441 matches
-
în schimb, ca într-o călătorie, o corespondență între timpul exterior al istoricului (care descrie călătoria) și timpul memoriilor colective interioare ale grupurilor care participă la călătorie. La finalul capitolului doi, consacrat refutării criticilor lui Blondel, istoria nu este una evenimențială, ci o reconstrucție fondată pe viziunile asupra lumii ale fiecărui grup, ale fiecărei memorii colective. Există totuși un ultim tablou al istoriei (în capitolele trei și patru) pe care trebuie să încercăm a-l lămuri, deoarece corespunde respingerii voalate a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al istoriei (în capitolele trei și patru) pe care trebuie să încercăm a-l lămuri, deoarece corespunde respingerii voalate a criticilor din 1925 ale lui Marc Bloch pe care Halbwachs o dezvoltă în Topografia legendară a Evangheliilor. După proasta istorie evenimențială a lui Blondel, după istoria pe durată lungă considerată potrivită cel puțin pentru istoricul contemporan, ultimul cuvînt pare să însemne condamnarea oricărei istorii. Cea de-a treia concepție a istoriei este expusă în capitolul despre timp ca o premisă pentru
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și a unui gen literar (românul, în general, și cel urban ca specie reprezentativă). Această triada nu prevede o funcționare de la sine, ci, dimpotrivă, presupune o adecvare între istoria evenimențiala, cea a mentalităților și cea a formelor artistice. Secolul al XIX-lea este cunoscut ca unul dintre cele mai agitate și glorioase în istoria Franței: marele secol al Franței, al revoluțiilor, al Parisului, al femeilor. Literatura face din femeia pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
spectacole, ele fac parte din decorul urban. Femeia este, într-o anumită măsură, o problemă de aparenta. Pariziana însă dezminte aparentă superficială a lucrurilor, demonstrând că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
saturata de semnificații" și conceptul de efect-personaj, care este "un produs al textului", "o reconstrucție a cititorului" și devine un principiu de organizare a analizei. 4 Istoricii ideilor "aleg anul 1789 că data inaugurală a modernității, dar nu ca modernitate evenimențiala, ci că stare de spirit, ca mit sau "morală" (Baudrillard); ei aleg anul 1789 pentru că înseamnă Revoluția franceză, Iluminism, Drepturile Omului, pe scurt o nouă definire a omului, în ruptură radicală cu cele precedente" [Nouss, p.23]. 5 Poziția celor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
distrusă. Au început să se prăbușească obstacolele între categoriile sociale, să se nască viața socială în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii apar mai des unul în fața celuilalt. Vizibilitatea realității duce la teatralizarea cotidianului [v.Goffman]. 152 Alternarea stereotipului și a evenimențialului apare că una dintre structurile textului literar. "Le "stéréotypé" se situe à l'opposé de "l'événementiel", ce dernier se présentant comme quelque chose d'inconnu, assez souvent comme un phénomène innatendu, peu ordinaire, n'ayant pas de fonction de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aș fi putut altfel să întrezăresc orizontul complet al existenței? Tot acum însă se poate spune că densitatea și virulența realului care a năvălit peste noi pulsând din venele deschise de baionetele unor asasini e copleșitoare și, poate, compensatorie vidului evenimențial (demențial!) anterior. Dar nu vidul evenimențial trebuie umplut acum, cât, mai ales, vidul cultural, sufletesc, pe care l-au întreținut - decenii! - stupizii agenți ai unui psihopat analfabet. Dacă nu știți despre cine e vorba, aveți bunăvoința de a urmări cine
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
orizontul complet al existenței? Tot acum însă se poate spune că densitatea și virulența realului care a năvălit peste noi pulsând din venele deschise de baionetele unor asasini e copleșitoare și, poate, compensatorie vidului evenimențial (demențial!) anterior. Dar nu vidul evenimențial trebuie umplut acum, cât, mai ales, vidul cultural, sufletesc, pe care l-au întreținut - decenii! - stupizii agenți ai unui psihopat analfabet. Dacă nu știți despre cine e vorba, aveți bunăvoința de a urmări cine strigă mai tare în acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
amplu. De fapt, volumul Istoria Finlandei are o abordare în crescendo, acordând din ce în ce mai mult spațiu istoriilor recente. Per ansamblu, istoria veacului al XX-lea ocupă practic două treimi din cuprinsul volumului. Autorii sunt interesați și de alte aspecte pe lângă istoria evenimențială, abordând domeniile de istorie a culturii și istorie socială. Cele mai utilizate surse sunt bibliografice, tiparul cel mai întâlnit al referinței fiind acela al unei cercetări/sinteze publicate de un autor finlandez în limba engleză (există totuși și un număr
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
pot. Trebuie să plângi cu cel care plânge și să te bucuri cu cel care se bucură. Nu vreau să fiu cinic. Și nici nu vreau să vă atac. Presa are tendința să pună pe primul plan un soi de evenimențial care îi excită pe unii oameni. Viața e făcută în așa fel încât există tristețe, nefericire oriunde. Parisul atrage multă lume: turiști, oameni de știință pe la congrese, studenți și atrage... oamenii bolnavi, pentru spitalele de aici. Cunosc în fiecare săptămână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
apoi s-au integrat în societate. Asta nu înseamnă că am făcut mare brânză. Probabil că acolo lucrurile sunt complicate și foarte grave, și eu, unul, nu știu ca cineva să facă ceva. Dar eu vă spun ca un creștin: evenimențialul nu are valoare în sine: singura lui particularitate e că s-a arătat. Crăciunul, de pildă, noi îl sărbătorim cu mare fast, dar el n-a fost un eveniment. Iertați-mă, pentru mine evenimentul e de fiecare clipă. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
spate. Am, în continuare, proiecte politice importante. Dar ele au o altă dimensiune și se desfășoară pe un alt palier, diferit de ceea ce am făcut până acum. Aș zice chiar că, dacă privim la o scară ce depășește conjuncturalul și evenimențialul ce ne captivează atât de mult atenția cotidiană, ele sunt mult mai importante decât ceea ce ați văzut până acum. Sunt proiecte de construcție pe termen lung ce presupun un efort sistematic și o investiție în oameni și instituții cu efecte
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
fenomen care contribuie cu fiecare nouă încercare reflexivă la edificarea unei autentice împărtășiri de spiritualitate. Capitolul 2 Personalitate, reflexivitate, educație "Omul nu este nimic mai mult decât ceea ce el se face"17. Jean-Paul Sartre Întâlnirea modelatoare dintre valoric și substratul evenimențial al evoluției individuale dă naștere, în decurgerea progresivă a unui lung proces de sedimentare, corpului coeziv de trăsături caracteristice care alcătuiesc personalitatea, comprimând pe portretul fiecărui om o diversitate cuprinzătoare de principii și concepte ale descripției și forțând realitatea liberă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe configurația unei obiectivități dinamice, adică o intervenție a subiectului în lumea sa, și nu o acceptare resemnată a prescripției (consubstanțială conformismului obedient care face din sarcina zilnică o amânare a actului modelator, adică o atentă supraveghere pasivă a derulării evenimențiale automate). Etica dublei adaptări presupune umanizarea asperității abstracte a normei și mai ales integrarea ei unui nivel al praxisului, găsirea unei formule de îmbinare a obligativității pe care ea o impune cu alte necesități izvorâte dintr-o evaluare imparțială a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în constituția etică individuală și fixează prin apelul ei constant o structură interioară traductibilă în limbajul virtuților, determinând prin condiționare calitativă o orientare statornică și prilejul desăvârșirii de sine. Dacă rămâne la o cuprindere circumstanțială, ea se înscrie în ecuația evenimențială a momentului și asigură participația conjuncturală la un crâmpei de absolut, oferind o vizare indirectă către înălțimi abordabile fără continuitate și fără metodă, dar în legitimă autenticitate și cu garanția unei virtualități oricând preluabile în acte superioare de sinteză. Dihotomia
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
întâmpinarea neprevăzutului, în anticiparea avizată a aspectelor nepătrunse care ajung, tocmai ele, să definească miezul esențial al situației. Aici conștiința intervine cu achizițiile sale pozitive, cu sistemul său constituit, în sprijinul cuceririi unei zone de necunoscut o dată cu dezvăluirea căruia trăirea evenimențială atinge gradul său suprem de completitudine, regăsindu-se împlinită și înnoită din toate perspectivele, adică aflându-și articularea destinală care o leagă de firul conducător general al unei vieți. Apoi, rolul conștiinței de sine individuale devine social, transgresează daimonul și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în chip riguros afine organizărilor structurale ale obiectivității, materialul de lucru al rațiunii practice fiind esențial modelabil după categoriile subiectivității și invers. Pe de o parte, elementele teritoriului eidetic al doctrinei personale generale își găsesc cea mai potrivită localizare, traducerea evenimențială, expresia fenomenologică de natură concretă, "atingând" realitatea palpabilă într-o modalitate particulară care ține de o încarnare a principiilor abstracte. Pe de altă parte, obiectul se ridică la demnitatea ideală conținută în produsul final al unui demers de esențializare și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este nucleul de modelare al tendințelor cu expresie comunitară, iar mecanismele auto-referențiale nu sunt exclusiv întoarceri asupra propriului sine (reveniri cu funcție de finalizare procesuală). Ele pot constitui un nou început relațional și pot reprezenta principiul de emergență pentru noi desfășurări evenimențiale. În interioritate se revine cu un scop pragmatic legat de optime strategii de inserție și legat de necesități colective cu semnificație etică. Conștiința de sine înseamnă disciplină exersată (pe latura moralității) și funcționează ca bază pentru evoluția socială a individului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
co-participant/co-părtaș64, cu actorul, în trăirea piesei (în condițiile în care se consideră că fiecare personaj are două laturi Silvestru, 1966, p. 64: una stabilă, dată de autor/dramaturg prin didascalii, prin arhitectura personajului, prin replicile atribuite acestuia și sistemul evenimențial în care este ancorat; respectiv, una instabilă, care se transformă mereu, pe de o parte, prin interpretarea pe care un anumit actor vs. un altul o dă personajului și, pe de altă parte, prin interpretarea pe care fiecare spectator o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
60 o cercetare devenită clasică asupra știrilor pe care patru publicații prestigioase le-au publicat despre câteva crize politice internaționale (Galtung și Ruge, 1965). Cei doi autori ajung să lanseze o serie de ipoteze extrem de interesante privind corelația dintre datele evenimențiale și acceptarea lor ca știre. Țările mari sau persoanele importante au mult mai mari șanse de a face obiectul unor știri care, pe măsură ce evenimentele confirmă așteptările jurnaliștilor, dispun de un spațiu extensiv. Astfel de considerente pun sub semnul întrebării posibilitatea
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
pe care o construiesc articolele poetului. Suntem convinși că abandonarea declarativă a clișeelor, a locurilor comune în analiza operei eminesciene, nu anulează pericolul elaborării altor scheme vide, insipide, de interpretare. De aceea, avem în vedere o permanentă raportare la referențialul evenimențial al textelor, la orizontul social, politic și istoric al veacului al XIX-lea care oferă sursa tematică a articolelor. Abordarea unei viziuni integratoare asupra limbajului politic eminescian, prin corelarea tuturor dimensiunilor actului de comunicare pe care îl presupune publicistica poetului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în prezentarea realității. Din perspectiva taxonomiei jakobsoniene a funcțiilor limbajului, în discursul politic primează funcția conativă, centrată pe receptor și urmărind modificări ale comportamentului acestuia, prin prisma finalităților discursive, iar în limbajul publicistic devine prioritară funcția referențială, centrată pe reprezentarea evenimențialului cotidian. Dincolo de diferențele legate de specificul domeniilor de cunoaștere și comunicare de care aparțin, de ierarhia și ponderea funcțiilor limbajului într-un caz și în altul, manifestările discursive din spațiul politic și din cel publicistic înregistrează evidente zone de convergență
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
folosirea paremiologiei românești și străine în construirea demersurilor argumentative, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar fi pervertit scrisul, respectul față de adevărul istoric și critica la adresa clasei politice. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, distingem diferite ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul, analistul politic. Fiecare dintre aceste ipostaze își pune amprenta asupra organizării limbajului publicistic, în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"263, subliniem însă că lectura articolelor eminesciene nu poate face abstracție de specificul scrisului jurnalistic, profund ancorat în referențialul evenimențial. O trecere în revistă a principalelor etichete atribuite gazetarului Eminescu precum și a factorilor care au generat aceste judecăți de valoare are ca scop evidențierea mutațiilor înregistrate de-a lungul timpului la nivelul receptării și a prejudecăților care au guvernat interpretarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]