2,009 matches
-
lui Cioran e balcanică, adică e și nu e. De altfel, cu o sinceritate cuceritoare, el însuși își divulgă situația și se ia în rîs". Sau: , La el, exagerarea, ironia și concentrarea țin loc de imaginar. în Caiete, unde le estompează, cînd nu și le pierde, unde e mai Ťsincerť, nu mai este el". Ca și: , Se întîmplă și ca Cioran să nu sesizeze tragicul". Ca și: , Și nu i se potrivește cultul actual. îndeobște, cultul e indus de o gîndire
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
de mii de români nevinovați (9), ignoră în mod voit omul ca om. Drept primă și cea mai însemnată consecință a unei asemenea viziuni deformate asupra umanității, nu numai omului devenit sursă de contabilizare a numărului de voturi i se estompează trăsăturile până dispar cu totul, dar si deținătorilor puterii, anchetatorilor de tipul Anei Vogel. Când Mircea Eliade preciza pe 21 mai 1969 că, în ciuda descrierii care ar face-o pe Ana Vogel oarecum asemănătoare cu una din figurile cele mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe cât posibil, să încânte. De curând, Horia Andreescu a împlinit șaizeci de ani, cinstindu-ne la Filarmonica bucureșteană cu o a noua beethoveniană concentrată în așa măsură pe detaliu încât să putem contempla clipa, frumusețea sonoră a prezentului și să estompăm senzația dramatică a scurgerii timpului. Mi s-a părut neschimbat: același bulgăre de foc, aceeași flacără ce topește instantaneu tot ceea ce-i stă în proximitate.
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
începe prin a fi selectivă. Tot mai des, cînd groaza pune stăpînire pe mine, ochii mi se împăienjenesc. O ceață ciudată mă împiedică să disting chipurile semenilor. Obiectele însă le percep cu o mai mare acuitate. Contrastele ies în evidență, estompînd și mai mult fețele celor din jur. în starea de semiconștiență continui să mă investighez. Aș cere niște apă, dar nu pot vorbi. Limba și buzele sînt ca niște perne de aer umflate peste măsură. încep numărătoarea degetelor. Mă poticnesc
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
să nu ne lăsăm Înfrânți și să ne continuăm drumul. Numai dacă ar rezista, Îmi ziceam privind-o cu Îngrijorare. Îi lăsasem mâinile libere, pentru a se putea mișca mai ușor. O vedeam bine. Lumina stelelor și a lunii Îi estompa trăsăturile făcând-o și mai frumoasă. Am lăsat-o să meargă Înaintea mea cu câțiva pași. De parcă i-ar fi fost teamă să nu se depărteze prea mult, se opri. Am ajuns-o. Mă luă de braț, căutându-mi sprijinul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
așa cum el - Poetul creează POEZIE AUTENTICĂ/SACRĂ - și VIAȚA SACRĂ nu poate fi concepută, în afara Ritmului Divin Restaurat - a IUBIRII! Adică, nimic nu este definitiv pierdut, în acest eon smintit de la orice normă/nomos, dacă se reînvață Iubirea-ca-Factor-de-Retrăire-întru-Celestă (și se estompează, pe cât posibil, și non-ipocrit, factorul antispiritual, al Căderii Adamice, „sexul”!) - prin acordarea, din nou, a lumii întregi, la Soteriologia Iubirii! SONETULUI i se restaurează, prin renascentiști, deci și prin Duhul renascentist al lui THEODOR RĂPAN - după moda/rețeta petrarchiană (binecuvântată
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
imagine James Kniest. „Jimmy are un talent incredibil. E omul suficient de deschis să mă lase să-mi dau cu părerea, înțelegându-mi viziunea și sensibilitatea suficient cât să le facă să devină realitate”, spune el. S-au decis să estompeze culorile pentru a părea un film din 1970, filmând cadre de probă ca să descopere intensitatea potrivită pentru această procedură și să o ajusteze în concordanță. Schema de etalonare a fost stabilită cu acuratețe, dar, destul de curând, au optat pentru o
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
detractori și adversari grotești (în plan politic, erotic, etic), nu-i rămâne altă cale de ales decât recursul mitopoetic, id est proiecția ideală a patriei și a națiunii, a „sfintelor firi vizionare”, la sânul cărora accentele exilului său pământesc se estompează, convertindu-se în legendă, seninătate, vis paseist. Adevăratul triumf al poetului va avea loc însă în lumea ideilor, deplina sa maturitate expresivă fiind reperabilă în poemul Luceafărul (1883), o sinteză a creației eminesciene. Aici poetulalbatros își desface aripile în toată
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
neconvențională se revarsă, întotdeauna, într-un discurs îndrăgostit. Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri este structurat în jurul nostalgiei încăpătoare de care aminteam, angajând, în toate cele șase povestiri, o știință a morții. De data aceasta, Varujan Vosganian estompează frivolitățile istoriei, favorizând, în schimb, chipurile unei lumi anapoda. Drama identităților mutilate din apocalipsele supraetajate ale Cărții șoaptelor este înlocuită aici de tragicul revelat pe filieră magică. De la prima la ultima frază, Jocul celor o sută de frunze problematizează lumi
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Genette privitoare la raportul dintre spațialitate și limbaj - scrie autorul - se vorbește despre prevalența spațiului, despre „epoca spațiului”, „epoca juxtapunerii, a apropiatului și a depărtatului, a alăturatului și a dispersatului” (Foucault), despre criza istoricității (Julian Murphet), care, scrie Ionuț Miloi, „estompând siguranța și legitimitatea sensului nostru istoric, duce la reafirmarea reprezentărilor despre spațiu”. Înainte de a trece la analiza aplicată, cercetătorul sintetizează firele teoretice (inclusiv pistele din științele exacte): „(...) asistăm la unirea mai multor spații, asemenea pieselor dintr-un puzzle, în spațiul
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
pictat de Veronese (Două vieții), iubiții se recunosc precum pelerinii din Emaus ( Noapte primăvăratecă), lumea Siretului este concomitent o idilă de Teocrit și o pagină din Gogol (Glasul luncilor), vîntul cîntă ca o liră din Ossian (Pe aripa zefirului), Tecuciul estompat în depărtare pare scos dintr-o gravură germană, iar centrul orașului este „unmic Trianon, un Trianon aproape asiatic" (Tecuciul depărtat). Cuplată cu aluzia culturală se prezintă la Petică obsesia onirică. In toate aceste poeme în proză se visează - se visează
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
proză se visează - se visează copilăria pierdută, un liman sudic unde clima mediteraneană să adăpostească luxul și fantezia. Acestea devin dominante, iar noua formă poematică se desprinde treptat de contingent. Pe măsură ce aluziile la Bucureștiul cotidian dispar, pe măsură ce detaliile materiale se estompează, valoarea muzicală devine valoare supremă și ei i se subordonează toată compunerea. Cînd muzica sintactică învinge cotidianul, cînd peisajul se delocalizează, iar biografia dispare, atunci ia naștere poemul în proză reușit: Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
afirmă că nu va ceda responsabilitatea desemnării unui premier către un partid, indiferent cât de mare va fi acesta. "Traian Băsescu se joacă în continuare, încearcă să dea o gură de oxigen ARD-ului, mai ales PDL-ului, încearcă să estompeze marile tensiuni care sunt între partidulețele care compun această alianță și în consecință face și el ce mai poate, face un joc politic ieftin, de duzină și care din punctul meu de vedere, n-are nici un fel de influență asupra
Nicolăescu: Traian Băsescu bate câmpii. Face un joc politic ieftin () [Corola-journal/Journalistic/40773_a_42098]
-
o chemare a unui eu sensibil ci și un mijloc de apărare. O evaziune dintr-un mediu advers existenței normale, deopotrivă sub unghi sufletesc și istoric. Raluca Brancomir plonjează într-o realitate tot mai rarefiată, ale cărei trăsături umile se estompează, se rătăcesc în sensuri disparente, pe un fundal al terorii (În tramvai). În atari circumstanțe impactul se amortizează. Deși adesea ofensator, dureros, realul nu se desparte cu ușurință de sine, nu se sacrifică de bunăvoie. Înainte de-a lăsa loc
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
Diaconu o incitantă carte despre Caragiale citit în cheie textuală (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironiei). În ce privește spectacolele, toate pe care le-am văzut, au mers în sensul îndepărtării de viziunea clasică (Sică Alexandrescu și chiar Liviu Ciulei), respingând adică realismul restitutiv, estompând socialul, punând accentul pe existențial, pe absurdul existențial descoperit de regizori oriunde la Caragiale, în comedii, în Două loturi și peste tot. Interesant, orice s-ar spune. De ce însă tragerea lumii caragialiene atât de mult în sordid, în noroaie și
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]
-
Pot interveni în disputele publice ale celor ce locuiesc într-un teritoriu național cetățeni care nu mai locuiesc în acel teritoriu? După definiția clasică, statul național presupune unitatea dintre națiune și teritoriu. Odată ce distanțele nu mai contează, această abordare se estompează. Tunisia, de exemplu, acordă drept de vot tunisienilor din Franța, iar aceștia chiar au înclinat balanța la ultimele alegeri. În România, acest drept este deja câștigat și nu poate fi retras. După 1990, s-a acordat celor din afara granițelor drept
De ce vrea Ponta vot prin corespondență, ca Baconschi by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/39685_a_41010]
-
Raronne, peste puntea asta trebuie să treci. Acolo sus este bisericuța din Raronne (eu scriu de zor) numai că nu mi-a dat peste mână, ca la școală. - Raron! - Rilke, mă dumiresc eu. - Da, da, Lirke... Și restul s-a estompat, s-a tras dincolo de prăpastia cu punte precară din lețe și lanțuri și sfori peste valea adâncă din Valais. încremenisem. Este acolo o bisericuță, ca desenată de un copil, cu trei ferestre înguste și înalte, sub a treia fereastră este
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
ei, el se resimte. Zace-n pat, secătuit de puteri, si parcă-l dor toate: și măselele, și capul, si stomacul. Citez: „Am o stare de rău generală!” Nu-i nimic, de mâine ne intrăm în normal, doar-doar s-or estompa efectele supradozei de romantism. Hihihihi. Mulțumim, Andra, sperăm că și-a mai revenit între timp omul. Iar cine mai are povești romantice hazlii e invitat să ni le spună. LATER EDIT: Mi-a trimis și Nicoleta, cea de-a doua
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL DIANEI -CONTINUARE Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Crezusem că timpul a estompat sau a șters amintirile, dar întâlnirea întâmplătoare dintr-o zi călduroasă de mai mi-a infirmat așteptările. Erai neschimbat, aceeași privire distantă, parcă pierdută în șuvoiul gândurilor, parcă nehotărâtă, același pas furișat prin mulțime, deși trecuse un an sau mai
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
României literare pe anul 2003 acordat Jurnalului (1990-1993) atestă valoarea și mărește popularitatea cărții Dnei Monica Lovinescu. Am retrăit, în timpul lecturii, atmosfera acelor ani, iar faptele, întâmplările, gesturile și discuțiile - relatate sec sau comentate laudativ, ironic ori sarcastic - mi-au estompat unele incertitudini. Chiar dacă unii cititori s-ar putea să nu fie întru totul de acord cu intransigența autoarei, având păreri mai nuanțate despre protagoniști sau figuranți, nimeni nu poate nega autenticitatea care mustește la fiecare pagină. Rândurile de față își
Din nou despre Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/13239_a_14564]
-
lui, mărșăluind în ciorapi ca să nu facă zgomot, calculându-și pașii ca să contabilizeze distanța parcursă zilnic, lungul coridor fără lumină proprie, o tulburaseră mai mult chiar decât teroarea perchezițiilor. Intensă, ea dura totuși puțin, iar până la următoarea teama se mai estompa. În schimb, pașii aceia tăcuți lăsau să se întrevadă tenacitatea disperată a dorinței de supraviețuire. Cu ce uzură, cu ce preț! Comparația cu închisoarea venea de la sine, chiar dacă a fi un fel de prizonier în propria casă era un lux
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
-mi voi da de-a berbeleacul/ niciodată copilăria adolescența/ tinerețea și viața”. Neobositele peregrinări, în căutarea umbrelor, a imaginilor șterse de timp, iluzia că, undeva, într-un colț ascuns, mai palpită un rest obscur dintr-o utopică realitate ideală, sunt estompate de un discret registru autoironic, de un destul de sever autocontrol, ce înăbușă exaltarea ori afirmațiile definitive. Poetul apelează des la astfel de tehnici de schimbare a registrelor, prin care o afirmație e negată imediat de opusul ei, enunțul e mutat
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
la clasa I, în condițiile în care „bobocii” vin din medii diferite, din familii diferite, iar de multe ori diferențele dintre ei sunt uriașe. Învățătorii vor trebui să lucreze cu ei pentru ca, la sfârșitul anului, decalajele dintre elevi să fie estompate. Mai multă decență l Impusă prin regulament Una dintre noutățile anului școlar 2005-2006 intens comentate a fost noul Regulament școlar, în baza căruia fiecare școală va trebui să întocmească un regulament propriu de ordine interioară. Dintre prevederile acestui regulament, menționăm
Agenda2005-38-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284214_a_285543]
-
de-al doilea război mondial, mai ales în deznodământul acestuia. Și nu este vorba doar despre o reparație morală, ci și despre necesitatea de a păstra vie memoria eroilor noștri. Cultul eroilor, cândva la mare cinste între români, a fost estompat ani mulți de ceremonialele epocii comuniste, care glorifica mai cu râvnă conducerea contemporană sau trecutul foarte îndepărtat, decât faptele de arme de dată recentă. Renașterea României pe fundamentul martiriului Timișoarei din decembrie 1989 a trezit și sentimentul că suntem datori
Agenda2005-23-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283781_a_285110]