1,814 matches
-
amintesc de eșecul unei încercări de sinucidere. În parcul Luxembourg, pe care deseori îl detestă pentru mulțimile care rătăcesc prin el, fredonează refrene spaniole atât de tare încât ceilalți îl cred probabil nebun. „Era una din acele crize în care exaltarea e mai puternică decât deprimarea” (II, 112-113). Ei bine, acum retrăiește “întreagă, noaptea aceea de la Talamanca, atunci când, pe la ora trei sau patru, m-am sculat brusc și m-am dus pe stâncile abrupte ce domină marea cu gândul s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Anterior, pe 15 augsut 1960, Cioran nota: „Missa în si minor. Curând vor fi trei ani de când am pierdut contactul cu muzica. Murisem, Bach m-a înviat din morți” (I, 67). Sau: „Ascultând la G. M. două cantate de Bach, exaltare vecină cu beatitudinea” (II, 34). Așadar, beatitudine, jubilare, topire în absolut. Moartea chiar ca exaltare: „Dragostea mea pentru Bach a renăscut. Îmi place să-l ascult pe întuneric. Sting lumina și mă desfăt într-un cavou. Câteodată parcă aș asculta
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ani de când am pierdut contactul cu muzica. Murisem, Bach m-a înviat din morți” (I, 67). Sau: „Ascultând la G. M. două cantate de Bach, exaltare vecină cu beatitudinea” (II, 34). Așadar, beatitudine, jubilare, topire în absolut. Moartea chiar ca exaltare: „Dragostea mea pentru Bach a renăscut. Îmi place să-l ascult pe întuneric. Sting lumina și mă desfăt într-un cavou. Câteodată parcă aș asculta muzică după moarte” (II, 245). Sunt cuvinte peste care nimic nu mai e de spus
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-se că revista va fi „în serviciul naționalismului integral, nu însă în folosul cuiva, ci exclusiv al ideii”, cu aspirația de a deveni „un altar al doctrinei, dar cu acele garanții de intelectualitate care să evite și rătăcirile utopiei și exaltările urii”, „o tribună de românism, unde să se armonizeze tăria credințelor cu discernământul critic, pentru a studia și propune înfăptuiri serioase și durabile”. Deși e mai moderat decât acela al altor publicații similare din epocă (de exemplu, „Axa”), naționalismul practicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
Topîrceanu sau Chiriașul grăbit al literaturii române, București, 1999. Ediții: V. Voiculescu, Poezii, I-II, introd. edit., București, 1983, Poezii alese, introd. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Emil Manu, „Poezia lui Vasile Voiculescu”, SPM, 1977, 363; Al. Piru, Critică și exaltare, LCF, 1977, 40; Constantin Călin, „Poezia lui Vasile Voiculescu”, ATN, 1978, 2; George Muntean, Doina ca ideal estetic, CNT, 1986, 27; Rodica Florea, Un act de restituire, RL, 1986, 51; Roxana Sorescu, Un unghi de vedere, LCF, 1996, 30; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
iubirea și durerea și chiar ispita ei. Nu-l căutam pe El, dar simțeam comuniunea desăvârșită a spiritului meu cu al Lui. Obișnuitul simt al lucrurilor din jurul meu pieri. În acel moment, nu mai rămăseseră decât o bucurie și o exaltare inefabile. Este imposibil să descrii pe deplin această experiență. Era ca efectul unei mari orchestre, când toate notele disparate se amestecă într-o armonie grandioasă, iar ascultătorul nu-și dă seama decât că sufletul i se înalță și că emoția
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într‑o manieră specifică, declanșând procese afective dintre cele mai variate și neașteptate, de la emoția muzicală, cu o gamă largă de manifestare (bucurie, trăire interioară, sentimentul armoniei, înălțare spirituală), până la descărcări explozive de exaltare colerică. Fiind cea mai complexă artă și, în același timp, fiind accesibilă tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și penetrant limbaj artistic - sunetul muzical - ca element sonor fundamental cu care operează. Cercetările au demonstrat că instrumentele de percuție
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale neputinței! A-l citi pe Iorga este una dintre cele mai vertiginoase exaltări ale minții, iar surprizele pe care le rezervă sunt în proporția unei opere greu de parcurs în întregime. Uităm astăzi că marea literatură nu se compune numai din ceea ce, cu un mult prea urât termen, a cărui folosire ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pseudofilosofie a neomeniei și genocidului. Dar Nietzsche, cu toate paradoxele lui violente, nu a fost acel presupus energumen și nici acel profet al încolonării gregare și adulării unor sinistre căpetenii oligofrene. Filosofia lui era una a emancipării insului și a exaltării vieții cu virtuțile ei creatoare. Bineînțeles, nu de urmat ca o evanghelie și nici de acceptat ca un sistem (deși gândirea lui, vast sincretism de doctrine orientale și mediteraneene, era mult mai sistematică decât îndeobște se crede, formularea ei fragmentară
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trecând prin toate eposurile pe care le mai cunoaștem, gratitudine și admirație pentru luptătorii cei drepți. Exercitarea fizică și morală în spiritul acesta, înfruntarea virilă, gustul victoriei și demnitatea înfrângerii sunt de milenii un principiu de educație și totodată o exaltare primordial-umană. Această exaltare este a sentimentului agonal, fundamental pentru civilizație. Trebuie să facem totul pentru ca diversele comodități, automatizări și scutiri de efort și de risc pe care ni le oferă tehnica să nu ne slăbească acest sentiment; în lipsa lui ar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
eposurile pe care le mai cunoaștem, gratitudine și admirație pentru luptătorii cei drepți. Exercitarea fizică și morală în spiritul acesta, înfruntarea virilă, gustul victoriei și demnitatea înfrângerii sunt de milenii un principiu de educație și totodată o exaltare primordial-umană. Această exaltare este a sentimentului agonal, fundamental pentru civilizație. Trebuie să facem totul pentru ca diversele comodități, automatizări și scutiri de efort și de risc pe care ni le oferă tehnica să nu ne slăbească acest sentiment; în lipsa lui ar putea să reapară
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe foarte mulți mari gânditori de consecințele gândirii lor și de toate deformările și îngroșările pe care aceasta inevitabil o suferă atât în interpretările și aplicările adepților, cât și în ale adversarilor. Eu îl învinovățesc de pildă pe Goethe pentru exaltarea „vieții” și „organicului”, de unde a rezultat o „biolatrie” ce propagă numai platitudini, opacitate și barbarie latentă, ori patentă. Și câți nu ar mai fi de învinuit pentru consecințele degradate ale doctrinelor lor: Machiavelli, Nietzsche, Darwin, Hegel, Platon, Aristotel, Descartes e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
conserve pe acestea din urmă tind într-un fel sau altul să repudieze, chiar dacă nu le abandonează, formele de viață proprii „civilizației”. Ceilalți sunt așa de epatați de saltul formidabil al tehnicii, trăiesc un fel de exultație, un soi de exaltare (pe care aș numi-o tehnolatrie), încât își închipuie că omenirea este în preajma unei mutații profunde în care vechiul concept de cultură umanistă ar fi perimat. — Vreți să dezvoltați? — Adică, într-un fel unii ne-ar propune un model de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să ne confirmăm la nesfârșit edificările, constituirile obiectuale. De exemplu, eu să spun: ce cățel frumos!, Dina să-mi răspundă: ce cățel frumos!, iar tu să repeți această constatare altuia, care și el s-o reitereze, Într-un soi de exaltare a totalei conformități. Dorința fundamentală, constitutivă pentru umanitatea din noi, de a auzi cuvintele pe care le-am rostit despre ceva confirmate de o altă gură - dorință asupra căreia am văzut că insistă Humboldt - se manifestă tocmai pe fondul alterității
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu propensiuni mesianice, răsăritene, marcate de dorința instituirii unui sistem educativ informal, alternativ, construit pe o logică monastică. Acestei generații Îi datorăm Însă și refacerea legăturii cu interbelicul spiritualist, chiar național și naționalist, deschiderea Înspre stilistica dispersivă a Balcanilor (prin exaltarea lui Ion Barbu) - altfel spus, ei Îi datorăm re-racordarea noastră (În termenii evazivi, estetizanți, pe care ideologia timpului Îi Îngăduia) la spiritualitatea răsăriteană. Lor li se datorează, pe de altă parte, recurgerea la cultură ca la un instrument de protest
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care se vede, că m-a dus la groapă. Atunci când o să fiu moartă o să trebuiască să atragi asupra ta un sfârșit plin de chinuri, asemenea unei sarcini dificil de împlinit. HERRMANN: (după ce s-a scărpinat în creștet agitat... pătruns de exaltare) O să vină odată un zori de zi, care în mod excepțional va avea un miros plăcut, iar eu voi fi avut o dată în viață un vis prietenos, eu mă voi scula cu dreptul înainte, adică cu piciorul vieții cel corect
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sub tăcere, minte de îndată ce este vorba despre membrii familiei sale. Inventează o filiație cu scopul de a-și constitui o identitate - în psihanaliză, simptom al onor nevroze legat de complexul lui Oedip care, conform teoriei analitice, presupun înjosirea și apoi exaltarea părinților, dorința de mărire, aspirația spre ocolirea pulsiunilor incestioase expresia rivalității fraterne - ah! acest frate mort într-un accident de pelotă, probabil amant al soției lui Montaigne! Nu putem înlătura cu un simplu dos de palmă această ipoteză a romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poezia substantivului” la al doilea, respectiv sentimentul detaliului versus sentimentul întregului. Celelalte două cărți, Pompiliu Constantinescu - „un Saint-Just al opiniei critice” (1981) și G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei (1982), sunt acumulări de locuri comune, într-un stil al exaltării, lipsite de capacitatea de a izola trăsătura dominantă și specifică și mai ales de a o conceptualiza convenabil. Locul expresiei pregnante este luat de indigeste descrieri în care citatul își pierde forța de a defini, contopindu-se în platitudinea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
precum prințesa Bibescu ar fi putut exagera unele lucruri sau înfrumuseța o experiență personală, dar a rămas totdeauna credincioasă jurnalului propriu, la care nimeni altcineva nu avea acces. În perioada când Kronprinz-ul i-a făcut curte, jurnalul denotă mândrie, exaltare, emoție, dar menționează și lipsa de atracție fizică din partea ei. "A fost o amitié amoureuse", i-a declarat peste ani unui ziarist, când i s-a cerut să descrie relația sa cu prințul moștenitor al Germaniei. Iar în jurnal, la
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
dată de plăcerea de a descoperi lucruri noi specifice domeniului, de a perfecționa cele realizate. Pe măsură ce creatorul devine mai priceput într-un domeniu, el caută probleme din ce în ce mai grele cu care să se pună la încercare, iar în urma izbânzii să simtă exaltarea. Așadar, cunoașterea ajută creativității dacă este combinată cu o motivație intrinsecă înaltă. În capitolul următor se va preciza rolul motivației intrinseci în creativitate. Capitolul 6 ROLUL MOTIVAȚIEI ÎN CREATIVITATE James Abram Garfield Este un fapt binecunoscut că persoana creatoare are
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
implice într-o activitate în care obstacolele sunt pe măsura nivelului lor de competență. Pe măsură ce o persoană devine mai pricepută într-un domeniu, ea caută probleme din ce în ce mai grele cu care să se pună la încercare, iar în urma izbânzii să simtă exaltarea. S-a demonstrat că persoanele creative caută cu ardoare trăirile de bucurie intensă. În aceste stări sunt mult mai multe șanse să rezulte idei numeroase la o anumită problemă creativă. Ori, se știe, cu cât apar mai multe idei, cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
astfel de realitate este evidentă: Dar nu numai atât: obiectele erau apucate de o adevărată frenezie de libertate. Ele deveneau independente unele față de altele, dar de o independență ce nu însemna numai o simplă izolare a lor, ci o extactică exaltare. Entuziasmul de a exista într-o nouă aureolă mă cuprindea și pe mine: aderențe puternice mă legau de ele, cu anastomoze invizibile ce făceau din mine un obiect al odăii la fel cu celelalte, în același mod în care un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
revenirea în realitatea unidimensională se petrec tot sub imperiul percepțiilor și senzațiilor: Dacă se auzea zgomot de pași, odaia intra repede în vechiul ei aspect. Se pornea atunci între pereții ei o scădere pe loc, o diminuare extrem de mică a exaltării ei, aproape imperceptibilă; asta îmi dădea convingerea că certitudinea în care trăim era despărțită de o pojghiță foarte subțire de lumea incertitudinilor 414. Fragmentul certifică credința naratorului-personaj într-o ,,realitate multidimensională". Lumea lui Blecher este așa cum o vede, trăiește dar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acestea constituie fondul comun din care s-au născut principiile clasicismului, pe care Pope le-a urmat, însă le-a și adaptat în spiritul unei libertăți, despre care am văzut deja că este tipic britanică, dar și sub semnul unei exaltări a vârstei, deoarece avea doar 22 de ani când a scris poemul. Prin raportare la axa biografică, dar și luând în considerație că Eseul marchează debutul literar al scriitorului, fiind astfel un poem al începuturilor, se poate vorbi mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a stărilor de spirit, convergență ce se subscrie liniilor unei coincidentia oppositorum, resimțită la toate nivelele, după cum sugera același P. Cornea: imitarea Apusului se făcea în paralel cu impunerea naționalismului și valorificarea tradițiilor; dezamăgirea cauzată de realitățile istorice coexista cu exaltarea dată de idealuri etc.194 În acest context general (și doar în acest context!) nu este paradoxală conviețuirea clasicismului cu romantismul, două curente care, în liniile lor de forță, se situează pe poziții total opuse. Explicația unei astfel de îmbinări
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]