442 matches
-
de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua cadență a duratei indică o frenezie fără egal, o precipitare evenimențială și că în noul curs al istoriei rămâne prea puțin loc pentru decantări și reflecție. Memoria colectivă nu pare a fi dispusă la efort, iar cei meniți prin meserie a o stimula se păstrează momentan într-o ciudată rezervă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
eveniment, de reabilitare a politicului. Nu încape îndoială că viața însăși va constitui un tărâm de explorare mereu valabil și pentru istorici, chiar și atunci când ei nu vor mai identifica evenimente ca pe timpul sistematizărilor lui Bernheim ori Langois. Alte forme evenimențiale se vor legitima, desigur, și istoria va continua să existe într-un fel mai adânc, mai aproape de natura anonimă a vieții. "Ce e omenesc e totdeauna vrednic a fi știut", spunea Ranke, iar ideea aceasta, ajunsă la noi din antichitate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acțiuni consonante. Altfel, invocarea ei ar fi abuzivă și de natură a evidenția contrastul dintre forța morală de altădată și slăbiciunea de caracter a noilor generații. Spiritul care a prezidat la înfăptuirea unității politice se cuvenea deci reînviat, nu cadrul evenimențial. "mai întâi de toate, să ne cunoaștem pe noi înșine", îndemnase Kogălniceanu. "Să ne cunoaștem între noi, domnilor", adăuga Pârvan: "Să ne cunoaștem și atunci vom fi una. De sus jos, de la răsărit la apus și de la miază-noapte la miază-zi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un fenomen ce rămâne în fața istoriei. Nu se confundă cumva istoria cu evenimentul și chiar cu un anume fel de eveniment? Întrebarea s-a mai pus, din altă perspectivă, în cadrul disputelor provocate de "noua istorie" și condamnarea de către acesta a "evenimențialului". Or, s-a putut remarca, la scurt timp, că istoricii au revenit la eveniment, că lunga durată a structurilor nu trebuie să o excludă pe cea scurtă, unde se plasează evenimentul. Orice formă ar lua procesualitatea istorică, ea tot istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
remarca, la scurt timp, că istoricii au revenit la eveniment, că lunga durată a structurilor nu trebuie să o excludă pe cea scurtă, unde se plasează evenimentul. Orice formă ar lua procesualitatea istorică, ea tot istorie rămâne. A respinge tirania evenimențială nu înseamnă a refuza de plano orice eveniment. A ține cont de "metamorfozele"și "paradoxul" acesteia e o regulă de metodă asupra căreia s-a atras deja luarea aminte 8. Schimbările produse la nivelul formelor nu anulează istoria însăși, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru că ea coincide cu structura universului însuși" (T. Todorov, 1975: 115). Sistemul narativ descris este o abstracție față de textul real, focalizarea fiind asupra rezumatelor și nu a nuvelelor ca atare în scopul construirii modelului nuvelei de tip boccacian (nuvelă apsiho-logică, evenimențială): În 1928 Louis Hjelmslev formula astfel prin-cipiul său de bază: "Printr-o confruntare a tuturor stărilor sincronice existente sau cunoscute, se poate stabili o stare pancronică, un sistem abstract de categorii care ne va oferi materialele unei descrieri psihologice și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
televiziune ce se constituie ca total environment (mediu înconjurător total) poate fi explicată de cîteva caracteristici structurale fundamentale (cf. și M. Real, 1989: 253-256). * Mass-media fixează "agenda" opiniei publice (chiar dacă nu induce și modalizarea CUM să gîndim, indică precis decupajul evenimențial, altfel spus LA CE să ne gîndim), infiltrîndu-se în sistemul nostru cultural. Mass-media contemporană a infotainmentului (informație + divertisment) corelează agenda publică cu sfera privată, comută interesul public de la evenimente macrosociale la contexte și activități idiosincratice. Sfera publică este reconstruită în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
organigrama unei între-prinderi, un arbore genealogic mențin natura logică și cronologică a raporturilor și nu similaritatea fotografică cu obiectul prezentat). DIEGEZĂ (gr. diegesis = povestire) În opoziție cu descrierea (ca procedeu de calificare a agenților și circumstanțelor), diegeza reprezintă aspectul narativ (evenimențial, cronologic) al discursului. Ea se va distinge de "narațiunea propriu-zisă" (actualizată de nivelul verbal al textului care admite eventuale distorsiuni între succesiunea "reală" a evenimentelor și apariția lor în text, interpune punctul de vedere sau focalizarea naratorului omniscient sau a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
îl vedem cu toții. Tipul de construcție mentală a ceea ce reprezintă criza trebuie, pentru a avea sens rațional, nu să ne scoată din cauză pe noi, ci să ne pună pe locul originii faptelor asupra cărora rămâne captivă perspicacitatea cunoașterii. Bifurcația evenimențială în direcția crizei sau în direcția echilibrului rămâne o convenție destul de abstractă și chiar și prin asta se arată a fi neconformă cu semnificațiile bifurcației materiale spre pierdere sau spre câștig. Nici nu ar putea să fie altcumva atâta timp cât ideea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
scrisoare la împărăteasă, în care poruncea să fie omorât. Baba, care-l salvase la naștere, îi iese din nou în cale și schimbă scrisoarea împăratului; astfel, împărăteasa îi dă de soție pe fiica sa. Soarta se află în centrul scenariului evenimențial din Basmul cu ursitorile [G. Dem. Teoderescu]. Ciobanul care este sortit să ia de soție p copila nou născută, o fură și o înfige într-un par. Fata scapă fiind rănită doar la un șold. Când devine mare, e pețită
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
unor întâmplări, a unei serii de evenimente reale sau ficționale, ordonate în virtutea unei logici interne. Narațiunea (diegeza) reunește două paliere de referință: a. istoria/fabula/subiectul este stratul evenimentelor narate; „universul povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează într o serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală; b. istorisirea/discursul narativ/fabulația (modul în care se narează) are în vedere mo dalitățile de enunțare a evenimentelor, discursul prin care se povestește, structurile textuale, universul povestirii, „discursul narativ“ (G.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
participă personaje. Textul epic numește o creație literară esențial narativă, care se structurează pe două niveluri. - Istoria, fabula, subiectul este stratul evenimentelor povestite, reale (povestire factuală) sau ficționale (povestire de ficțiune). Universul „povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează întro serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală. În povestirea factuală, se adaugă și evenimentele denotate, adică universul citat, în timp ce în povestirea de ficțiune evenimentele sunt o proiecție mentală, imaginară, fără efect de denotare a realului. În acest caz
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a evenimentelor în timp: A doua zi, Felix... [...] În ziua următoare, Felix... Pe la începutul lunii august [...]. Când, pe toamnă, târziu, Felix [...]. (G. Călinescu, Enigma Otiliei) Narațiunea sincronă tinde să exprime în episoade narative care se succed acțiuni simul tane, durate evenimențiale paralele. Caracterul simultan al întâmplărilor este semnalat prin secvențe lingvistice, precum în tot timpul acesta, în același timp/moment...etc.: Sa rupt din locul său de sus, / Pierind mai multe zile. // În vremea asta Cătălin... (M. Eminescu, Luceafărul) Narațiunile paralele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
numai funcția narativă și cea de regie, fără a fi implicat în seria de evenimente; este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în planul evenimențial, având numai funcție actanțială. Sunt, de obicei, personaje secundare, implicate doar la nivelul acțiunii narate sau reprezentate scenic. Clasificarea personajelor poate avea în vedere și criteriul reprezentativității: - Personajul arhetipal este un model originar, un erou exemplar - mitic, legendar, basmic etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de natură cu rol în caracterizare. 3.2.7. Construcția subiectului în opera epică Subiectul (lat. subjectus - ceea ce este spus) reprezintă conținutul operei literare, fabula, istoria organizată după o logică internă a textului. Subiectul reunește acțiunile rela tate întro serie evenimențială (trama narativă), întrun ansamblu dinamic de situațiitip, numite momentele subiectului. În proza tradițională, unitatea subiectului este asigurată de principiul cronologic, de raportul stabil între instanțele narative și de conflictele care se amplifică gradat. Conflictul (lat. conflictus - ciocnire, șoc) este o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și a unui gen literar (românul, în general, și cel urban ca specie reprezentativă). Această triada nu prevede o funcționare de la sine, ci, dimpotrivă, presupune o adecvare între istoria evenimențiala, cea a mentalităților și cea a formelor artistice. Secolul al XIX-lea este cunoscut ca unul dintre cele mai agitate și glorioase în istoria Franței: marele secol al Franței, al revoluțiilor, al Parisului, al femeilor. Literatura face din femeia pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spectacole, ele fac parte din decorul urban. Femeia este, într-o anumită măsură, o problemă de aparenta. Pariziana însă dezminte aparentă superficială a lucrurilor, demonstrând că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
saturata de semnificații" și conceptul de efect-personaj, care este "un produs al textului", "o reconstrucție a cititorului" și devine un principiu de organizare a analizei. 4 Istoricii ideilor "aleg anul 1789 că data inaugurală a modernității, dar nu ca modernitate evenimențiala, ci că stare de spirit, ca mit sau "morală" (Baudrillard); ei aleg anul 1789 pentru că înseamnă Revoluția franceză, Iluminism, Drepturile Omului, pe scurt o nouă definire a omului, în ruptură radicală cu cele precedente" [Nouss, p.23]. 5 Poziția celor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distrusă. Au început să se prăbușească obstacolele între categoriile sociale, să se nască viața socială în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii apar mai des unul în fața celuilalt. Vizibilitatea realității duce la teatralizarea cotidianului [v.Goffman]. 152 Alternarea stereotipului și a evenimențialului apare că una dintre structurile textului literar. "Le "stéréotypé" se situe à l'opposé de "l'événementiel", ce dernier se présentant comme quelque chose d'inconnu, assez souvent comme un phénomène innatendu, peu ordinaire, n'ayant pas de fonction de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1999, 2002) de a "elasticiza" unitatea centenară, vorbind despre "lungul secol al XIX-lea" cuprins între 1789 și 1914, sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zile memoriale". Odată instituite, acestea vor reclama comemorări, aniversări și ceremoniale prin care semnificațiile asociate evenimentelor celebrate vor fi actualizate în contemporaneitate și reafirmate public. Data de 10 mai este produsul unui astfel de proces de concentrație simbolică. Tripla conjuncție evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a societății românești, pe baza căreia s-a instituit o liturghie politică a regalității, în condițiile în care ziua de 10 mai a fost celebrată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să nu mă coc? / Că sunt floare cu noroc! / Cresc tot timpu-n grădiniță, / Mă iau fetele-n cosiță / Și băieții-n pălărie, / Cu o mare bucurie, / Cu dragoste nouă / Ca stropii de rouă!"115 Natura personificată devine, în balade, cadru evenimențial al tragismului uman; personaj-martor la trama epică, natura se supune, ea însăși, riturilor de trecere, conturând un spațiu al eternei călătorii: "Frunzuliță iarbă neagră, Du-t` pe câmp, vezi cum aleargă / Și de toată lumea-ntreabă; Și de lună, și de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toată împărăția ca zestre. După ce s-au însurat Sucnă-Murgă, au trăit mulți, foarte mulți ani în fericire cu noroc și pace, stăpânindu-și împărăția cu dreptate."242 În basme, norocul devine el însuși personaj, țesând firul narativ și dinamizând liantul evenimențial. "Locuința soartei" este un spațiu al interdicțiilor în care trebuie respectată legea nescrisă a ursitei: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot înainte prin pădure. La capăt ai să vezi un munte: în vârful muntelui ai să vezi un palat. Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]