, pe lângă conceptele de fond și formă, se introduce un al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
-i prescrie „idei preconcepute, tendințe, imagini, sentimente streine de atmosfera lui sufletească”, ci doar contribuie ca opera „să ajungă la o expresie cât mai limpede și mai firească”. Scriitori de la „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, macedonskieni, maiorescieni, „începători de talent” aderă, zice esteticianul, la metoda „criticii active”. Când vine de la Berlin, I.L. Caragiale „își face o plăcere de patriarh venerat să viziteze seratele noii «școale»” (De la misticism la raționalism). Ca exemple de colaborare dintre critic și autor se citează poemul Pe Golgota de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
semnelor, de reguli generale, de un estetism „integral”, el explora teritorii în care retoricieni, poeticieni și semioticieni de după al doilea război mondial - Roman Jakobson, Gérard Genette, Michel Foucault, Roland Barthes, Tzvetan Todorov și ceilalți - urmau să vină cu instrumente noi. Esteticianul, adept al ideii de clasicism peren, a publicat fabule (1928, sub pseudonimul Radu Bucov), câteva traduceri din Sofocle și Shakespeare și mai multe romane, dintre care Copilul cu trei degete de aur (I-IV, 1932-1936) e construit pe fundal autobiografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
E. Lovinescu), București, 1944; Ovidiu Papadima, Estetica lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1966, 2; Dan Mănucă, Sistemul estetic al lui Mihail Dragomirescu (perioada 1893-1915), ALIL, t. XVIII, 1967; Maria Banuș, Semnificația antiistorismului lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1968, 2; Z. Ornea, Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P. P. Negulescu), București, 1968; Micu, Început, 171-174, 494-497; Titu Popescu, Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Dumitru Matei, Mihail Dragomirescu. Sistemul filosofic și estetic, București, 1974; Alexandru Tudorică, Mihail Dragomirescu teoretician al literaturii, București, 1981; Leonida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
lui Mihail Dragomirescu (perioada 1893-1915), ALIL, t. XVIII, 1967; Maria Banuș, Semnificația antiistorismului lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1968, 2; Z. Ornea, Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P. P. Negulescu), București, 1968; Micu, Început, 171-174, 494-497; Titu Popescu, Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Dumitru Matei, Mihail Dragomirescu. Sistemul filosofic și estetic, București, 1974; Alexandru Tudorică, Mihail Dragomirescu teoretician al literaturii, București, 1981; Leonida Maniu, Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu, București, 1983; Gheorghe Stroia, Vasile Morar, Reevaluări estetice, București, 1984, 176-191
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
, Petru (23.XI.1905, Iași - 27.XI.1970, București), eseist, estetician, critic literar și traducător. Era cel de-al treilea copil al Elenei Comarnescu (n. Cernătescu), institutoare, și al lui Petru Comarnescu, funcționar; familia mamei se înrudea cu cea a mitropolitului cărturar Veniamin Costache. Face școala primară (1912-1916) și liceul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
ideile lui Croce, el consideră că „întrucât cunoașterea noastră este mai întâi perceptuală și apoi conceptuală sau ideală, esteticul stă la baza cunoașterii umane”. Opinia lui, potrivit căreia imaginația e reală, era substanțial amendată de un criticism de proveniență kantiană: esteticianul credea în valoarea și în semnificația realului obiectiv, a realității naturii, a omului (deopotrivă a naturii și a colectivității) și nu concepea o artă în substanța căreia să nu se redescopere lumea realului. De aceea, un lucru care a putut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]