551 matches
-
vrăjitoare arsă pe rug, ca tânără cu sugarii în brațe, și cea care cântă). Mă îndoiesc că așa se clarifică story-ul. Spre deosebire de "Rigoletto" și "Traviata" (compuse cam în același timp) personajele din "Trubadurul" sunt mai puțin figuri veridice cât reprezentări exacerbate ale unor trăsături definitorii: Azucena, pe care Verdi o considera germenul întregii tragedii cu obsesia răzbunării al cărei instrument și victimă este; Leonora prinsă între forțe ce o depășesc, alegând calea gestului eroic pe care (atenție!) nu-l duce până la
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
Obradovici. Miercuri, 22 ianuarie George Gordon Byron Cu 215 ani în urmă s-a născut poetul romantic englez George Gordon Byron. Creator al eroului romantic (denumit ulterior byronian), sumbru și impetuos, dominat de pasiuni tumultuoase și mai ales de sentimentul exacerbat al eului, a lăsat o operă animată de o rară vervă satirică („Childe Harold“, „Don Juan“, „Manfred“), care a exercitat o puternică influență asupra romantismului european. Joi, 23 ianuarie Stendhal Acum 220 de ani s-a născut scriitorul Stendhal (pseudonimul
Agenda2003-3-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280593_a_281922]
-
comun al opoziției. Guvernul a modificat și legea electorală, astfel că pentru prima dată în istorie, la procesul electoral puteau participa și femeile. Campania electorală s-a desfășurat prin săvârșirea a numeroase și grave abuzuri de către forțele guvernamentale și atacurile exacerbate ale opoziției împotriva acestora. Deși Washington și Londra au dat de repetate ori garanții lui Maniu că alegerile ce se vor organiza vor fi libere și supravegheate de puterile occidentale, guvernul nu a ezitat să folosească în procesul electoral dictonul
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
dar nu ne ghidează spre el un drum drept și clar, ci o cărăruie marcată de cenușa din vatră. Toate determinările pe care le folosim pentru a califica un text (originalitate, conștiință estetică, specific național etc.) care sînt de fapt exacerbate și uneori absolutizate de "modernitate", pentru "medievalism" nu au nici o valoare. Și atunci cum să abordăm această lungă perioadă în care pe prim-plan a fost religia și, doar subordonate ei eticul, politicul etc. și undeva, în urmă, esteticul, toate
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
Crailor... un scriitor fundamental, "adică unul dintre aceia care deschid drumuri neumblate". După opinia lui, în literatura română, scriitori fundamentali sînt, de exemplu - și explică în fiecare caz de ce - Eminescu, Sadoveanu, Arghezi, Blaga. Bacovia nu. "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți. A fi eminescian sau blagian înseamnă a te redescoperi continuu pe tine însuți cu ajutorul acestor mari poeți." Cheia unui război de hegemonie Din cauza situației sale incomode
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
pe repere culturale din categoria textului (a literei, a paginii scrise, a inscripției generice sau a sigiliului vag), cu atît mai fertile vizual cu cît gradul de ambiguitate este mai mare, pictorul deturnează livrescul și potențează valorile optice pure. Repetiția exacerbată a semnelor opace și manipularea continuă a unui alfabet butaforic, fără istorie și, aparent, fără consecințe, - strategii care imping meditația către misterul unor coduri corupte, sursă de confuzie și dezordine din perspectivă logică - se preschimbă, din punct de vedere plastic
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și interioare cu care n-a încetat a se confrunta, atinge limanul unei relative pacificări. El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo precum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă "exacerbată" de baroc, cît o "decantare" vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
clasei sociale a burgheziei. Serata însăși este un moment de răscruce între ere. În acest context, personajul misterios interpretat de George Motoi se prefigurează a fi "„un emisar al «vremurilor noi»”". Fiica profesorului, Alexandra, este "„o făptură de o sensibilitate exacerbată, o ființă vulnerabilă, aproape maladivă, [... ] un personaj de sorginte cehoviană”". Doina Papp afirma în cartea " Treptele iubirii" că personajul a fost devitalizat "„în mediul clorotic crepuscular în care trăise topindu-și treptat elanurile vitale”". Simbolismul "Seratei" a fost observat și
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
O face nu numai în urmărirea diacronică a politizării și distorsionării oportuniste a fenomenului (emfatizarea caracterului autentic și laic al multor inscripții, sub regimul comunsit) sau a superficialei exploatări turistice, ci și în felul în care le corelează cu elitismul exacerbat al intelectualității. Motivația reală invocată (adoptarea cimitirului vesel de cultura oficială, în anii '70, a provocat reacția de respingere, alimentînd snobismul) și eleganța frazelor lui Bruno Mazzoni nu trebuie să ne împiedice să vedem mesajul subiacent, invitația de a medita
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
jumătăți de secol. Paul se autodefinește în cîmpul de presiuni exercitate de Gertrude (mama), dar și de prietena Miriam, și de ceilalți. Nevoia de independență pe care Gertrude era nevoită să și-o reprime "trece" asupra fiului într-o formă exacerbată, iar spaima lui Miriam de senzualitate îl ajută să înțeleagă că pentru el o asemenea separare între spirit și carne este de neacceptat. În mod similar, Miriam are de reconciliat modelul feminin ascetic-frigid, fixat în schema sacrificiu-victimizare impus de mamă
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
Gypsies in Patrick Leigh Fermor’s Between the Woods & the Water“. Lawrence Durrell este un prozator inclasificabil, fapt ce a dat naștere la opinii diverse și contradictorii asupra operei sale narative. S-a afirmat vizibil într-o epocă a realismului exacerbat de după Al Doilea Război Mondial, abia după publicarea capodoperei: Cvartetul din Alexandria. Cele patru romane: Justine (1957), Baltazar (1958) Mountolive (1958) și Clea (1960) sunt în contratimp cu boom-ul generației Angry Young Men, prin reprezentații ei port-drapel precum John
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
generală se înstăpînește și o dată cu ea și conștiința înnebunită că deznodămîntul e inevitabil. Cazurile acestea de pasivitate înfricoșată au ca trăsătură distinctivă absența perspectivei. Totul se închide în jur și, din marele cuprins al lumii, nu mai rămîne decît perceperea exacerbată a pericolului. Ceea ce face ca o situație-limită să fie fără ieșire nu e atît faptul că e iremediabil pierdută, ci că întreaga vlagă se adună în perceperea ei pasivă. Deși dureroase, genul acesta de coșmaruri nu durează. Toate nenorocirile petrecute
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
frivolitate. (Despre nevoia prezenței unui redactor de carte, dar și despre responsabilitatea acestuia, vezi și articolul Redactorul de carte, în România literară, nr. 40/10 octombrie 2008, p. 10). N-am scris rândurile de față biciuit de cine știe ce susceptibili tați exacerbate. Am făcut-o cu toata bună-credință, plecând de la constatarea că ceea ce s-a întâmplat cu antologia noastră nu e un caz izolat, ci face parte dintr-un fenomen mai larg care se cere stopat - nu neapărat eradicat pentru că greșeli se
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
vanităților oarbe, violenței, invidiei, setei de putere și glorie, adesea tot atîtea componente ale urii; să-mi amintesc mai degrabă de cei, asemeni marii poete, nu cunosc presiunea implacabilă a dorinței de răzbunare, a geloziilor, orgoliilor dezlănțuite și a susceptibilităților exacerbate, nu o dată asociate - vorba prof. Nicolae Balotă - cu prostia și incultura. Unul dintre aceștia a plecat de curînd dintre noi după ce a fost prețuit și elogiat de o lume întreagă: Dr. Alexandru Șafran, fostul Șef Rabin al evreilor din România
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
al lui Gelu Ruscanu, un fascinat al unei idei decorporalizate: "iubirea lui Fred e inumană ca și dreptatea acestuia din urmă". Premisa simțămîntului său e însă o umanizare a fețelor mărunte ale concretului, a detaliilor a căror semnificație se prezintă exacerbată parcă pentru a reliefa intangibilitatea Ideii: "Așa se explică tabieturile, capriciile, toanele înșirate pe pagini întregi: ŤLipsea sifonul și asta m-a înfuriat arzătorť. întîmplarea cu musca din farfuria cu varză se dilată aberant, grotesc: ŤNiciodată, nici chiar în război
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză -iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! - și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că protagonista-povestitoare nu are nume) obține o slujbă de guvernantă (la un înalt aristocrat londonez), cu rigori cam ciudate. Tînărul nobil își ține doi nepoți orfani (Miles și Flora) la una
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
o osârdie de cabalist, „textul ascuns” al istoriei, adresându-se însă nu amatorilor de senzațional (deși nici aceștia nu vor fi câtuși de puțin dezamăgiți citind Iisus sau provocarea prin moarte), cât mai ales acelor spirite care, dezabuzate de pozitivismul exacerbat al cunoașterii actuale, încearcă să regăsească ceva din sâmburele peren al gândirii tradiționale (așadar esoterice). Fapte istorice pe care ne-am obișnuit să le consideră m unanim cunoscute capătă astfel, în lectura acestei cercetătoare, atât de dezinhibate și atât de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
chiar și ei pe dinlăuntru (Pascal, prefigurîndu-l pe Camus, pe Glücksman și alți gînditori ai secolului XX: , Omul nu este nici înger, nici bestie și, din nenorocire, cine vrea să joace rolul îngerului îl joacă pe acela al bestiei".) Naționalismul exacerbat și ura interetnică sunt surse inepuizabile de mituri și clișee pernicioase. Pentru sîrbii din deceniul 9 al secolului trecut, de pildă, și nu e vorba numai de conducători avizi de putere ca Miloșevici, ci și de o majoritate a intelectualilor
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
și există și în clipa de față o literatură oficială care este încurajată de oficiali. Cine sunt oficialii? La noi, oficialii sunt, de la domeniul politic până la cel cultural, exact aceia care ocupau posturi înalte și sub Ceaușescu. E o continuitate exacerbată: toți laudătorii, toți cei care aduceau ode și osanale lui Ceaușescu, îi găsiți astăzi în posturile-cheie din cultură - edituri, ziaristică ș.a.m.d., ceea ce face ca literatura de tip retrograd să fie astăzi încurajată exact de aceiași oameni. Deci, situația
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
rafinată alt Wien, Georg Trakl întrevede, ca și Robert Musil sau Ernst Weiss, o structură deficitară, atacată de artificiu și superficialitate, inaptă să reziste iminentului dezastru al războiului. Din trauma asistării la dezmembrarea realității naționale dar și dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
tortura nu-l poate înfrînge. Damian e activ pînă la inventivitate demonică, Octavian e pasiv pînă la inerție ascetică. Unul cucerește lumea închisorii, celălalt se leapădă de sine și trăiește numai pentru Dumnezeu. La o privire atentă, amîndoi sunt caractere exacerbate, căci nu cunosc măsura și nu acceptă jumătățile de tain: Damian e tartorul pentru care parvenirea e literă de lege, Octavian e ascetul pentru care renunțarea la toate e unica soluție. Fiecare reprezintă o tipologie în exces: Damian e apogeul
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
pămîntului" (ibidem). E la mijloc o demonie acaparantă, totalizatoare. O dilatare a ființei trupești, nesățioase pe coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
a fura hoțul, a aresta Bastilia etc. Nu e decît o variantă a "veșnicei reîntoarceri", întrucît spiritul revine la inepuizabile asemănări, confundîndu-se, în concepța literară modernă, cu labirintul. Încercînd a-l "imita" pe Dimov, Șerban Foarță se pune, prin conștiință exacerbată a execuței, într-o antiteză cu acesta, o antiteză care nu e decît o asemănare. Poezia se reflectă în complicața fără ieșire a poeziei. Întrucît în cartea de versuri de care ne-am ocupat se află cîteva referiri la Faustul
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
urmare, orice efort de a pacifica regiunea este aprioric sortit eșecului. Zimmermann, pe de altă parte, susține o poziție mult mai nuanțată: catastrofă iugoslavă a fost rezultatul unor decizii luate la rece de politicieni obsedați de putere, pentru care naționalismul exacerbat a fost o armă perfectă în manipularea mulțimilor. Cum arata Eric Hobsbawm, faimosul istoric britanic, pentru elitele autoritarismului etnocentric, manevrarea simbolurilor trecutului este o metodă de guvernare (legitimare) privilegiată. Firește, Kaplan nu a fost primul care a sugerat că nu
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
de genul " Gospodarul își face vara sanie și iarna car"? Ne isterizăm doar când plonjăm în situații imposibile, când ne-a ajuns cuțitul la os. În România, noțiunea de bun public sau bun comun pur și simplu nu există. Egoismul exacerbat, disprețul pentru părerea celuilalt, indiferența față de semen, inexistența unui comportament civic real au făcut ravagii. Observăm frecvent exemple de paralizie a voinței în fața agresiunii unor derbedei în tramvaie, metrouri și autobuze. Toate acestea au o origine comună, născută dintr-un
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]