1,030 matches
-
poeziei. Dacă se admite ipoteza că D. este dintru început un poet vital, căzut însă în lumea „omului nou”, se va înțelege că între versurile tânărului și cele din 1963 nu există o ruptură nici sub acest aspect. Acum el exaltă energiile telurice, declară că scrie cu pământ, e sedus de tumultul cosmic și de frenezia constructorilor (amplele imnuri închinate „macaralelor”, hidrocentralei de la Bicaz etc.), se proclamă inamic al „stagnării”. La vremea apariției lor, unele poeme au putut părea subversive; de
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Memoria lirei, apărut în 1976. „Cartea întâi” din Memoria lirei versifică, în convenția momentului, teme ale istoriei naționale, urmând șirul evenimentelor și figurilor ei importante, de la războaiele daco-romane la cel de-al doilea război mondial. „Cartea a doua”, Anotimpul poeților, exaltă la modul juvenil bucuriile vieții și ale creației. În aceeași manieră convențională e scrisă și prima secțiune a volumului Râu cu cerb în frunte (1984). Semne de lirism autentic se găsesc însă în partea secundă a acestuia, unde exuberanța juvenilă
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
Declarat ori nu, amplul eseu vehiculând opinii fertile era o replică la Spiritul critic în cultura românească de G. Ibrăileanu (1909). Pe scurt, „o cultură nu se verifică decât prin caracterul ei național”; vechea cultură religioasă, „străină prin limbă”, deși exaltată de tradiționaliști, nu a produs „nimic românesc”. Forțele revoluționare înfrânte în 1848 au căutat modele în spațiul apusean, „i-au imitat formele sociale”. Teza maioresciană despre așa-zisele forme fără fond e, principial, eronată: „Departe de a fi fost vătămătoare
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
creștine (obiectul discuției sunt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgânului Rutilius Namazianus, din aceeași perioadă, intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, acesta, atunci când exaltă funcția civilizatoare a Romei păgâne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filosofiei păgâne de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
detalii care să corespundă acestei cerințe. Totodată, Cassiodor a scris Originile și faptele goților (De origine actibusque Getarum), o istorie a goților în douăsprezece cărți, care pornește tot de la ideea de a-i introduce pe goți în istoria lumii civilizate, exaltându-le virtuțile; istoria a fost terminată sub Atalaric în 534, dar s-a pierdut: o cunoaștem doar prin intermediul unor extrase făcute în grabă în 551 de către Iordan (cf. p. ???). Din extrasele care s-au păstrat, aflăm că opera se deschidea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
L. Perrone) dintr-o adâncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sunt recomandate ca baze ale vieții spirituale, iar asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice” care exaltă spiritul în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ed. critică cu trad. în engl. a lui D. J. Chitty, Barsanuphius and John. Questions and Answers, PO 31/3, Paris 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții cercetătorului. Pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în sensul lui G.-R. Hocke), afiliere contestată de Eugen Simion, care-l consideră un „poet de atelier”. Oricum ar fi, fapt este că el glorifică arta barocă (de exemplu catedrala abstrusă a lui Gaudí, La Sagrada Familia) și-i exaltă viziunea și tehnica. Maestru al sonetului, el propune „sonetul magistral”, a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele tracomaniei renăscute în anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie a genului, o suită de bune cărți în versuri pentru copii (Veverița de foc
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
1857), ca și în Pustnicul sălbatecului munte (1853), unde abundă efectele de melodramă, se perorează despre patriotism, despre virtute și fidelitate. Aceeași retorică umflată în „pastorala” închinată domnitorului Al. I. Cuza, Serbare națională sau Visul fericirei (1859), în care se exaltă actul Unirii, folosindu-se mijloace naive de impresionare, din care nu lipsește focul bengal. SCRIERI: Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii, București, 1847; Fragment de operetă a lui Ștefan Vodă, Iași, 1850; Săracul cinstit, București, 1851; Ucenicul șarlatanului, București, 1851; Pustnicul
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
fi conceput decât ca spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
la „Sf. Sava” și din 1864 la Școala de Arte Frumoase. Fiica lui, actrița Cleopatra Poenaru, i-ar fi inspirat poetului Mihai Eminescu o iubire ale cărei ecouri au putut fi recunoscute în elegia Pe lângă plopii fără soț. Pictor care exaltă și poetizează trecutul național, mare portretist, L. este și ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt fie nesemnate, fie trecute sub pseudonime precum
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție, publicistica, memorialistica și oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor în toată puterea cuvântului. Fie că exaltă dragostea de neam și pledează pentru conservarea tradițiilor, fie că recomandă sau denunță vreo carte ori prin radio dă „sfaturi pe întunerec”, fie că își rememorează anii parcurși ori comunică impresii adunate de prin „sate și mănăstiri din România” sau
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
În 1932, în revista „unu”, R. publică un text, Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității, cu toate falimentele ei; textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile firești și în drepturile imperative ale
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
ea însăși ziarul „Mama și copilul”. A mai semnat cu pseudonimele Elena și Florica. A fost modelul picturii România revoluționară de Daniel Rosenthal. R este considerată prima ziaristă româncă. Ziarul „Mama și copilul” era redactat aproape în întregime de ea. Exaltând maternitatea și crezând în influența femeii-mame asupra destinului societății, propovăduia bunătatea și dragostea universală. R. a editat o publicație pentru copii, în care interesează mai puțin istorioarele scrise sau traduse de ea cu scopul nemijlocit de a educa (Minciuna, Ploaia
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
debutând editorial cu placheta Bat gândurile (1965), remarcată și de A.E. Baconsky. Poetă cu un puternic simț al realului, dar și deschisă spre oniric, R. a cultivat totuși multă vreme o lirică preponderent ocazională, semnând numeroase stihuri ce au exaltat în tonalități patetice teme civice de conjunctură. Scrisul său cuprinde registre variate, de la versul pur folcloric la cel de factură modernă. S-a realizat însă în lirica meditativă. Volumul Scrieri alese (1987) îi stabilește oarecum evoluția: autoarea se regăsește sub
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
Apoi a fost arestat și condamnat la închisoare, pe motive politice. Apropiat inițial ca orientare politică de Nichifor Crainic, R. s-a făcut cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ nu numai despre cartea De
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
Absolvent al Școlii de Științe Politice și Administrative (1891) și grefier la Consiliul de Război din București, R. e un autor zelos de compuneri dramatice minore. Piesa în versuri Smârdanul și Vidinul (1878), scrisă pe un ton înalt, de odă, exaltă fie măreția trecutului, fie bravura ostașilor români care, ca în ciclul Ostașii noștri al lui V. Alecsandri, merg la război cântând și se bat cu o frenezie învecinată cu euforia, încingând o „horă a libertății”. Hiperbola, solicitată din plin, nu
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
Jefferson spune că fiecare are dreptul „să-și caute” fericirea, Înlocuind-o cu „fiecare are dreptul la fericire”. Vă reamintiți că Franklin Îi Îndemna Întotdeauna pe cititorii almanahului său, Poor Richard’s Almanack, să muncească fără Încetare. Aforismele frankliniene, toate exaltând valoarea disciplinei și muncii serioase, au fost aproape date uitării: „Mâinile inactive sunt uneltele diavolului”, „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”, „Cine nu cârpește spărtura mică, are necaz să repare gaura mare”. Visul american se bazează pe ideea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
iunie 2000. El a spus că politica externă a Uniunii Europene trebuie să fie În acord cu valorile care animă politica internă și că trebuie să folosească punctele ei forte. Patten le-a reamintit europenilor că Uniunea Europeană, cu toată retorica exaltată În favoarea păcii, nu a putut să oprească conflictele din Bosnia și Kosovo În anii ’90 și a trebuit să recurgă la intervenția militară americană pentru a opri conflictul. Cum poate Europa să prevină alte conflicte gen Bosnia sau Kosovo În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Leuke veghează / un ochi a rămas în nopțile corăbierilor / dar în piatră la rădăcini de stânci doarme abia adormitul fiu al Telidei”. Construite în același stil whitmanian de orație, celelalte poeme relativ întinse din Kairos variază tematic la extrem, unul exaltând comunitatea de suflet a „fiilor Craiului Amurg” din Punta Europa cu adoratorii lui Zalmoxis (Pendul ibero-dacic), altul evocându-l pe Lumânărică al lui Costache Negruzzi (Lux Caucaniae), câteva bucolice dezvoltând reflecții pe teme ca elementele, infinitul, veșnicia etc., și tot
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
romanității devenite creștine (obiectul discuției sînt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgînului Rutilius Namazianus intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, autorul, atunci cînd exaltă funcția civilizatoare a Romei păgîne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filozofiei păgîne, de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
L. Perrone) dintr-o adîncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sînt recomandate ca baze ale vieții spirituale, însă asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice”, care exaltă spiritul, în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ediție critică cu trad. engl. a lui D.J. Chitty, Barsanuphius and John. Questions and Answers, PO 31/3, Paris, 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții cercetătorului. Pentru celelalte, cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
confuze. De-o să-mi fie pieptul rană Ca o peșteră adâncă, Tu să știi că-mi ești icoană Și mi-e dor, te iubesc încă. De s-ar strânge laolaltă Îngerii și buni și răi, Tu să știi că mai exaltă Trupul meu sub ochii tăi.... Citește mai mult De se rupe ceru-n douăTu să știi că stropii reciSunt doar lacrimi și îmi plouăSufletul pierdut pe veci. De se-mprăștie văzduhulîn granule și atomi,Tu să știi că-mi mai
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
discursul. Și în „viziunile” lui de călător (fie că sunt sau nu „viziuni de artă”) se lasă robit de feeria de nuanțe, de „poema de culori și fantasme” a câte unui peisaj care, țintuindu-l locului cu magica lui fosforescență, „exaltă” gingașe „senzații poetice”. Numai că insistența în acest registru conduce, după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale poetului simbolist au o linie estetizantă. K. pariază pe conceptul de „frumos”, făurit în turnul de fildeș
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
ura împotriva corpului și cu reprimarea sexualității. Genii ale nimicului au propagat nebuloasa unei vieți viitoare, dementa frenezie a apropierii sfârșitului lumii, speculându-se pervers iluziile oamenilor, recomandându-li-se renunțarea la sine, dușmănirea trupului și erotismul suferinței. Spiritul roman exaltat de nobilimea imperială, va fi subminat abil și perfid de către apostolul Pavel, care a pus gând rău eleganței și vieții. Barbarul devenea egal cu cetățeanul iar sclavul cu patricianul. „Cel din urmă va fi cel dintâi”. Iată visul mujicului de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]