715 matches
-
ca Salix să fie sacrificat. Cum putea el, editor al acelor lupte, să nu țină seama de cererea publicului? Cum putea să ceară moartea, dacă un întreg amfiteatru ceruse ca gladiatorul să trăiască? — Nu poți! urlă Valerius. — Ba poate! strigă euforic tânărul cu păr negru. Imperator-ul are puterea absolută. Mulțimea se liniști. Se auzi un singur strigăt: „Nu!“ Tânărul cu păr negru își puse mâna pe gura lui Valerius, făcându-l să tacă. Liniștea trebuia să fie absolută. Valerius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
comportamentul copiilor care nu s-au integrat perfect grupului aparținător. În urmărirea comportamentului elevilor, nu trebuie să uite că are în față un colectiv eterogen, fiecare copil având propria personalitate, marcată de sindroame. Unii dintre elevi suferă de sindromul maniacal euforic, fiind indiferenți la tot ceea ce-i înconjoară, alții sunt agitați, în sensul că intră în panică că vor greși răspunsul, că nu știu ce soluție are problema ridicată de profesor, alții fug, pur și simplu, de idei și nu vor să contribuie
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de ispite și buzele, frunzele care deliră... Dar dinții, dar dinții, gândeam eu, există, năluciri sunt cuvintele, visuri deșarte privirea naivă și dulce și tristă, dar dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
romanțat sună a romanță, romanizat a ginte latină, romantic datează Într-un singur secol ceea ce, de fapt, se Întâmplă de milenii -, opere de artă) se face tot timpul după logică. E nedrept pentru că oamenii au imaginație, au vise, au stări euforice, uneori datorate alcoolului, sunt inocenți, au iluzii și nebunii, au secrete și sunt ridiculi. În tot acest timp ei decid și deci fac istorie. Toată această uriașă forță a lor nu poate fi inclusă În nici un calcul logic (logistic!). Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai rău. Cel puțin nu e o variațiune pe tema suferinței lui Penelope, care-ți aduce ție bucurie și Împlinire, nu? —Ce? —Schadenfreude. Nefericirea ei nu-ți aduce nici un beneficiu emoțional sau de altă natură, corect? Nu e nefericită. E euforică. Eu sunt cea nefericită. —Păi, asta e! Vezi, nu ești așa de groaznică. Și nu tu, draga mea, te vei mărita cu puștiul ăla răzgâiat, ale cărui unice talente dăruite de Dumnezeu par să fie cheltuitul banilor de la părinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă a fost ansamblul unei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă a fost ansamblul unei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lumea îndepărtată de dincolo; este, dimpotrivă, chiar în locul unde și-a terminat cursa, dăinuirea unei puteri excepționale acordate de EL formei sale muritoare, corpului său înmormântat mâniei sale împotriva adversarilor. Poetul nu mai există: și-a sfârșit existența personală și euforică, dar sângele cald al dușmanilor săi, curgând pe pământ, va veni într-o zi să încălzească cu pasiune cadavrul său ... înghețat. Cât se poate Cum să intri în opera unui poet? Pentru a-l înțelege trebuie să-l surprinzi la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să urle. Toți se gudurau pe lîngă el, căutînd să-i intre în voie. Fărocoastă îl invită la Mitică și între cei doi se înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gândindu-mă ce idiot era Wayne. în cele din urmă, am reușit să-l conving să-mi dea un sfert de gram, atât cât să-mi ajungă să scap de senzația aia de sufocare și să intru într-o stare euforică. Când m-am întors de la toaletă, Wayne dispăruse. Spre groaza mea, barul s-a golit fiindcă toată lumea, chiar și persoanele pe care le cunoșteam vag, plecaseră. Dar nu era decât ora unu. — Unde vă duceți cu toții? am întrebat agitată, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă întorc la treabă. Cu toate astea, trebuia să recunosc: o parte din mine și-ar fi dorit ca atmosfera fericită de după logodnă să fi durat mai mult de câteva ore. Dar, la început, avusesem într-adevăr o stare euforică. La restaurant, sunasem imediat, de pe telefonul lui Randall, pe toți cunoscuții noștri. Amândoi râsesem, în vreme ce prietenii și rudele își urlau felicitările. Randall comandase o a doua sticlă de șampanie. Unul dintre chelneri mi-a adus un buchet de trandafiri. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție merge și o femeie în vârstă, care pare să știe bine drumul, așa că o urmez pe coridorul spre capelă. În clipa în care intrăm mă cuprinde o senzație incredibilă de sfințenie, aproape euforică. Poate e datorată mirosului îmbătător din aer sau muzicii de orgă, dar categoric simt ceva extraordinar. — Mulțumesc, soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât trei săptămâni, după care Julia se trezise cu el la ușă, pe neanunțate. Când a deschis, James i-a declarat obosit: —Bine. Îi spun lui Deborah mâine. Julia a oftat plină de nostalgie când și-a amintit de sentimentul euforic care o cuprinsese atunci când a auzit vorbele rostite de „prada“ ei. Pradă care acum zăcea pe un pat dintr-un hotel din New York, după ce tocmai o sunase pe fosta soție. Julia s-a întrebat singură, în gând: oare dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu aer sever. Înapoi în sală, revenită la starea de anonimitate și deci fiind, din nou, în siguranță, Julia a constatat că oamenii se îndepărtaseră de mese și se-apucaseră iar de stat la taclale. Fiind încă într-o stare euforică, datorită posibilității ca Deborah să înceteze să-i mai stea ca o povară în cârcă, Julia și-a schimbat planurile pentru seara respectivă. Avea chef să sărbătorească. Femeia și-a croit drum către centrul încăperii, măturând mulțimea de oameni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îndepărta din cale. Alison s-a lăsat pe spate, cu un zâmbet visător pe buze. Simțea instinctiv că ăla putea să fie chiar momentul în care primul lor copil avea să fie conceput. S-a simțit invadată de un val euforic. Dintr-odată, degetele lui Luca s-au înțepenit și bărbatul s-a ridicat. Telefonul din cameră începuse să sune. — Lasă-l, a șoptit Alison trăgându-l de ceafă ca să-l aducă înapoi. Luca a dat din cap și-a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să grăbească tot mai mult pasul, până se pomeni alergând. Fugea pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate euforică, condimentate din belșug cu pahare și cu sticle sparte, ce se însoțeau, mai apoi, cu mustrări și cu sancțiuni disciplinare dintre cele mai aspre, rotații de cadre și alte asemenea mutări, bobârnace care se spărgeau, de regulă, în capetele bieților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ceea ce, la început, părea o joacă începe să devină o dramă. Și așa și este: O DRAMĂ. Lipsa drogului provoacă stări de criză, de nervozitate excesivă. Pentru procurarea lui se recurge la violență, la tâlhărie și chiar la crimă. Starea euforică durează puțin și începe din nou calvarul. Drogul te scoate din starea de normalitate, te introduce-n lumea falsei bucurii, după care te aruncă în cumplitele chinuri ale deznădejdii. Drogul îți afectează atât trupul, cât și sufletul. VĂ RUGĂM, PĂRINȚI
O LUME CURATĂ PENTRU NOI TOŢI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by VĂCĂREANU ŞTEFANIA, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2028]
-
erau peste tot. Dorința acută a dozei o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se ofilea încetul cu încetul. Din ochii ce înainte râdeau acum puteai vedea doar cum curge întuneric. Zâmbetul îi apărea din ce în ce mai rar pe buze. Stările euforice și lipsa de somn au făcut să apară pe chipul ei blând de altă dată doar cearcane adânci și obraji plânși. În curând și prietenul ei o lăsase pentru o alta și astfel a ajuns săși mărească doza considerabil. Asta
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
nu e În regulă, probabil din cauza excesului de zahăr, sau poate de vină e beția libertății care mi-a răvășit rațiunea cînd am ieșit pe poarta unității, În orice caz, mă trezesc cuprins de un perfid fior lubric. Îi explic euforic, În foarte multe cuvinte, cine sînt și unde vreau să ajung și probabil că Îi mai explic și alte lucruri pe care nu simte nevoia să le cunoască - pe chipul inform i se Întinde un zîmbet. Intră În compartiment, Închide
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
orașul Își trăiește Ajunul Crăciunului, Într-o stare de euforie nesperată. Prin fața spitalului trece o stradă, poate fi numită, cu un pic de bunăvoință, bulevard. SÎnt momente În care e pustiu și momente În care trec oameni care se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt steaguri de pe care au fost decupate Însemnele comuniste, așa că acum au În mijloc o gaură. Am văzut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jos de teatru, la capătul Lipscaniului, s-a transformat Într-un talcioc uriaș. Printre stive de haine țipătoare și munții de ambalaje de diverse electronice lucioase, pline de leduri și beculețe verzi sau oranj, se plimbă o mulțime de români euforici. Un tablou colorat care-ți dă, Într- adevăr, amețeli. Andi, cu agilitatea unui ghid nepalez, mă plimbă În locurile esențiale. Să lăsăm pe altă dată cunoașterea noilor frumuseți ale patriei, acum facem cumpărături. Ne grăbim spre secțiunea tutun-alcool. E incredibil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care mai târziu nu o putuse înțelege, în legătură cu legenda aceea cu Iisus care ar fi fost în Anglia. Ulterior încercase să scrie un cântec pop pe tema legendei. Dar starea de exaltare spirituală se evaporase și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tata, care, în astfel de ocazii, uita de familie și de tot. Era oricând gata să le ofere oaspeților câte un spectacol, cu veșnica lui bună dispoziție, ajutată de câteva pahare de vin. Sindicat, de ce nu! accepta pe loc tata, euforic. Puteți să-l numiți cum doriți... Dar aveau și o școală! Ceea ce sindicatele, din câte știu eu, nu prea au. Școală! O să ziceți: ah!, asta-i prea de tot. Dar vă spun că ăsta-i adevărul gol-goluț! Da, aveau chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ele și foarte sofisticate, nu se prea omora cu firea să urmărească acrobațiile aeriene. Și poate de aceea, mai puțin interesată de miting, își îndreptase și ea atenția, la fel ca și Lucian, spre candida fată handicapată cu zburdălniciile ei euforice. De i-ar sta în putință, ar întreba-o pe mama sa dacă își mai amintește de acel miting aviatic sau dacă își mai amintește de fata aceea ciudată... Sunt multe întrebări pe care regretă nespus uneori chiar îl doare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]