4,069 matches
-
de cinste al literaturii autohtone. Dar mitologia evadării nu se oprește la astfel de povești. Se spune că mulți oameni nici n-au fost nevoiți să părăsească zona. Lor le-a venit ideea cuiburilor paralele - o adevărată bază pentru semioza evadării actuale. Cuprinși de mâhnire, aceștia s-au specializat în copierea modelului de care erau nemulțumiți. Exista o Uniune a Scriitorilor ca o grădină închisă. Foarte bine. S-a înființat lângă ea o Asociație scriitoricească. Nu contează că ea a murit
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
s-au ridicat ca valul și-au intrat în mitologia urbană, ca fapte culturale. Câteva sute de intelectuali și-au inventat acele confortabile locuri de muncă, la care visau de zeci de ani. Cam în aceeași perioadă a apărut moda evadării în spațiul virtual. Mii de români fascinați de literatură și-au luat tălpășița din viața nedreaptă și năclăită a scriitorilor pe hârtie și s-au mutat pe Net. Au făcut pagini cu preferințele lor literare, au copiat capitole ori chiar
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
încât abia târziu, când onoarea intelectuală mi-era deja compromisă, am băgat de seamă că din toate colțurile se filma. Așa am aflat că eram la TV Brain. N-ați auzit de ea? O să-auziți. E un alt mod de evadare subtilă, care își aduce și spectatorii (mai ales pe cei plictisiți și blazați în fața televiziunii clasice). TV Brain mediatizează spectatorul și nemăsurata dorință a omului de a se afla în contact cu ceilalți oameni, fără ca cineva să dețină supremația, fără
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
stăpânește întotdeauna o forță superioară care le determină actele și căreia i se supun necondiționat. Amorurile sunt blestemate, relațiile incestuoase dintre tată și fiică se consumă cu voluptate sub semnul aceleiași fatalități reciproc asumate, nu există loc de fugă, singura evadare este în moarte. La fel ca în tragedia antică (mitul lui Oedip - nu întâmplător actrița Ioana își invită la un moment dat prietenii la premiera tragediei Oedip Rege) sau în cea shakespeariană (Hamlet este altul dintre clin d'oeil-urile preferate
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
luni Înaintea atentatului de la 13 mai 1981 asupra papei, am avertizat Vaticanul și serviciile italiene de securitate, prin intermediul lui Licio Gelli, dar nimeni nu a luat În seamă avertismentul meu. Abia mai tîrziu, cînd am reușit să dejoc planul de evadare din Închisoare a lui Mehmet Ali Acæa, și-au dat seama de importanța informațiilor pe care le dețineam... Se opri din citit și ridică Întrebător ochii spre asistentă. Nu e oare cam curent aici ? Agneta privi, la rîndul ei, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căsniciei lor, că nu-l va Înșela niciodată pe Bill cu alt bărbat și Încă nu-și schimbase această hotărîre. Dar simțea o tot mai apăsătoare presiune a rutinei asupra relației lor și dorea să o combată măcar prin nevinovate evadări imaginare. Am mai vorbit despre asta. Între timp, peruca din păr de metis și celelalte artificii Își cam pierduseră Însușirile magice, astfel că „Noul Marlon“ apăruse Într-un moment cît se poate de potrivit. De fapt, Îl chema Khosmyn, un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ordinul lui David Michel. Pablo, care umbla aiurea prin pădure, căutîndu-l pe Vic, le-a căzut celor doi ca o pleașcă. În orele petrecute În peșteră, David-Michel l-a programat sub hipnoză să meargă la maiorul Smith pentru a organiza evadarea de pe insulă, Înainte ca cei de la MSAMDR să pună În funcțiune ecranul de invizibilitate. Ar trebui să ajungem la Christina Domestica, ea e soluția problemei - fiindcă ea vede! Din păcate, de cînd a aflat că Vic e mort, nu mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
turbure și Îndârjire În cerșit sunt un spectacol obișnuit al orașelor. Transferați dintr-odată Într-o societate normală, În care apa, căldura caloriferului și mâncarea nu ar mai fi o problemă, unii dintre ei n-ar rezista ,,șocului,,. Ar căuta evadarea cu orice preț sau ar muri de ,,inimă rea,,. Puțini sunt cei stăpâni pe propria cerșetorie, așa cum este spre exemplu Antoniu. Majoritatea au În spate ca o vegetație crescută Într-o carne bolnavă, pe cei care-i mână la cerșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numai și numai ca să mă dau mare? Sau, poate, sunt un lăudăros? Oare neliniștea asta, pofta asta de sex să fie o năpastă - sau o performanță? Să fie și una și alta? Posibil. Sau să fie doar un mijloc de evadare din realitate? Uite, cel puțin n-am ajuns, la treizeci și-un pic de ani, legat de mâini și de picioare într-o căsnicie cu o persoană drăguță, al cărei trup a încetat să mă mai intereseze cu adevărat - cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
meu frate stângist, proaspăt descoperit, dovada vie a faptului că poți iubi în egală măsură și omenirea, și baseball-ul (și care o iubește pe soră-mea, pe care acum sunt gata s-o iubesc și eu pentru portița de evadare pe care ne-a oferit-o amândurora), omul care mă leagă prin AVC de Bill Mauldin, eroul la fel de drag mie ca și Corwin și Howard Fast - față de Morty, cu ochii scăldați în lacrimi de iubire (pentru el, pentru mine) mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Începu să se aștearnă ca niște paturi de flori albe. Dacă ar fi așteptat, numai dacă ar fi așteptat, se gândi dr. Czinner și mintea i se Întoarse de la moarte la oamenii care trăiau ca să fie judecați, iar imposibilitatea propriei evadări, atât de ușoare, i se prezentă cu o asemenea forță, Încât exclamă În șoaptă: „Trebuie să mă duc la ei“. Dar la ce-ar fi folosit? Se așeză iarăși și Începu să comenteze În sinea lui dacă gestul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
corespondentului nostru: „Dacă ar mai fi așteptat...“ Convingerea lui era că dacă ar fi fost prezent În Belgrad, Întreaga clasă muncitoare din oraș ar fi sprijinit revolta. În engleza lui cu accent, i-a relatat corespondentului nostru uluitoarea poveste a evadării lui din Belgrad, În 1927, și i-a descris planurile sale acum eșuate prematur. Ai scris? Acum ascultă cu atenție. Dacă nu primești restul de informații Într-o jumătate de oră, anulează tot ce vine după „a ajuns În Würzburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai buni ca el. Astea-s pretexte. Am observat eu că-n ultimul timp... De fapt... Da, boala mea... Evadări a avut și înainte... Azi, măcar pentru că avem un copil, numai pentru asta și tot trebuia să vină înaintea mea! Zăpada a acoperit complet vagonul... Trebuia să-i dau speranțe lui Mihai! Nu, nu revanșă; asta nu-i o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lumină electrică într-o mare agitată de întuneric. — Nu știu exact ce e, continuă el. Își proptise mâinile micuțe de o parte și de cealaltă a capului, ca pe două contacte prin care trebuia să circule curentul. — O scăpare, o evadare, un gând care scapără ca un cablu sub tensiune... Dan, deci... Dan băuse dintotdeauna și se îmbătase dintotdeauna. Era una dintre chestiile care, la început, o făcuseră pe Carol să-l îndrăgească. Se cufunda cu totul în beție, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
meu“). Rowe Își dădu seama că politețea inspectorului nu era gratuită, ci urmărea un scop; Îl instalase Într-un loc unde putea fi găsit repede, Într-o ascunzătoare sigură, din care Îl putea scoate oricînd, la nevoie. Orice Încercare de evadare devenea imposibilă. Domnul Prentice Îi Împrumutase, ce-i drept, cinci lire, dar cu cinci lire nu se putea ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la o oră foarte matinală. Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de spațiile pe care le ocupaseră corpurile lor, misiunile, evadările, și plictiselile lor care-mi goleau de sens orice reacție proprie. Conștient de aceste suprapuneri, a trebuit să mă forțez să conduc grijuliu, oferindu-mi posibilitățile propriului corp coloanelor de direcție proeminente și parasolarelor. La început, am urmat fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oameni pe North Circular Road în vara trecută) urmau să ia parte cinci mașini. În vreme ce acestea erau conduse la poziții, crainicul începu să stârnească interesul publicului. Fragmente amplificate ale comentariului său reverberau prin tribunele goale ca într-o tentativă de evadare. Am arătat spre un cameraman înalt, în geacă militară de luptă, care, plimbându-se pe lângă mașina lui Seagrave, îi urla acestuia indicații peste huruitul motorului prin parbrizul fără sticlă. - Uite-l din nou pe Vaughan. A vorbit cu tine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
închisorii, ca să ajute un prizonier să evadeze... Cuvântul „a evada“ e unul dintre cuvintele pe care nu le pot auzi fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei evadări, poate a unei metamorfoze, a unei resurecții. Cu un tremurat, îndepărtez gândul că închisoarea este trupul meu muritor, iar evadarea ce mă așteaptă e desprinderea sufletului, începutul unei vieți ultraterene. Sâmbătă. Era prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei evadări, poate a unei metamorfoze, a unei resurecții. Cu un tremurat, îndepărtez gândul că închisoarea este trupul meu muritor, iar evadarea ce mă așteaptă e desprinderea sufletului, începutul unei vieți ultraterene. Sâmbătă. Era prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni, și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți într-o încercare de evadare. Aflați că noi suntem împotriva evadărilor individuale. Trebuie să dăm timp timpului. Avem un plan general, cu scadență lungă, pe care trebuie să-l îndeplinim. Auzindu-l spunând „noi“, însoțit de un gest larg, m-am gândit că vorbea în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți într-o încercare de evadare. Aflați că noi suntem împotriva evadărilor individuale. Trebuie să dăm timp timpului. Avem un plan general, cu scadență lungă, pe care trebuie să-l îndeplinim. Auzindu-l spunând „noi“, însoțit de un gest larg, m-am gândit că vorbea în numele morților. Domnul Kauderer era evident purtătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înțelegere solidară. Era un om terminat; puteam face orice cu el: îl puteam trimite la muncă silnică, sau îi puteam da o însărcinare de rutină în serviciile noastre speciale. În schimb... — În schimb... — L-am lăsat să evadeze. O falsă evadare, o falsă expatriere clandestină, și și-a pierdut din nou urmele. Cred că recunosc mâna lui, din când în când, în materialele ce-mi cad sub ochi... Calitatea lor s-a îmbunătățit... Acum practică mistificarea de dragul mistificării... Nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noastră cultură, în faptul că suntem ființe umane pe planeta asta, cu creierul pe care-l avem, și cu aceleași două brațe și două picioare pe care le au toți. Suntem captivi într-o asemenea măsură, că orice cale de evadare pe care ne-am putea-o imagina ar fi doar o altă parte a capcanei. Orice ne dorim, suntem dresați să ne dorim. — Prima mea idee a fost să-mi amputez un braț și un picior, cele stângi, sau cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu pot s-o facă. În plus, spune ea, tot stilul ăla de viață „șampanie și caviar” și-a pierdut farmecul. Să te urci în avionul tău Lear și să ajungi de aici la Roma în șase ore a făcut evadarea prea ușoară. Lumea pare atât de strâmtă și de secătuită. Învârtitul în jurul lumii îți dă doar șansa să te plictisești în alte locuri, tot mai repede. Un mic-dejun plictisitor în Bali. Un prânz previzibil la Paris. O cină searbădă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni un film bun. Până când fiecare dintre noi nu va deveni un personaj îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]