2,597 matches
-
aerul că l-ar contrazice pe Nut. Noi Înșine avem anumite preocupări În acest domeniu. În loc de orice comentariu, doctorul rîse puțin, cu modestie. Ar mai fi cerut o votcă de la bar, a cincea, Însă ezită, temîndu-se că o astfel de exagerare le-ar fi făcut o proastă impresie celor doi, care pînă atunci nu băuseră decît juice. — Pasiunea mea pentru fenomenele paranormale e mai veche, dar am ținut-o secretă pînă acum, mărturisi. Poate că eu Însumi am anumite calități paranormale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
azi toată ziua o migrenă de aproape că nu mai vedea de durere? Face o pauză ca să se asigure că el n-o aude. Ferească Dumnezeu s-audă ce gravă îi e starea, s-ar împotrivi zicând că-i o exagerare. — N-o să meargă săptămâna viitoare să-și facă analize, să vadă dacă n-are vreo tumoare? — Da? — „Aduceți-l încoace“, a zis doctorul, „o să-i fac niște analize să văd dacă n-are vreo tumoare“. Succes total. Izbucnesc în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu claritate astfel de practici necumpătate, apreciind cu mult bun simț că „ nu trebuie să arunci în foc toporul pentru că un nebun a tăiat cu el pădurea”. Remarc, în context, maturitatea de gândire a autorului, ce încearcă să evite capcana exagerărilor posibile în care astfel de abordări teoretice cad cu ușurință. În al doilea rând, în termeni juridicidacă tot vorbim de un proces - cele două „cauze”, cea a comunismului și cea a globalizării, trebuie să fie disjuncte. Chiar dacă principiul internaționalismului proletar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
C. Giurescu, Vlad Georgescu). Slăbiciunea ei a fost mai evidentă de la început, datorită lipsei unei minime solidarități a intelectualilor în jurul foarte puținilor opozanți adevărați. Expresia «disidența românească trăiește la Paris și se numește Paul Goma» (Michael Shafir) nu este o exagerare. La rândul ei, chiar și mișcarea Goma (ianuarie martie 1977), în ciuda faptului că a reunit circa 200 de semnături pe scrisoarea adresată Conferinței pentru drepturile omului de la Belgrad, s-a dovedit a fi mai degrabă o trambulină pentru emigrare, o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unei idei, pot fi entuziasmate pentru glorie și onoare, pot fi antrenate aproape fără dificultate și fără arme, ca în vremea cruciadelor. Unele „caracteristici sociale ale mulțimilor, cum sunt impulsivitatea, iritabilitatea, incapacitatea de a raționa, absența judecății și spiritului critic, exagerarea sentimentelor, ca și altele încă, pot fi observate și la ființe care aparțin unor forme inferioare de evoluție: sălbaticul și copilul. Nimic, deci, nu ar putea fi premeditat la mulțimi. Sub influența instigărilor de moment, ele pot parcurge întreaga gamă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și invidiosul sunt eliberați de sentimentul nulității și neputinței lor, pe care le înlocuiește ideea unei forțe brutale, pasagere, dar imense;” Mulțimea nefiind impresionată decât de sentimente excesive, oratorul care vrea să o seducă trebuie să abuzeze de afirmații tari. Exagerarea, afirmarea, repetarea, fără a încerca vreodată să demonstrezi ceva cu ajutorul raționamentului, sunt procedee de argumentare familiare oratorilor reuniunilor populare. Mulțimea reclamă aceeași exagerare a sentimentelor și din partea eroilor ei. Calitățile și virtuțile lor aparente trebuie să fie mereu amplificate. Istoria
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
impresionată decât de sentimente excesive, oratorul care vrea să o seducă trebuie să abuzeze de afirmații tari. Exagerarea, afirmarea, repetarea, fără a încerca vreodată să demonstrezi ceva cu ajutorul raționamentului, sunt procedee de argumentare familiare oratorilor reuniunilor populare. Mulțimea reclamă aceeași exagerare a sentimentelor și din partea eroilor ei. Calitățile și virtuțile lor aparente trebuie să fie mereu amplificate. Istoria revoluțiilor populare este aproape de neînțeles fără cunoașterea instinctelor profund conservatoare ale maselor. Ele vor cu tot dinadinsul să schimbe numele instituțiilor lor și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mulți români, nesfârșit de mulți români, mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume. Ceea ce spunea un lăutar țigan unui cerc de români: «aveți noroc cu noi, că de nu ați fi ultimii» definește o situație reală, nu o exagerare trivială. Dacă România nu va face istorie va rămâne ultima țară din lume. Românii au trăit o mie de ani ca plantele. Creșterea vegetală le-a determinat ritmul vieții lor. [...] Unde e stilul nostru? Există un singur oraș românesc, cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
monumentului de la Ciulnița, unde era îngropat un Djuvara, căzut ca o piatră drept într-o fîntînă, singura cît vedeai cu ochii în acele părți de Bărăgan. De la Snagov, Balbo și ceilalți aviatori au fost purtați aproape pe brațe, era o exagerare, dar o exagerare expresivă, pînă în București, unde, pe lîngă recepțiile Legației italiene, pe lîngă întîlnirile și seratele oferite în saloanele restaurantelor cu rang diplomatic, urma să fie și această cină intimă, pe care o anunțase Basarab Cantacuzino. Cantacuzino nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unde era îngropat un Djuvara, căzut ca o piatră drept într-o fîntînă, singura cît vedeai cu ochii în acele părți de Bărăgan. De la Snagov, Balbo și ceilalți aviatori au fost purtați aproape pe brațe, era o exagerare, dar o exagerare expresivă, pînă în București, unde, pe lîngă recepțiile Legației italiene, pe lîngă întîlnirile și seratele oferite în saloanele restaurantelor cu rang diplomatic, urma să fie și această cină intimă, pe care o anunțase Basarab Cantacuzino. Cantacuzino nu era aviator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înainte de a ieși totul era doar un gol. Negru și chinuitor. Bătea vîntul, se auzea pustiul." "Și, excelență, și ce s-a întîmplat totuși cu el?" întrebă locotenentul Georgescu, vădit impresionat. Șerban Pangratty respiră adînc, din livada palatului, era o exagerare, dar toată lumea nu spunea clădirii decît "palatul Cantacuzino", era destul de aproape de Calea Știrbey Vodă, unul din strămoșii lui Basarab, deși erau guri rele care susțineau că el se trage dintr-o ramură colaterală, poartă și alt nume, în care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate fi luat în considerare din simplul motiv că nimeni nu poate lupta cu hazardul, deci nici nu poate fi luat drept sprijin. Hazardul este, nu-i așa, incontrolabil în misiunea noastră, rostul nostru este tocmai să controlăm." Era o exagerare, dar era a lui Mihail, deci o respecta. Iar acum hazardul se înfățișa sub chipul chinuit, boțit, nedormit al lui Popianu, unul dintre puținii săi prieteni. Prieten pentru că îl învățase să trăiască în Vladia fără să fie bîntuit de gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dus acasă și i-a dat un rînd de haine pe care tocmai și-l făcuse în Griviței, nu departe de slujbă, la un croitor, Avramescu, care își atîrnase o firmă de furnizor al curții regale, ceea ce era o exagerare. Nu un neadevăr, dar o exagerare, Avramescu fiind chemat de cîteva ori de un prieten de-al său care era plotoner de ață la regimentul de gardă, să ajusteze pantalonii de uniformă ai flăcăilor care făceau de caraulă. Radul Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dat un rînd de haine pe care tocmai și-l făcuse în Griviței, nu departe de slujbă, la un croitor, Avramescu, care își atîrnase o firmă de furnizor al curții regale, ceea ce era o exagerare. Nu un neadevăr, dar o exagerare, Avramescu fiind chemat de cîteva ori de un prieten de-al său care era plotoner de ață la regimentul de gardă, să ajusteze pantalonii de uniformă ai flăcăilor care făceau de caraulă. Radul Popianu se învîrtea prin camera de burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care‑și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a nimicit civilizația antică de acum două milenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
este foarte clar de ce au ajuns să fie considerate arhipelaguri. Nimeni nu cunoaște - și probabil că nici nu va cunoaște cineva vreodată - numărul exact al acestor insulițe sau în ce punct se gaseste fiecare dintre ele, si nu este o exagerare faptul că, în ziua de astăzi, se cunosc mult mai bine craterele de pe Lună, decat întinderile submarine ale Microneziei. Totuși Marara se îndrepta într-acolo cu speranță nebunească de a găsi, într-un atât de mare car cu fan, acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plan agresiv care să-i rezolve viața. Dacă aprindeau reflectoarele și porneau camera, și-ar fi putut filma moartea - un film snuff în două părți. Un miniserial. Un alt Mare Proiect. Dacă se sinucidea, ar fi fost doar atât: o exagerare. Un alt început, mijloc, sfârșit. Să meargă la lucru părea o nebunie. Să mai mănânce vreodată avea la fel de puțin sens ca a planta bulbi de lalele în umbra unei bombe atomice care se prăbușește. E totul doar o amintire acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la țară, să meargă, la rândul ei, gătită, în vizită. Poate, pentru ceilalți copii, peisajul din afara orașului era unul ca oricare altul. În ochii ei, multitudinea de forme neumbrite de blocuri căpătau contururi impresionante. Adâncul înflăcărat al ființei sale crea exagerări pentru orice nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o face să viseze la cele mai obraznice alintări, tânărul Noia întruchipa un univers din care Luana ar fi dat orice să facă parte. La rândul lui, Radu era fascinat, dincolo de orice inchipuire, de tânăra cu bucle blonde. Pretențios până la exagerare, bine ascuns sub masca de bărbat inabordabil, el nu mai întâlnise o așa finețe de fată, nu doar uluitor de frumoasă dar și iute la minte, cu o personalitate care-l inhiba. Lipsit de orice experiență în domeniu, ajutat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viață, femeia despărțită era aceea decăzută, renegată, lăsată la marginea societății de bărbatul integru care-i descoperise fărădelegea. Nici în nopțile bântuite de cele mai îngrozitoare coșmaruri nu visase că va iubi o astfel de creatură. Posesiv și gelos până la exagerare, nu putea să înțeleagă cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise. În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fac simțite, e drept, într-o măsură mai restrânsă, și procedeele istoriei literare sau al altor discipline înrudite. Natura mirifică și sorgintea teologică, filozofică, istorică, estetică etc. a informațiilor și comentarea lor într-o curgere logică accentuează diversitatea derutantă, fără exagerare, a discursului care se dovedește mai puțin recalcitrant față de intențiile ordonatoare ale autorului, în special pe direcțiile nu atât de constrângătoare și mai tolerante ale comparatismului. Iată de ce textul dens în idei abundă de asocieri, asemănări sau deosebiri, și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut, plîns în bozii de după dîmboc. Îi mai simțeam vibrația în aerul casei și-mi era destul: iubirea înalță, se zice, și nu-i un neadevăr ori o exagerare dacă poate trece dincolo de materie. Materia de jos. Legătura fizică nu înseamnă neapărat iubire. Nu-i garanție într-o iubire. Pe mine și pe Iordan ne-a dus la tulburare, la chin. Anul '62 mi-l imaginez ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât de expresivă, încât atrăgeam privirile, îmi auzeam tropăitul, respirația, tusea tabagică. Îmi lăcrimau ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Să îl acuzi pe unul dintre cei mai inteligenți români, care contribuie la gloria țării lui prin însuși faptul că scrie în limba română, că „ne face un mare rău“ și că „poate asta e pus să facă“ este o exagerare delirantă, de genul „fandacsiei“ la care ajung coana Efimița și conu’ Leonida în toiul nopții, crezând că aud zgomotele unor lupte de stradă. În timp ce îl condamnă vehement pe Horia-Roman Patapievici pentru cuvintele severe scrise la adresa românilor, Corneliu Florea își rezervă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]