887 matches
-
ăștia, trebuie să recunosc am fost mai tânăr decât astăzi... O binecuvântare dumnezeiască ce m-a ajutat să scriu toate cărțile pe care le-am citit... Și să nu crezi că sunt puține! Sunt un cititor împătimit (nu însă și exaltat) care parcurge, nu numai de plăcere, și trei cărți într-o zi; o pasiune care, că orice pasiune, mă ajută, deopotrivă, să trăiesc și să mă rostogolesc în propriu-mi ciclu. Să nu-ți imaginezi însă că toate cărțile îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trupă, cu dulciuri și daruri de Crăciun, care fură depozitate într-un loc secret (ca pentru copii, surpriza trebuia să fie totală). Filip primi personal un colet mare, trimis de bunica lui, în urma telegramei. Îi răspunse pe loc în termeni exaltați: "Incomparabila mea mami iubită, îți sărut umil mâinile de zână, nobilele tale mânuțe, care au muzica în vârful degetelor: cu ce instinct ai ales cadourile!..." Într-adevăr, bătrâna doamnă, care nu era prea bătrână, dar, pe vremea aceea, orice femeie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și sânge. Tinere exaltate, într-adevăr posedate, își făcuseră din el cartea de căpătâi, sacrificându-și tinerețea și frumusețea, adeseori viața, pentru niște himere. Și iată că și fetița asta, cu chip îngust și sever de vestală, își punea, la rândul ei, întrebarea: ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
comedie, aceste din urmă scrieri vădesc, în schimb, mai mult aplomb și chiar o plasticitate sporită sub aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează pe canavaua unei intrigi amoroase, cu personaje exaltate și fantomatice, o suită de peripeții pe cât de senzaționale, pe atât de neverosimile, în maniera foiletoanelor franțuzești. SCRIERI: Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile, București, 1848; Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași, București, 1849; Logofătu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
stegulețe ale postului de Radio Contact, cu delfinul său bonom, apărut de câțiva ani și pe piața românească (mai nou, și în stânga Prutului). Pe drumul de întoarcere, îmi continui discuția cu Sauter și cu rusoiaca Valentina Soloviova. Femeia, tot timpul exaltată, se arată sincer uimită (după Inga Lindqvist, la Paris) că am dus-o atât de prost în URSS noi, basarabenii. Oprim la un moment dat în locul prin care, în anii 1914-1918, trecuse linia frontului - acum, niște dealuri verzi -, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad au întâmpinat-o cu entuziasm la sosirea trenului - publică o povestire pentru copii, Varejki („Mănușile”). Ce șansă, să-ți cunoști mai bine colegii, acum și din scris! VASILE GÂRNEȚ: În trenul de clasa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al III-lea mileniu”, se vor duce trei colegi din Polonia, trei din Portugalia și trei din Rusia, țara-gazdă. La Librăria Gaidar, „acoperită” printr-o temă foarte „cuminte” - „Cum se întrevede viitorul cărții pentru copii” - sunt repartizați cinci turci și exaltata Solovyova de la Kaliningrad. La Librăria centrală Pușkin, trei ciprioți, doi luxemburghezi și un croat se vor întreține cu rudele marelui clasic rus, omniprezent ca simbol public la Moscova. Românii noștri, Nae Prelipceanu, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, sunt convocați, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un fantast 54 explicitează condensat un dat natural al poetului. Ce substanță ascunde această afirmație se poate demonstra prin analogie cu versul Eu rămân ce-am fost: romantic 55, știindu-se că romanticul a excelat întotdeauna printr-o imaginație debordantă, exaltată și a cărei origine se găsește cu predilecție în Eros. Când Titu Maiorescu spunea că Eminescu n-a văzut în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil 56, pe care, negăsindu-l, a trebuit să-l caute în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Mihail Cruceanu (Pastel de toamnă, Simțiri deșarte), Eugeniu Sperantia și Al T. Stamatiad. După „Adevărul” se reproduce notița Poetul Macedonski la Paris, conținând aprecieri ale unor critici francezi asupra romanului Thalassa. Articolul O treime de poeți atrage atenția, într-o manieră exaltată, asupra noutății poeziei lui Al. T. Stamatiad, Mihail Cruceanu și Eugeniu Sperantia. Sub semnătura Spectator, în trei numere consecutive se tipărește un studiu despre viața publică a criticului Titu Maiorescu, „simplă copie după natură luată de la cursul de Istoria filosofiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287804_a_289133]
-
ale cuvântului. Mărturie a importanței pe care o dădea poetul artei versificației, alegerii cuvântului și efectului asupra cititorului stă chiar unul din versurile poemului Pe râu (Jiang Shang): "dacă nu surprinde cuvântul, nu pot muri împăcat". Stilul său, mai puțin exaltat decât cel al lui Li Bai, este viguros și eficient, poetul dovedind un adevărat talent în specularea predispozițiilor poetice ale cuvântului în limba chineză veche. Du Fu scrie, de asemenea, multe poeme lungi în stil vechi (Guti), cu un vers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de uluire. în fața ei nu mai era micuța doamnă Neacșu, îndesată și ștearsă, cu tunsoarea ei banală și cu un chip pe care îl uitai de cum îți luai ochii de la ea. în fața ei apăruse dintr-odată o ființă necunoscută și exaltată, din nările căreia ieșeau flăcări și care șuiera cuvintele ca niște ghiulele prin strungăreața până atunci inofensivă. — Doamne Dumnezeule, ce nebunie a fost la petrecerea aia de acum 20 de ani! continuă sâsâitor Ionela. Apoi se lăsă pe spate și-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
reclamă și cinste, care i se dă acum lui Osama, cei care nu sunt teroriști ar fi tentați să devină numai văzând capitalul de imagine pe care îl are un adevărat terorist, după ce moare ca un erou. Ce om puțin exaltat, nu ar fi interesat să primească, postmortem, asemenea atenție din partea mass-mediei și a urmașilor. Atenția postmortem, este mai valoroasă pentru unii oameni, decât orice decorație pe care un soldat o va primi după ce dă ortu’ pe câmpul de luptă. Dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu-i vorbea și-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea lui Crin rănea inima exaltată a fetiței. Ea nu-și putea explica această aversiune și considera că n-o stârnise în nici un fel. A doua categorie, din care făcea parte și Luana, reprezenta grosul clasei. Era formată din acei copii de condiție medie care, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putere la piept, gata să revină la o viață normală. Tu mă iubești, Ștefan. Tu poți să mă faci fericită. Tu și cu mine! Ar fi fost complet neinspirat să pună preț pe vorbele ei aruncate într-un moment de exaltată revenire. Se aruncase în brațele lui ca înecatul scos la mal, plin de recunoștință că fusese readus la viață. O dorea. O dorise întotdeauna. O iubea din toată inima și-o aștepta cu toată puterea și răbdarea sufletului său chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Estului, despre puterea de hipnoză pe care poporul rus o are asupra celorlalte popoare europene, Hai să plecăm de aici, propune el luându-mă după umeri, să vorbim undeva liniștiți despre Răsărit, aici pute a sutană încinsă, Râde, e un exaltat acest Boris, își lasă acolo prietenii, tablourile, și eu i le recunosc cu ușurință, fără să mi le arate, cine mai putea fi influențat atât de puternic de Chagall? 26 aprilie, aproape o săptămână de când Boris s-a mutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
armonii psihice, biologice și sociale a individului. În această perioadă, individul bine adaptat se realizează la maximum: tendințele sale și-au găsit căile de manifestare, iar rezultatele sunt stabile, sigure, constante, continue. Au dispărut ardoarea, neliniștea, entuziasmul, modul excesiv și exaltat care face ca realitatea să fie văzută deformat. În locul lor apar și se instalează sinceritatea, seriozitatea, rațiunea. Viața profesională absoarbe întreaga activitate a adulților. Cariera s-a desenat și își urmează cursul. Ea dă individului echilibru, seninătate morală și sănătatre
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
patologice, Însă alteori vedem că ele nu sunt rezultatul niciunui determinism biologic, ci al unei derive biografice. Inteligența, importanta noastră resursă, e zdruncinată de sentimente pe care nu știe să le administreze. Stilul nostru de a simți e depresiv, furibund, exaltat, melancolic, apatic, optimist, pesimist, afectuos, ursuz, În funcție de modul cum răspundem Într-o anumită situație. Sunt criterii sentimentale, module adâncite În personalitatea noastră. Ele interpretează realitatea. Nu mint complet, nici nu sunt pe deplin obiective. Fernando Pessoa a descris În poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
va so-/ si noaptea dar în alt ano-/ timp, paralel cu acesta!/ Pe fila mea se lățește pa-/ ta de cerneală a orei târ-/zii, norul vremii e în de-/clin!...” Rod al dezamăgirilor postrevoluționare ale unui spirit idealist și exaltat care, după ce a înfruntat represiunea brutală a autorităților comuniste în zilele lui decembrie ’89 la Timișoara, s-a regăsit „singur între români”, România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică a grupului de scriitori și filosofi de la revista „Criterion” printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
departe atât de aprecierile entuziaste ale lui Aron Densușianu, cât și de negarea integrală formulată de T. Maiorescu. Exegetul este mai aproape de judecata cumpănită a lui G. Călinescu din Istoria literaturii române... (1941). În Eminescu și Blajul (1994), modul apologetic exaltat al celor care s-au ocupat de acest subiect este înlocuit cu o prezentare critică a „dosarului Grama” și a prezenței lui Eminescu în conștiința blăjenilor. SCRIERI: Blajul, vatră de istorie și cultură (în colaborare cu Teodor Seiceanu), București, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
o privire uimitor de schematică. Cu un lux de flaterii, în care rafinamentul se mai și pierde în înflorituri și zorzoane, feminista omagiază stăruitor frumusețea și o face nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Văcărescu cântase: "Urmașilor mei Văcărești, Las vouă moștenire Creșterea limbei românești Ș-a patriei cinstire!". Această moștenire a fost cu pioșenie primită și păstrată în familie. Costache Conachi 3 a compus poezii lejere; Gheorghe Asachi 4 a cântat renașterea Moldovei, exaltată și de Alexandru Hrisoverghi. În același timp, Muza Valahă le inspira frumoase cântece patriotice lui Mumuleanu și vibrantului Vasile Cârlova 5 (a se vedea frumosul și celebrul său poem O noapte pe ruinele Târgoviștii*). Marseilleza românească s-a născut în
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
1856 îi apăruse în „Steaua Dunării” schița Idei greșite, semnată K...Ion***, în care erau reluate idei privitoare la existența așa-numitei „stări a treia” în Țările Române dintr-o broșură mai veche, Ce sunt meseriașii? G. nu e un exaltat, un frenetic, precum atâția din generația lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
urmăresc „nu să exprime ori să reprezinte, ci să fie”. Căci Voronca își asumă poezia ca pe un destin, îi trăiește, cu o rară intensitate a participării, toate aventurile, se implică până la identificare în experiențele menite să o transforme, salută exaltat orice posibilitate de înnoire, îi deplânge patetic eșecurile. Nimic din ce o privește nu vrea să-i rămână străin, nu poate să-i rămână străin, - iar momentul istoric, decisiv pentru evoluția ei ulterioară, care e unul de radicală punere în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și care, în interiorul unei hărți mereu provizorii, propune repere instabile, apte de cele mai neașteptate metamorfoze. Este, altfel spus, un univers disponibil, în care descoperirea echivalează cu invenția. A surprinde lumea sub semnul deschiderii, ca spectacol ce se oferă privirii exaltate în înfățișările lui cele mai dinamice, e un act larg concurat și chiar depășit de fervoarea imaginării ei. Vederea trebuie să sfârșească în viziune: în „geamul viziunii” e nevoie să bată mereu cineva - altminteri viața își pierde orice înțeles. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în dimensiunea lor fabuloasă și abundă în elemente supranaturale. Oricine observă diferența uriașă între maniera științifică, scrupuloasă, cu care naratorul prezintă cauzalitatea tuturor incidentelor neobișnuite pe care le trăiește în cala vasului Grampus din prima jumătate a romanului și stilul exaltat, aproape oniric, sub impactul căruia ne descrie insula confraților lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supraviețuitorii de pe Jane Guy o au cu ființa exotică albă, la finalul povestirii. În plus, succesiunile inițiatice din roman merg pe ritmuri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]