2,011 matches
-
se întinde din decembrie până în martie și grosimea medie a stratului de zăpadă este de 50 cm, stațiunea este adaptată și pentru sporturile de iarnă. Stațiunea dispune de două pârtii de dificultate medie, fiecare cu instalație de transport pe cablu: Etimologia numelui localității: din Baia (din subst. baie „exploatare minieră subterană; mină, ocnă” < lat. *bannea sau magh. bánya) + Borșa (din n.fam. Borșa < n. pers. sl. Borša; sau din n. fam. Borș + suf. top. -a). Izvoare de apă minerală, pe Valea
Băile Borșa, Maramureș () [Corola-website/Science/301564_a_302893]
-
Chirca este localitatea de reședință a comunei Chirca, raionul Anenii Noi, Republica Moldova. Există două etimologii ale acestei localități, se presupune că denumirea ar proveni de la o unealtă, care se numește târnăcop, zicându-i-se și chircă. Dar versiunea e foarte puțin probabilă, deoarece pe aici chirca sau târnăcopul se folosesc foarte rar. Al doilea nume
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
este evident că el nu se poate desface în silabe ca „lain”+”ic” pentru a putea fi considerat un diminutiv al „lailor” prin sufixul „ic”. Reputatul academician Al. Rosetti (1895-1990) în imensul său volum „Istoria limbii române” explică destul de clar etimologiile, atât a prefixului „lai” cât și a sufixului „nic”, care dau in final "lainic". Astfel, „lai” îl găsim la „Limbile vecine - sârbo-croata”, laja, cu derivate (numiri de oi) < lai. Cât privește sufixul „nic”, el formează adjective din verbe sau substantive
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
Cuvântul , care desemnează în limbajul cotidian al limbii engleze un adjectiv asociat fructului gutuie, poate fi și un nume propriu, fie de familie, fie un al doilea prenume sau chiar un nume de localități după cum urmează mai jos. Conform etimologiei normande, ar fi un fost nume propriu normand (provenit dintr-un loc din Franța de astăzi) care s-ar fi numit Quincy ori Quincey, fiind un derivat al termenului latin "Quintus", desemnând "al cincilea" sau chiar "al cincilea născut" (al
Quincy () [Corola-website/Science/317197_a_318526]
-
Oarța de Jos este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din antrop. Oarța (derivat din tema Oar- + suf. -ț + -a) + de + Sus. Satul Oarța de Jos este situat la 47 grade 27 min. latitudine și 40 grade 50 min. longitudine, în partea de sud vest a județului Maramureș
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
fie scandate în concordanță cu melodii fixe; de unde și denumirea colecției. Artharva-Veda este cunoașterea atharvanelor și Angirasei. Artharva-Veda sau Atharvangirasa este textul aparținând poeților „Atharvan și Angirasa”. Apte definește un atharvan ca pe un preot care venera focul și Soma. Etimologia cuvântului „Atharvan” este neclară, dar conform lui Mayrhofer are legătură cu "Avesta athravan (ăθrauuan)"; el neagă orice legătură cu preoții focului. „Atharvan” a fost un termen antic desemnând un anumit Rishi chiar și în Rigveda. (literatura veche îi considera preoți
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
rusă). Primul autor care s-a preocupat de originea numelui Transilvaniei a fost umanistul Enea Silvio Piccolomini, mai tarziu papă sub numele de Pius al II-lea. Erdely este o denumire în maghiară dată unei părți din Transilvania. Are o etimologie controversată. "Anonymus scrie în latină „Erdelw” în secolul XII-XIII" Numeroși cercetători interpretează "ultra silvana" și "Transilvania" drept echivalente latinești ale denumirii maghiare "erdeuelu", adică "erdő elve" (v. mai jos). Anonymus face aceasta mențiune o dată în capitolul 12, dedicat „Lodomeriei” și
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
nici un lingvist nu a reușit să dea o lămurire etimologica plauzibilă numelui "Erdély" decât prin "erdő" "pădure" cu adaosul sufixal "-ély", acesta din urmă interpretat că distorsionare a cuvântului "elve". Totuși, etimoanele nu sunt atestate altundeva în limba maghiară. Problema etimologiei cuvântului "Ardeal" a fost tratată și de Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa "Ardeal, pământ și cuvânt românesc" (Editură Miracol, București, 2001, ISBN 973-9315-60-7). Autorul trece în revistă diversele teorii apărute de-a lungul timpului și le evaluează sub toate
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Trotuș în E și râulului Olt în V. Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului Trotuș, care izvorăște din Munții Ciucului, având o lungime de 45 km. Alimentează lacul de acumulare Poiana Uzului și se varsă în Trotuș. Etimologia cuvântului provine de la poporul turcic al Uzilor de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au adăpostit ceva timp pe această vale. Mai târziu aceștia s-au asimilat cu secuii din zona Ciucului. Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa. Pârâul
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
românii fiind numiți "vlahi" sau "valahi" numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii timoceni, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân și anume un grai apropiat de cel din Mehedinți. Vezi de asemenea: Etimologia cuvântului vlah. Numele de tsintsari (țințari) este dat aromânilor în special de sârbi sau maghiari ("cincárok"). Lexicograful sârb Vuk Stefanović Karadžić explică acest nume prin faptul că sunetele "ce" și "ci" din limba latină aromânii le rostesc "tse", "tsi". Karadžić
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
special din Macedonia. Majoritatea aromânilor din Serbia nu mai vorbesc limba aromână. Sârbii îi numesc "țințari" ("cincari"). Pentru aromâni, țințari e un exonim mai degrabă depreciativ (sinonim în sârbește cu avar și hrăpăreț) căruia unii dintre ei îi acordă o etimologie mai nobilă, bazată pe apartenența limbii lor la famila romanică, dar fantezistă : copiii [sin] împăratului [țar]. Rolul aromânilor în istoria modernă a Serbiei, mai ales în ceea ce privește introducerea capitalismului în Balcani, este analizat de Dušan Popović în "O Cincarima" În regiunea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Lăpușel (în ) este un sat în comuna Recea din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din hidron. Lăpuș (din subst. lăpuș „brusture”) + suf. -el. Satul este situat în depresiunea Baia Mare, la cca. 8 km sud-vest de municipiul Baia Mare. Se află în apropierea drumului european E58. La 5 km nord-vest se situează satul Bozânta
Lăpușel, Maramureș () [Corola-website/Science/301581_a_302910]
-
fiind originar din limba ebraică și ar proveni din "Maryam" cu varianta "Miryam", numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: "mar" însemnând picătură și "yâm" însemnând mare. Sfântul Ieronim cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă "Stilla Maris", "picătură din mare". După el, unii copiști au citit greșit cuvântul "stilla", picătură, și au scris "stella", stea. De aici provine titlul "Steaua Mării" și cântecul "Ave, maris stella", "Bucură-te, o, stea
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
natuă, modul de seducere are o istorie a evoluției și a cuceririlor amoroase. Se pare că încă din trecut exista o strânsă legătură între a seduce și procesul de a agăța o femeie de către un bărbat. Una dintre legături este etimologia cuvântului "a iubi" din limba latină ("amare") și "a agăța, a prinde în cârlig" ("hamare"), cuvinte care difera printr-un singur sunet - paronime. În cele mai vehchi timpuri, bărbatul seducea femeia cu un comportament rudimentar. Încă din preistorie, activitățile bărbaților
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
O maximă reprezintă un enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită. Termenul își are etimologia în termenul de origine franceză "maxime" și în termenul latin "maxima", scurtat din expresii precum "maxima propositio, maxima sententarium". În etica deontologică, maximele sunt principii subiective de a acționa: „exprimă regula practică care determna rațiunea conform condițiilor subiectului”. Diferența dintre
Maximă (filozofie) () [Corola-website/Science/332750_a_334079]
-
Frâncenii Boiului este un sat în comuna Boiu Mare din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1566 (Kis Zalnapatak). Etimologia numelui localității: din numele de grup frânceni < n.fam. Frânc (< s. frânc „nume generic dat odinioară, la noi, occidentalilor de origine latină” < lat. francus; dublet al lui franc, din fr. franc) + suf. -ean, -eni + determinantul Boiului (din n.fam. rom
Frâncenii Boiului, Maramureș () [Corola-website/Science/301577_a_302906]
-
vorbesc despre Căian continuă, astfel este amintit în 1485 Kiss Kaioni ;1577-1607 Kis Caion - 16117, 1733, 17508, 1760 - 17629, 1808 - Kayanumike, 1850, 1877 - Kayanu Mik, 1900 - 1921, 1976 și pana în zilele noastre sub numele de Căianu Mic. Referitor la etimologia cuvântului Căian părerile lingviștilor sunt împărțite, unii susțin originea slava, alții sud-bulgară, alții peceneagă sau cumană. Prima mențiune a numelui de Căian apare în descrierile lui Constantin Profilogenetum “Caianus”, în limba bulgară se întâlnește sub forma de Kaian, Caganus (latinizat
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
cumană. Prima mențiune a numelui de Căian apare în descrierile lui Constantin Profilogenetum “Caianus”, în limba bulgară se întâlnește sub forma de Kaian, Caganus (latinizat), Caianos (grecizat) sau formele simplificate “Kan”, “Chan”. Dacă proveniența numelui ar fi de origine bulgară, etimologia s-ar fi dezvoltat astfel: Haian, Kachan, Kan - Caian. În cronicile medievale: “Gesta Hungarorum”, “Chronicom Pictum Vindo bonense”, sunt amintite doua personaje cu aceste nume: Kean sau Kaian, conducători ai bulgarilor, care i-au așezat pe bulgari și pe slavi
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
eolienii, a dominat pentru prima dată teritoriile grecești, având centrul la Micene. În perioada Războiului Troian, elenii erau un trib relativ mic dar puternic din Phtia, Tesalia, cu centrul în așezările din Alos, Alope, Trehine, și Argosul pelasgic. Mai multe etimologii au fost propuse pentru cuvântul "elen", însă niciuna nu a fost pe deplin acceptată. Printre acestea se numără "sal" (a se ruga), "ell" (muntos) și "sel" (ilumina). Un studiu mai recent leagă numele de un oraș numit "Hellas" în apropiere
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă. În multe limbi, printre care și limba română, cuvintele pot să aibă multe forme flexionare, dar majoritatea dicționarelor prezintă doar formă neflexionată în cuvintele-titlu
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
des mots roumains autochtones (X siècle - 1520)", „Thraco-Dacica”, XII, 1996, nr. 1-2, "23-71" și "Les plus anciennes attestations de certains mots probablement autochtones en roumain (du XII-ème siècle à 1520)", „Thraco-Dacica”, XXIII, 1997, nr. 1-2, "47-74", precum și cartea "Contribuții la etimologia limbii române" (2002). Tema este abordată și în discursul de recepție, "Cuvintele de origine autohtonă în limba română", rostit în ședință publică în Aula Academiei Române la data de 20.01.2006, unde sunt prezentate 115 cuvinte, considerate sigur autohtone (cu
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea - al XVIII-lea", București, 1999; "Langue et culture roumaines dans l’espace sud-est européen. Румынский язык и култура в Юго-Восточной Европе", București, 2001; "Contribuții la etimologia limbii române", București, 2002; "Scriitori și filologi români (Sec. XVI-XX)", București, 2005; Cuvintele de origine autohtonă în limba română". Discurs rostit la 20 ianuarie 2006, în ședință publică. Cu răspunsul academicianului Eugen Simion, București, 2006 (Academia Română. Discursuri de recepție). Ed.
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
dicționar etimologic al tuturor cuvintelor de origine orientală (arabă, ebraică, persană, turcă, malaieză) de Marcel Devic. Dicționarul oglindește starea limbii franceze clasice și folosirea corectă a limbii literare între secolele al XVII-lea și al XIX-lea. Articolele prezintă o etimologie a fiecărui cuvânt (așa cum era cunoscută sau presupusă în epocă), diferențele semantice între mai multe sinonime, numeroase remarci gramaticale privitoare la corecta folosire a limbii, și numeroase citări literare, care sunt principala rațiune a reputației lucrării. O versiune prescurtată, cunoscută
Dictionnaire de la langue française (Littré) () [Corola-website/Science/327020_a_328349]
-
și după aceea), sunt foarte diferite de ediția originală, demarcându-se prin punctele următoare: simplificare semantică a mai multor articole, ceea ce se traduce prin dispariția unor remarci gramaticale, diferențe între diverse sinonime, și mai ales suprimarea pur și simplu a etimologiei cuvintelor. Pe de altă parte, dispunerea tipografică și organizarea articolelor, principala grijă fiind claritatea diverselor sensuri ale unui cuvânt (marcată prin paragrafe bine separate în ediția originală) nu mai este reprodusă în "Nouveau Littré". Începând cu ediția din 2006, "Nouveau
Dictionnaire de la langue française (Littré) () [Corola-website/Science/327020_a_328349]
-
(învechit Viflaim, uneori scris Bethleem sau Bethlehem; în ebraică "בית לחם", "beyt lehem", „casă pâinii”, etimologie populară; în arabă "بيت لحم", "beyt lahm", „casă cărnii”, de asemenea etimologie populară; în greacă "Βηθλεὲμ", "Vithleém") este un oraș din Cisiordania, situat la 10 km sud de Ierusalim, având 25.266 de locuitori (2007). Din 1996, după Acordul de la
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]