3,226 matches
-
a „morții lui Iuda”, să recapitulăm pe scurt datele de până acum și să încercăm o concluzie plauzibilă, chiar dacă nu certă din punct de vedere istoric. De obicei, reprezentarea noastră despre acest personaj pleacă de la amestecarea indiscretă a tuturor informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de înger), unealtă a diavolului, infiltrat în rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prejudecăți 59. Propun trei volete complementare. Mai întâi, voi traduce fragmentele sinoptice, dând alăturat textul original și voi discuta câțiva termeni esențiali din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o asemenea situație pare de neînchipuit în logica bunului-simț și a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, încât să pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism, dacă am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sfântului Duh”. Dar tocmai acesta e paradoxul spuselor lui Isus, și anume: cine hulește duhul nu hulește în mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic în context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază împotriva Duhului fără să-L cunoască pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
73, vorbind despre textele care se citesc la slujbele de duminică de către creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să apară decât după trăirea și consumarea unui eveniment, nu înainte. „Memoriile apostolilor”, adică textele evanghelice, sunt mărturii posterioare despre viața, învățătura, moartea și învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică începe ușor să scadă, iar Biserica pământească începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apare în evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol-cheie în scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu fervoare, întreținut și de autoritățile ecleziale, în timpul controversei nestoriene. În secolul al V-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria Mariei ante partum (capitolul 6: proba apei amare), in partu (cap. 19-20: verificarea de către o moașă necredincioasă) și post partum (explicația oferită expresiei evanghelice „frații Domnului”: aceștia erau fii ai lui Iosif dintr-o altă căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel puțin fragmentar, până în secolul al II-lea ne oferă singura mărturie scrisă despre nașterea miraculoasă a Mariei dintr-o mamă sterilă și despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca un adevărat erou evreu, care demontează întreg edificiul dogmatic creștin. În fine, amintesc, foarte pe scurt, de celebrul eseu al lui Thomas De Quincey, Judas Iscariot, publicat în 1852. De Quincey propune o interpretare în cheie hamletiană a personajului evanghelic. După el, Iuda e un bun patriot evreu, care vede în Isus o figură mesianică. Rolul Mesiei este în primul rând politic: el trebuie să elibereze poporul din robia romană. Exasperat de pasivitatea lui Isus, Iuda hotărăște să-l provoace
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea, care practicau o formă a religiei creștine diferită de forma evanghelică. De obicei apocrifele se nasc din dorința de a umple anumite goluri de informație din evangheliile canonice. M.G.: știu că ai avut acces la documente deocamdată nepublicate, ce răstoarnă tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-au ostenit să obțină o credință iluminată. Știu mulți catolici care s-au îndepărtat de Biserică, dar și mulți alții care se angajează în comunitatea parohială în ciuda faptului că nu sunt mulțumiți de ierarhia ecleziastică, cunosc alți credincioși catolici, evanghelici sau ortodocși care și-au schimbat confesiunea. Este un fapt demn de laudă faptul că, în societatea laică actuală, puterea ecleziastică luptă pentru a păstra oamenii în credința lor. Fiecare din noi este liber să-și aleagă credința și să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și atacurile teroriste devastatoare. Alții, în special catolicii, sunt scandalizați de cultul personalității manifestat de Papă, împotriva Evangheliei, și pentru intenția restauratoare a politicii ecleziastice a actualului pontif în materie de liturghie, dogmatică, etică sexuală și bioetică, precum și față de Bisericile evanghelice, iudaism și islamism, dar și de indios și de africani. Alții sunt îngrijorați de manevrele creaționiștilor protestanți din multe state și școli americane, din cauza declarațiilor lipsite de orice fundament ale anumitor oameni ai Bisericii despre teoria evoluției. Alții, în fine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doar sensul textului scris (care în zilele noastre, fără îndoială, sună cam patriarhal): Când ați îndeplinit ce vi s-a poruncit, să ziceți: "Suntem niște servitori inutili. Am făcut ce eram datori să facem"" (Lc., 17, 10). Iată un aspect evanghelic originar, deci și catolic originar, scris în imnul de laudă catolic atât de semnificativ Te Deum Laudamus: "In Te, Domine, speravi; non confundar in aeternum! În tine, Doamne, am sperat, și nu voi regreta în veci!...". Pe baza acestei încrederi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
celălalt trebuie să renunțe la o poziție de drept sau de putere. Ce anume îmi spune în acest caz mesajul creștin? Evident, știu că prin Predica de pe munte "nu se construiește un stat". Nu pot fi extrase din acest fragment evanghelic informații și propuneri detaliate pentru rezolvarea conflictelor la frontieră sau examinarea lor în conferințe privind dezarmarea. În schimb, ne spune ceva despre ceea ce guvernanții statelor nu pot pretinde cu ușurință de la popoarele lor, un fapt pe care conducătorii religioși, episcopii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
infailibilitatea Papei" "Conceptiv immaculata" etc. Atât greșeala ortodocșilor anchilozați în conservatorism, cât și a romano-catolicilor în liberalism, a dus fatalmente la destrămarea credincioșilor, care pe fiecare zi se constituiesc în secte religioase, cu concepții bizare și totul străine de spiritul evanghelic al Mântuitorului. Rezultatul poate fi acesta: Biserica creștină, în genere, a pierdut frâna autorității milenare, iar popoarele își caută singure un punct de reazim spiritual, orientându-se spre ceva nebulos, spre un Mântuitor, ne-ncadrat în formulele și // căprăriile omenești și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
moartea, trecutul nu le poți încălzi cu nimic. Războinicii puși pe jafuri care străbăteau }ara Bârsei... Cetățile ridicate: Feldioara, Râșnov, Bran, Prejmer... Oștile lui Bathory care au asediat și cetățuia de alături, de aici, de lângă Hărman, din piață, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
pentru Adevărul Live, premierul a subliniat: Nu e nimic rău că e neoprotestant, dar eu sunt ortodox." Potrivit unor lămuriri venite de la Biserica Lutherană, Klaus Iohannis este protestant, nu neoprotestant. "Domnul Klaus Iohannis este membru în parohia noastră și este evanghelic lutheran, după confesiunea augustană, confesiune care este din 1530. Este Biserica Lutherană, după reforma lui Martin Luther. În 2017, sărbătorim 500 de ani de la această reformă, o amplă mișcare. Este unul dintre cultele protestante, cum sunt reformații sau unitarienii. Face
Victor Ponta, pus la punct de biserica lui Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78916_a_80241]
-
fost catolică, dar s-au despărțit de Biserica Catolică prin ampla mișcare de reformă din secolul 16. Au vrut de fapt să reformeze Biserica Catolică, dar cum nu a ieșit așa cum au vrut s-au despărțit de această biserică. Biserica Evanghelică din Germania este cea mai mare biserică de acolo. La fel și în Austria, Elveția. În țările nordice, aceste biserici sunt biserici de stat, cu milioane de membri. Deci nu e vorba de un cult neoprotestant, venit din America. E
Victor Ponta, pus la punct de biserica lui Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78916_a_80241]
-
Austria, Elveția. În țările nordice, aceste biserici sunt biserici de stat, cu milioane de membri. Deci nu e vorba de un cult neoprotestant, venit din America. E o biserică istorică, veche, renumită", a declarat Kilian Dörr, scrie stiripesurse.ro. Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România are aceeași doctrină ca Biserica Evanghelică Lutherană din România. Diferența constă în faptul că prima este formată mai ales din etnici germani, iar cea de-a doua din etnici maghiari și slovaci.
Victor Ponta, pus la punct de biserica lui Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78916_a_80241]
-
cu milioane de membri. Deci nu e vorba de un cult neoprotestant, venit din America. E o biserică istorică, veche, renumită", a declarat Kilian Dörr, scrie stiripesurse.ro. Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România are aceeași doctrină ca Biserica Evanghelică Lutherană din România. Diferența constă în faptul că prima este formată mai ales din etnici germani, iar cea de-a doua din etnici maghiari și slovaci.
Victor Ponta, pus la punct de biserica lui Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78916_a_80241]
-
Patriarhiei Române. Vor participa profesori de la Facultățile de Teologie Ortodoxă din București, Sibiu, Cluj, Atena (Grecia), Sarajevo (Bosnia și Herțegovina), de la Universitățile din Heidelberg (Germania), Erlangen-Nürnberg (Germania) și Freiburg (Elveția), Institutul Pontifical Patristic Augustinian din Roma (Italia), Facultatea de Teologie Evanghelică din Kiel (Germania) și cercetători de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, Institutul de Cercetări Arheologice din Crimeea (Ucraina) și Academia de Științe din Bulgaria. În deschiderea Congresului, vor adresa mesaje participanților reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale, Secretariatului
De Sf. Constantin și Elena, Patriarhia Română împarte premii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79128_a_80453]
-
aduce atingere gravă învățăturii despre Dumnezeu". Mai multe culte din Timișoara, printre care Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timișoarei, Episcopia Ortodoxă Sârbp de Timișoara, Protopopiatul Ortodox Ucrainian Lugoj, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, Episcopia Română Unită cu Roma - Greco-Catolică de Lugoj, Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Prezbiteriană din Timișoara, Protopopiatul Reformat din Timișoara, Comunitatea Baptistă din Timișoara, Cultul Adventist de ziua a șaptea, au solicitat conducerii Teatrului Național din Timișoara, printr-o scrisoare deschisă modificarea titlului piesei „Dumnezeu e un mafiot” a lui Nick Mancuso
Spectacol de teatru, apărat de poliție. Cultele, ofensate de titlul piesei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79384_a_80709]
-
Ca într-un western, Donald Mahon, soldatul muribund, Jim Gilligan, soldatul lăsat la vatră, și Margaret Powers, văduva plină de compasiune, se ivesc din necunoscut pentru a tulbura liniștea patriarhală a unei așezări unde dramele erau aplatizate de presiunea protestantismului evanghelic. Constituirea acestui grup - descrisă pe larg în primul capitol al cărții - nu e cu adevărat convingătoare. Ea amintește prea mult de soluțiile tip deus ex machina din teatrul bulevardier. Elementul deconcertant nu e întâlnirea personajelor în tren, ci instantaneea lor
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]