1,047 matches
-
expresionismului” și ar tinde spre „armonie abstractă” și „creație pură”, urmărind sinteza elementelor esențiale. O asemenea artă este socotită ultima expresie a veacului și a timpurilor moderne, „în secolul automobilului și al avionului”. În timp ce „sămănătorismul blamează civilizația orașului”, „constructivismul o exaltă.” Concluzia este: „Vrem artă nouă, într-o țară liberă și nouă” (Scarlat Callimachi). O contribuție importantă la definirea teoretică a conceptelor o are Ilarie Voronca, prezent număr de număr cu serialul Constatări, în care abordează rând pe rând problema literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
pun în sfârșit capăt jocului de-a speranța a fost gândul că, dacă urma într-adevăr să fug cu Hartley, ar fi fost necesar să comand de pe acum taxiul. În ultima clipă m-a cuprins chiar un soi de spaimă exaltată la gândul că era posibil să fi întârziat prea mult. M-a năpădit o reală panică. Dinții au început să-mi clănțăne, degetele tremurătoare și stângace au început să rupă plicul, să smulgă scrisoarea, s-o despăturească. După care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-a spus doar că este o moștenitoare a celei mai importante vii din Cotnari ... normal că pe loc mi-a sugerat ideea unui posibil mariaj ... benefic pentru ea în plan social ... benefic pentru mine în plan material. Tot mai exaltat de șansa ce mi se oferă ... ajuns la Cotnari și, apoi, în fața vilei Terente ... bat cu încredere la ușă. În timp ce îmi aranjam ținuta îmbățoșată ... ușa se deschide și apare o ... servitoare bătrână ... abia târându-și niște saboți ... care ... oarecum deranjată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
1991) vădesc, sub aceste raporturi, un net câștig de calitate literară. Romanele scriitoarei pot fi situate, în poziții mereu ascendente, pe o scară valorică imaginară care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei insignifianțe a momentului trăit. Cu mijloace și procedări deja acreditate drept caracteristice prozei sale, C. a dat, în Bătălia pentru roze (1992), o transcriere literară plauzibilă a tumultului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
învățământul la un nivel superior. Emanuel a fost o victimă a doctrinelor de atunci. Crescut de un bunic care făcuse războiul în Est, băiatul era educat în anume fel. I se încleștau dinții când trebuia să pronunțe pe un ton exaltat sintagme ce-i păreau sloganuri: eroismul comunist, viitorul de aur al omenirii și alte baliverne de acestea. Pasiunea pentru istorie la care se adăoga o tradiție de familie îl îndemnau pe Emi să dorească a se specializa în istoria militară
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
romane, tragedii, melodrame, vodeviluri ș.a. E o literatură de fundal, ilustrând, și dincolo de limita cronologică, tendințe ale epocii pașoptiste. Autorul, care scria în 1845 la „Vestitorul românesc”, iar în 1848 la „Pruncul român”, și-a exprimat, fără orgoliu, doar credința exaltată în puterea literaturii de a modela sentimente patriotice. De la poezia erotică - compuneri naive cu unele motive exotice - P. trece și fixează în cadrele versului câte o suvenire despre gloria românilor. Vestita bătălie de la Călugăreni (1848), Traian în Dacia (1860), Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
de schimbarea mediului social. Gustul lui D.-G. în poezie e, totuși, incert, fapt ușor de observat îndeosebi în studiul despre Vlahuță (A. Vlahuță, 1890). Atras de versificarea retorică și discursivă a unor idealuri sociale pe care le prețuia, el exaltă calitatea unor pastișe epigonic-eminesciene, puse mai presus de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia de Paște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
cu un copac înflorit sau unul plin de promoroacă, altul părea a fi un om cu fața întunecată, lângă el o femeie cu ochi mari și buze cărnoase. Figurile se roteau în jurul copacului dansând. Deodată țâșni în aer o muzică exaltată pe clape de pian, saxofon, trompetă. Ridicându-și fruntea ca electrizat, văzu pe estradă o trupă muzicală de negri cântând; dezlănțuirea lor se produsese cu repeziciune, ori el fusese luat prin surprindere. Clienții localului rămaseră impasibili, nemișcați. Pentru un străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
umbra mărimii noastre»”. „Ei înlăturaseră de la slujbe pe vechii boieri, care nu împărtășeau aceste idei; mă făcuseră pe mine ministru de Finanțe; n-aveam atunci decât douăzeci și patru de ani și întru nimic nu mă pricepeam în ale finanțelor; dar ei exaltaseră capul meu; le eram devotat, privindu-i ca liberatorii Orientului”. ... „În 1821, elementele de răscoală, depuse în țară de ruși și de Eterie, atinseseră punctul lor de maturitate, un singur simțământ: dorința de a desființa un jug urât însuflețea populațiile
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
pe frate-său, Mihai Ghica, și pe postelnicul Cantacuzino, pentru a-i înlocui prin boierii pe care i-am numit mai sus. Șekib Efendi sosi purtător al unui firman din cele mai măgulitoare pentru Vodă Ghica, în care i se exalta credința și vitejia ostașilor și a ofițerilor lui, cărora numeroase Nișamuri fură distribuite. Știrbei neprimind Ministerul de Interne, Duhamel recomandă pe G. Filipescu, însă Domnul, neținând nici o seamă de recomandarea comisarului rus, numi pe Teodor Văcărescu, un partizan personal al
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
XIX-lea de evenimentele veacului al XVI-lea. Aceste legături introduc, pe de o parte, lectorul în epoca evocată și, pe de altă parte, individualizează naratorul ca personaj. Pentru că autorul ușor desuet astăzi, subiectiv-obiectiv − totuși excelent documentat în Etymologicum..., frecvent exaltat în Ion Vodă cel Cumplit, realizează în Ursita una din cele mai reușit conturate ipostaze literare: naratorul ursitei unui Iago românesc al epocii marilor Mușatini. Comentariile științifice sunt topite într-o penetrantă ironie (gen Manzoni) prin care povestitorul pătrunde psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
eros. Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 271. „Ce curios: Socratele descris de Xenofon - în Memorabilele sale atât de plate - sfârșește prin a-ți reda gustul și prețul demnității morale; pe când Socratele acela uluitor al lui Platon nu edifică, totuși. Încântă, exaltă, dar nu edifică. Nu te face ființă morală. Nu pot reține nimic din Memorabile, decât poate dialogul cu Glaucon, în cartea a III-a, și cel cu Theodote, în felul lui. Dar în platitudinea predicei morale a Socratelui din Xenofon
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și martorul care să le evoce: "Există monumente imense cari nu produc efectul corespunzător masei lor, numai pentru că nu reușim să situăm în ele omul și fiindcă nimic nu reamintește în ele prezența lui."15 Embleme uitate, ruinele la Eminescu exaltă încă o Moldovă mitică, glorioasă. Peste ani, reputatul arhitect C-tin Cantacuzino a sintetizat, parcă, semnificația lor în aceste cuvinte emblematice: "În acest peisaj moldovenesc, surâzător și trist, ele pun câteodată accente de energie ca niște chemări la eroism." După
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
familie de răzeși n.n.) dar și împotriva lui Constantin Cehan - Racoviță care, dintr-un „aliat binevenit”, devine chiar în numărul 3 din Luptătorul purtător de „Aiurelile dementului C.C.R. - din viața unui calomniator condamnat” pentru ca, totuși, acesta, tot în Timpul avea „să exalte de bucurie, preaslăvind pe toate gamele personalitatea supraomenească a profesorului universitar -dl. Nicolae Iorga.” „Combativitatea” săptămânalului Luptătorul o citim nu numai în articole intitulate „Problema datoriilor agricole. Dezastrul agriculturii”, Situația disperată a agriculturii. Salvarea cămătarilor”, „Tragedia pensionarilor”, „Scandalul de la Casa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tot acest timp, trecând de la un proiect de schimbare la altul, învățământul românesc a cumulat practici și conținuturi longevive; între ele, comemorările ocupă și astăzi un loc aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent capriciile timpului, exaltând sau ignorând un număr aleatoriu de eroi și de fapte exemplare, celebrarea lor în școală nu s-a schimbat la fel de mult. Cu puține excepții 1, noile panegirice reușesc să se impună fără a înlătura complet vechile deprinderi. Nu vom urmări
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
trebuit să învețe cu totul altceva: "la începutul anului 1918, Basarabia, teritoriu care în 1812 fusese încorporat în Rusia țaristă, a intrat în componența României (s.n. C.M.)". După această scurtă notiță, manualul din 1969 continua pe un ton tot mai exaltat despre "Unirea Transilvaniei cu România" și "Încheierea procesului de formare a statului național unitar român (s.n. C.M.)". În povestire apărea un element nou, Consiliul Național Român Central. Plusul de informație istorică nu a dăunat retoricii naționaliste, manualul neuitând să puncteze
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
său, medicul Carol Davila, luând din greșeală o doză de stricnină în loc de chinină. Statuia care i s-a ridicat în curtea Azilului Elena Doamna din Cotroceni (Șoseaua Panduri nr. 90) - a cărei directoare era - există și astăzi (1987). Ziarele guvernamentale exaltează succesul guvernului, iar Pressa lui Vasile Boerescu, ministrul de Externe, consideră ca o mare victorie faptul că România a izbutit să se afirme ca un stat de sine stătător care, pentru întâia oară în existența sa, a putut trata de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
drapelul cu bravii lui cuceritori, era o furtună de urale și strigăte de „Trăiască!“. De pe la ferestre, lumea arunca cu flori, cu mici drapele tricolore etc. Seara a fost la Teatrul Național o reprezentație festivă. Sala geme de un public care exaltează de entuziasm. După imnuri și cuvântări ocazionale, apar pe scenă eroii cari au cucerit steagul.126 Toată sala e în picioare și muzica cântă imnul național. Aclamațiile vuiesc ca o furtună, doamnele din loji, în picioare, aplaudă, unele își smulg
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
domeniu, rezultatele pe care le vom obține vor fi și ele în pas cu cerințele actuale. CAPITOLUL II CULOAREA ELEMENT AL LIMBAJULUI ARTISTIC PLASTIC Orice făptură din natură se mai distinge de alta , pe lângă formă, și prin culoarea sa. Culoarea exaltă și împlinește senzația vieții ce o primim din contactul cu natura. însuși raiul fără culoare se preface în negrul iad. " Francisc Sirate" 2.1. nsușirile culorilor Culoarea este pentru fizician o anumită lungime de unda a luminii, expresie a oscilațiilor
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
complementare primare sunt albastru cu portocaliu, roșu cu verde și gălbui cu violet; iar cele complementare binare: albastru violet cu galben-portocaliu, roșu-violet cu galben verzui și roșu-portocaliu cu albastru-verzui. Culorile aflate în așa numitul contrast complementar se intensifică și se exaltă una pe alta până la un mare grad de luminozitate, când sunt alăturate. Două lumini colorate complementare amestecate dau alb. Experiența clasică, făcută în secolul trecut, arată că dacă izolăm perfect un ochi de celălalt printr-un ecran perpendicular pe nas
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
după ce cetețul sfârșește, cu nespusă bucurie să despart, că acum știu și ei că lumea e mai mare și marginea lumii nu-i la orizont sau la hotarul vederii. Fără Îndoială, se poate spune că o asemenea perspectivă entuziastă, care exalta setea neostoită de cunoaștere manifestată de mulțimile analfabete, făcea dovada unei naivități optimiste, a unei autoiluzionări, caracteristică pentru mentalitatea intelectualului de tradiție iluministă. La rândul său, Nicolae Bălcescu XE "Bălcescu" descria o scenă similară (de data aceasta de factură romantică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
15-19/1932 subtitlul fiind „Revistă literară, artistică, socială”, iar pentru numărul 20-21/1932 „Revistă de literatură și artă”. Director: Marin I. Bellu. Redactori: Agripina Anastasescu și N. Blagoe. Deși își propun să fie sincroni cu devenirea continuă a artei, deși exaltă „puterea creatoare”, „exuberanta vitalitate”, „entuziasmul creator” și declară că nu sunt nici moderniști, nici tradiționaliști, redactorii revistei, admiratori ai lui Mihail Dragomirescu și ai lui Nicolae Iorga, se situează pe poziții tradiționaliste prin tot ceea ce selectează. Cei mai prestigioși colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289736_a_291065]
-
de condiționarea karmică a acestei lumi ci, dimpotrivă, renașterea într-o lume inferioară. Cum se mai poate obține eliberarea? Ṛși-i au propus o cale soteriologică diferită de calea străveche a sacrificiului vedic. Este vorba despre cunoașterea ezoterică. Ea era deja exaltată în Vede și Brăhmana. Necunoașterea marilor mistere echivala cu o a doua moarte. Gnoza, sau cunoașterea tainică și salvatoare, va învinge de acum înainte avidyă, în traducere, ignoranța metafizică. Ea ascunde realitatea ultimă. Dar ea este în același timp și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
același timp, „întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea”. Abia în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavadgītă, secolul al IV-lea Î.Hr.), VIșṇu va fi exaltat ca zeu suprem de structură monoteistă. k) Rudrá. Este o divinitate de tip contrar. Nu are apropiați printre zei, nu-i iubește pe oameni, Îi terorizează prin furia sa demonică, doborându-i prin boli și calamități. Locuiește în păduri și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
s-ar recunoaște existența Sinelui (ătman), atunci Buddha ar fi mințit și ar fi fost catalogat drept filosof eternalist. Dacă nu, ar fi fost considerat nihilist. Prin urmare, răspunsul corect asumat de Buddha este tăcerea! Se neagă subiectul, dar se exaltă fapta sa și fructul ei. Numai actele există, nu și actorul. Numai suferința există, nu și cel ce suferă. Buddha refuză subtilitățile filosofice pentru că ar fi încurajat disputele metafizice, orgoliul intelectual. Ar fi Împiedicat Trezirea. Problemele filosofice erau, în fond
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]