881 matches
-
manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat alcool (drept care se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „Parcă erau fiare”; cineva îi descrie exaltat ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mental”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer întreprinderea! Încă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un poet. În 1867 P. rostea la o adunare a Astrei un lung discurs în care preamărea, anacronic și bombastic, trecutul cultural și afirma necesitatea imperioasă a definirii și sistematizării riguroase a ceea ce se scrisese în literatura română. Dar tonul exaltat al expunerii a provocat îndreptățita ironie a lui Titu Maiorescu. SCRIERI: Poezie și proză, Oradea, 1870. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 120, 135-136, 168-169; Pop, Conspect, II, 190-191; Eugeniu Potoran, Poeții Bihorului, Oradea, 1934, 38-43; Teodor Neș, Figuri bihorene - Iustin
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui șef de șantier și a tuturor „revoluționarilor sătui”, prin care au luat naștere „aristocrația proletară” și „ciocoismul socialist”. Personajul din Hoțul de vulturi e un Prometeu caricatural: director al șantierului unei hidrocentrale, exaltat, romantic, naiv, luat peste picior de muncitori, înșelat de soție, neînfrânt totuși, în stare să-și suporte drama, hotărât să muncească în continuare și după dezmeticire, după smulgerea brutală din ceața iluziilor. Inspirat de o descoperire arheologică, Studiu osteologic... e
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
erijeze în răzbunătorul lumii, să se considere purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura căutării de sine, continuată, în alt plan, prin versurile din Până la Iov (1970). Acum el ambiționează sondarea universului mitic, ancestral, abandonând discursivitatea tumultuoasă și exaltată în favoarea unei concizii aproape ermetice. Autenticitatea liricii sale nu constă în muzicalitate, ci în neliniștile și incertitudinile ce îi cenzurează fiecare avânt. Respins de cuvânt („Cuvântul niciodată nu m-a iubit supus”), poetul are intuiția de a nu mai șlefui
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
și literare, iar în secțiunea Florile soarelui, o serie de proze lirice, fără suport epic, despre peisaje și anotimpuri, care dublează, oarecum, poezia. Un fel de discursuri și lecții cam emfatice conține volumul Efemeride (1944), care se încheie cu niște exaltate note de drum. M. a fost și un asiduu traducător din poezia maghiară (Arany János și Ady Endre), germană (Goethe, Uhland) și greacă (Anacreon), din care a publicat mult în periodice. Aproape tot ce a scris și a tradus după
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în fond, o carte de înțelepciune în stil voit bătrânesc, pornind de la morala lumii rurale. Este un spirit exaltat, dar nu irațional. Manualul de morală cuprinde 337 sfaturi („un hambar de observații cotidiene asupra vieții de relație între oameni pe care-l strânge orice gospodar pentru copiii săi”) despre „condiția femeii măritate”, despre „așteptarea bătrâneții”, despre neant, despre felul
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu autoironie, Neghină și pălămidă. Lipsit de facultatea invenției, N. fie recurge la anecdotică, fie se bizuie pe propriile suveniruri. În Zoe, nuvelă melodramatică, dincolo de gesticulația exaltată, se conturează o imagine colorată și exactă a societății mondene a Iașilor. Eroina, o femeie pierdută, dar inocentă sufletește, e în stare de pasiuni extreme; căzută pe mâna unor curtezani cinici, ea sfârșește prin a se sinucide. Elementele de psihologie
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp”) sau insulă („ipotetică”) de cuvinte, e un artefact discreditat și recuzat („depărtează de mine vremea cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia este proclamată (ca În Ungaria, cf. László Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată (ca În Slovenia, cf. Rajko Muršič) drept o ,,mântuire științifică”. Este dificil de precizat, În cazul Europei Centrale și de Est, măsura În care dezbaterea terminologică dintre etnografie, etnologie și antropologie ține de rațiuni teoretice sau de un anumit context
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o amplă dare de seamă. Sub auspiciile Societății Academice Române, editează și prefațează în 1872 Operele principelui Demetriu Cantemir, traducând și primele două capitole din Descriptio Moldaviae, apărută în versiunea românească în volumul al doilea, în același an. O vibrantă, exaltată evocare a unui mare înaintaș este Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai din Șinca (1869). În domeniul filologiei, după o serie de precizări (Neologismul, articol apărut în șase numere din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1853) și polemici
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
și fiica, el însuși fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune. Artist romantic pasionat și tumultuos, P. avea o frenezie a jocului dusă până aproape de paroxism. Cu temperamentul său patetic, se lăsa furat cu ușurință de o manieră retorică, exaltată. Prin excelență interpret de melodramă, deși nu a evitat partiturile de comedie, a abordat mari roluri ale dramaturgiei universale (Hernani, Kean, Don Carlos, Ruy Blas, Faust), fiind primul interpret, la noi, al lui Hamlet, ca și al lui Răzvan, din
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
o privire uimitor de schematică. Cu un lux de flaterii, în care rafinamentul se mai și pierde în înflorituri și zorzoane, feminista omagiază stăruitor frumusețea și o face nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
să transfigureze senzualismul, exaltarea simțurilor până la bizarerie, o preocupare pentru perfecționarea formei căreia nu îi corespunde „perfecțiunea gândirii”, de unde o „poezie ușoară”, lipsită de „fiorul creațiunii”. Totuși cei mai mulți i-au subliniat modernismul, venit din asumarea unei viziuni provocate de o „exaltată intensificare a vieții”, specifică nevrozaților, dintr-o „sensibilitate vibrantă, bogată”, de unde „beția de senzații”, „vârtejul patimilor violente”, toate exprimate într-o formulă destul de personală, care „îmbină fastul, bizareria, decorativismul rafinat”, specifice simbolismului, într-o „tentativă de a spiritualiza senzorialul”. Cu
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor marinarilor, drept un sfînt. Mai mult încă, li-era frică de el. Un astfel de om nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
învins, TR, 1992, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Pedeapsa lucidității, CC, 1992, 1-2; Arșavir Acterian, Recviem pentru Jeni, ECD, 1992, 10-11; Acterian, Privilegiați, 156-170; Marta Petreu, Jeni Acterian, APF, 1993, 6; Lovinescu, Unde scurte, VI, 263-268; Eugen Simion, Jurnalul unei fete exaltate, L, 1996, 3; Dicț. analitic, II, 313-315; Faifer, Faldurile, 48-50, 58-64; Simion, Ficțiunea, III, 277-286; Ioana Pârvulescu, Suferințele tinerei Jeni, RL, 2001, 29. F.F.
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
nu prezint un personaj drept „un catolic pricăjit sau un episcopalian soios”? Simplu, stimată doamnă, pentru că religia nu are nimic a face aici. ș...ț Desemnez uneori un personaj drept evreu din motive pur intelectuale, deoarece există, cu excepția celor mai exaltate niveluri ale personalității, un anumit mod de a gândi evreiesc. Evreul e un tip și mie îmi plac tipurile, și cam în această postură mă situez. Evreul e, desigur, de mai multe feluri, unele recognoscibile de la distanță, altele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
își află în sfârșit odihna” imediat ce imaginea a reapărut în amintirea istericului; - o îngropare ce conservă ceea ce a fost ascuns, dar îl face inaccesibil, așa cum s-a întâmplat cu îngroparea sub lavă și cenușă a orașului Pompei (1907/1986); - un exaltat care, prin zarva pe care o face, perturbă derularea unei conferințe liniștite (1910/1991); - un duh rău, personaj de basm, a cărui putere malefică nu dispare decât dacă i se descoperă numele secret (1910/1977); - niște diguri ridicate împotriva furiei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
scenele caligrafiate bogat, trimiterile istorice și autobiografice întrețesute în pânza lirico-nostalgică a textului participă la individualizarea acestei scrieri, definită ca „o pastorală citadină” (Ion Vartic). În sfârșit, în publicistică și eseuri, vademecumuri erudite și imaginative, B. practică o stilistică imnică, exaltată, care provoacă și difuzează eficient emoția. El știe să descopere și să aproprie de cititor, cu gesturi de iubire aproape mistică, istorie, oameni, comunități, locuri („sufletul de la granițe”, mai cu seamă), obiceiuri, datini, scriitori, cărți, obiecte de artă. Ca într-
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
departe atât de aprecierile entuziaste ale lui Aron Densușianu, cât și de negarea integrală formulată de T. Maiorescu. Exegetul este mai aproape de judecata cumpănită a lui G. Călinescu din Istoria literaturii române... (1941). În Eminescu și Blajul (1994), modul apologetic exaltat al celor care s-au ocupat de acest subiect este înlocuit cu o prezentare critică a „dosarului Grama” și a prezenței lui Eminescu în conștiința blăjenilor. SCRIERI: Blajul, vatră de istorie și cultură (în colaborare cu Teodor Seiceanu), București, 1986
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
sacră (1859), redată după o ediție grecească. A scris și versuri originale, fără să fi avut o înzestrare deosebită pentru poezie. Inspirate de urcarea pe tron a lui Gheorghe Bibescu, „stanțele epice” din volumul Prințul român (1843) sunt naive și exaltate. Asemenea „stanțe” apar și în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și în „Curierul românesc”. În „Învățătorul satului”, inserate în articolele moralizatoare din ciclul amintit, se găsesc câteva poezii simple, pe motive populare. Un volum de versuri nu a mai
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
de valori culturale. Deschiderea, comunicarea, apropierea între culturi va fi văzută ca o necesitate, și nu ca un pericol al pierderii identității. Să nu uităm: e secolul în care rațiunea e ridicată la rangul de coordonatoare a tuturor manifestărilor umane. Exaltații romantici vor mai întârzia o sută de ani, prin urmare și naționalismele. Aufkläre-rii germani, între care și evreul Moses Mendelssohn, vor întruchipa idealul unei emancipări a popoarelor europene. Emancipare care va marca și istoria diasporei iudaice, creînd un moment pe
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
SUA), prozator. Este fiul Gabrielei și al lui Ion Bălănescu. B. a făcut clasele primare în comuna natală și Liceul „Al. Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. Încă înainte de absolvire luase hotărârea să se înscrie la Facultatea de Litere din București. Fire exaltată, cu gustul riscului și o înclinație spre trăiri impetuoase, B., care între timp intră în gazetărie, devine un adept al mișcării legionare. Condamnat în 1945, în contumacie, la închisoare pe viață, este arestat un an mai târziu. Eliberat în 1947
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
suferinței. Eroii trec bucuroși prin terapeutica durerii pentru a-și găsi o identitate. „Vreau să sufăr pentru ceva, înțelegi?”, strigă Benone, iar Genica pare, acum, fericită: „toată viața am să fiu alături de tine”. Când sătenii, mai toleranți și mai puțin exaltați, îl scapă pe Benone de pedeapsă, acesta se arată nefericit: „Nenorociții! Ce-au avut cu noi?” E vorba, se înțelege, de o impostură, însă în interiorul imposturii există totdeauna o notă de patetism și sinceritate. Escrocii din proza lui B. au
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
reflux sau de pregătire a unor noi învolburări. Asemenea cronicilor, narațiunea este presărată cu aforisme și „învățături”, scoase, bătrânește, din experiența istoriei. Patosul rapsodului cronicar dă expunerii, în momentele cruciale, un aer de legendă. Pe alocuri, însă, în pasajele excesiv exaltate, înflăcărarea, care creează o tensiune continuă, cade într-un fel de grandilocvență. Îmbinând maniera exactă și suplă a istoricului modern cu cea cronicărească, B. este creatorul unui stil original al narațiunii istorice, cu deosebite efecte expresive, ale cărui influențe pot
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
comic autentic, precum și de un pitoresc mai ales verbal. Dacă imaginația e săracă, iar limba incoloră și fără miez, spiritul critic nu-i lipsește. El e oricând gata să ia poziție, fie satirizând cu îndrăzneală, fie făcându-și, solemn sau exaltat, datoria de bun patriot, de fervent unionist („canțoneta” Surdul, comedia Moș Trifoi sau Cum ți-i așterne așa-i dormi). Inspirate din actualitate, „canțonetele” nu depășesc o anume ocazionalitate, după cum nu ajung să creeze un tip, deși intenția e vădită
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]