782 matches
-
de flăcările incendiului, și contempla cu privirea întunecată peisajul dezolant ce-l înconjura. Cu toate că dăduse ordine precise să nu se întâmple așa, cea mai mare parte a clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră zadarnic răsplata în jafuri, iar acum goneau frenetic și fără vreun scop, prin vălătucii de fum, printre ruinele clădirilor care, în seara aceea, ar fi putut, în schimb, să-i găzduiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să înțeleagă cu cine aveau de-a face. Când fu găsit, atârnat de un stejar, cel de-al patrulea hiug-nu trecut prin foc, nimeni nu l-ar mai fi putut ține pe Odolgan. Furia sa era împărtășită de toți războinicii, exasperați de neputința lor în fața aceleia pe care de-acum o numeau „Prințesa morții“. Cercetând amenințător din șa sărmanele rămășițe ale omului, Balamber încuviință. — Bine, îi spuse lui Odolgan, el o să plătească pentru toți. Dacă ar fi putut, ar fi ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
titlu: Comisionarul și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și existența ori obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ori i le puneau alții. Era singur, distins, foarte inteligent, - o apariție rară și unică în felul său. Era foarte violent și în același timp foarte bun. Cred că n-am văzut un om mai violent, pe care să-l exaspereze mai mult răspunsurile nelogice și purtarea nepotrivită. Și n-am văzut om care să sufere mai mult de suferința celor la care ținea el. Cred că a fost omul cel mai bine înzestrat din toată familia noastră. Se zice că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o înconjuri toată ziua cu atenții, riști s-o îndepărtezi prin dezobișnuință. Când pasiunea ei începe să scadă, ea îți spune că prin prezența ta necontenită riști s-o îndepărtezi din cauza oboselii. Un cortegiu mortuar, agonia unui vecin de peste sală exasperează pasiunea a doi amanți, pentru că imaginile care evocă distrugerea vieții provoacă paroxismul instinctului creator. Ceea ce provoacă amorul unui bărbat e temperamentul femeii. Iar știința ne spune că temperamentul este fizionomia sensibilității organelor vieții vegetative. Dacă facem abstracție de punctul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când au ca scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recunoscând astfel că drepturile vieții primează pe ale moralei și ale societății. De aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru femeie și a sentimentului pentru natură; eternitatea splendidă a universului, exasperând în om conștiința obscură a vremelniciei lui. De aceea tragedia celor patruzeci de ani ai bărbatului, când moartea începînd să-i trimită crainicii, el se agață încă și mai cu spaimă de viață și când femeia iubită, în voința ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când au de scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recu-noscînd astfel că drepturile vieții primează pe ale moralei și ale societății. De aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru femeie și a sentimentului pentru natură: eternitatea splendidă a universului exasperând în om conștiința obscură a vremelniciei lui. De aceea tragedia celor patruzeci de ani ai bărbatului, când moartea începînd să-i trimită crainicii, el se agață încă și mai cu spaimă de viață și când femeia iubită, în voința ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Abia În afara materiei poți gîndi cu adevărat liber. Abia În afara materiei poți deveni liber-cugetător. Materia anorganică, mai spuse el, conține mai mult suflet decît cea organică. Organicul e ultimul stadiu al decăderii pe care o cunoaște spiritul. Și ceea ce mă exasperează e că voi vă agățați cu dinții de acest organic. Vă țineți ca un scai de fusta lui. Extraterestrul dădea semne de oboseală. Se pare că alcoolul dat pe gât păhărel după păhărel Începea ușor-ușor să-și facă efectul. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era nevoit să treacă de fiecare dată prin triajul diabolic al deplasărilor În afara Închisorii. Pierdere de timp. Din moment ce nu luase parte la presupusa infracțiune comisă de principalul acuzat, ce putea spune În plus avocaților...? La un moment dat, Tony Pavone exasperat de chinuitoarele deplasări la tribunal spuse avocaților să nu-l mai solicite, rugându-se Cerului să fie condamnat pentru a scăpa de bătaia de joc a peregrinărilor inutile...! În cele din urmă se resemnă suportând supliciul, bazat pe Încurajările Șefului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui și, cu toate astea, amândoi se certau într-o manieră tulburător de asemănătoare: amândoi citau din Qur’an ca să-și argumenteze opiniile și nici unul nu-l asculta pe celălalt. Uneori, Naji ridica ochii și-atunci era surprins și cumva exasperat c-o găsea încă acolo, de parcă s-ar fi așteptat ca Irene să se evaporeze așa cum procedau mama și surorile lui atunci când bărbații se puneau pe discuții. Asta e casa mea, a concluzionat Naji. Ahmad și-a plecat capul. Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
primăvară și radiații. Nu vă uitați umbrela. Cusurul paharelor din hîrtie este că te uzi oricît ai fi de atent și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc cu două bețe deodatăă cînd le-am zărit capetele de culori diferite. Eram amețit bine, dar tot s-a trezit o părticică din mine și am reușit să stabilesc o legătură: cutia de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apoteotic: „Pot să mănânc ciocolată, că am glicemia mică!”. A fost adorabilă, ca și mama soacră, cu gogonelele pe care eu nu mai apuc să le mănânc că le termină ceilalți. O lume pașnică, normală, de familie. De obicei mă exasperează, dar acum cert îmi e dor de ea, mai ales că știu că acasă este și spațiu de refugiu. Și e așa de urât apartamentul acesta și de fără gust! Mi-am pus eu ceva crenguțe de toamnă, da’ tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vieții și viața își înfige rădăcinile în moarte: După legea Minții prea înalte, Fiecare-i la purcesul celeilalte, cum spune bătrânul poet Solomon Cornea, răposat de curând, înainte de a ajunge la o editură și la Academie. În această vorbire se exasperau viața și moartea, fără adaosul nostru de preocupări. Ascultam cu respect, reținând, după obiceiul meu, ceea ce mi se părea artistic. Era absurd - arta se confunda cu ignominia, ca florile bălții cu magma rău mirositoare a ghiolului. Am auzit cândva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai prudent în alegerea însoțitorilor săi. — Erau oameni de știință și de lipsă de conștiință, reamintea taică-meu; când nu se îndeletniceau cu băutura, spuneau adesea lucruri de bun-simț, dar într-un mod care, prin nelegiuirea și ermetismul lor, îi exasperau pe oamenii de rând. Atunci când ești bogat, în aur sau în știință, trebuie să știi să menajezi sărăcia celorlalți. Apoi, pe un ton de confidență: — Bunicul tău din partea mamei, Suleyman librarul, Domnul să aibă milă de sufletul lui, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat mă exaspera: — Arată-mi mai degrabă monumentele Romei antice, cele despre care vorbesc Cicero și Titus Livius! Tânărul meu prieten avu un aer triumfător. Fără să zică nimic, reîncepu să meargă, cu un pas atât de ferm încât abia mă țineam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare în infern ca să moară și să renască un om optimus și să preia comanda sub un cer înmiresmat de tămâia divină. — Riturile tale misterice mă exasperează, izbucni Vitellius. Trebuie să mor și să renasc în numele lui Marte ca să devin un mare luptător, sau să mă supun încercărilor crude ale cultului zeului Mithra? Vezi să nu... Eu nu mă sacrific pe mine însumi! În cinstea zeilor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luni, Kulfi se mutase din căminul strămoșesc, masiv și amplu, chiar dacă apa picura prin acoperiș și vopseaua se scorojise, în camerele cele mici ale familiei Chawla din străzile abrupte ale Shahkot-ului. Cu timpul domnul Chawla ajunsese să resimtă o afecțiune exasperată pentru soția sa, chiar și atunci când deveni clar că ea nu era fiica normală a unei familii de nebuni, așa cum bănuise Ammaji, ci fiica nebună a unei familii de nebuni, așa cum presupusese el. Avea dreptate aproape întotdeauna. Cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată de pedepsele lui Miss, i-am umplut patul cu vreo zece lipitori. A fost o răzbunare de indian Sioux! — Ce figură făceai la școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în ochi la poruncă, începui să râd la băieți pe-nfundate: el, nu știu de ce se-ntoarse brusc, și-ntr-un sfert de clipită mă văzu râzând și plângând, că eu, observîndu-i mișcarea, dădui drumul iarăși la lacrimi! ― M-ai exasperat! țipă el. M-ai scos din fire cu apucăturile dumitale actoricești! Plângi și râzi, și iar plângi în aceeași secundă! Eu am uitat de povestea cu imitarea profesorilor din Cancelarie. Dumneata ești mai tare ca Novelli, domnule! Ce cauți dumneata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
numărul mare de capitole pe care le avea programate pentru ziua respectivă. Când soția lui s-a întors acasă, chiar în momentul intrării pe ușă, fetița a informat-o: Mama, tăticu a dat slănina la țigănci! Bietul Horia, deși era exasperat de situația jalnică în care se afla cu învățatul, s-a amuzat când și-a dat seama cât de secretoasă este fiică-sa. Concluzia? Aceasta este soarta secretelor încredințate copiilor până la o anumită vârstă. Dar oare înțeleg ei, cu adevărat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată de pedepsele lui Miss, i-am umplut patul cu vreo zece lipitori. A fost o răzbunare de indian Sioux! — Ce figură făceai la școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fantast și fascinat de ideea de a vedea fluturând peste toate edificiile din lume, în locul drapelelor naționale, "care sânt făcute ca să fie sfîșiate", drapelul negru al anarhiei, devine astfel eroul acestor timpuri, adulat și ridicat în slăvi de către niște intelectuali exasperați într-un fel straniu de apăsarea propriilor lor tradiții de cultură și civilizație. Acestea sânt izbucniri. Apoi apele se retrag și apare un fel de năuceală, și mulți se întreabă: am făcut-o din entuziasm sau din prostie? Este într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
făcusem? Adică de ce să-mi scoată el mie mațele din mine? Mă făcuse el, îmi plătea el taxele, muncea el din greu să-mi cumpere haine și cărți? Numai tata avea acest drept, fiindcă numai pe el putea să-l exaspereze ceva și să mă amenințe, dar nu acest străin, care dacă nu știam n-avea decât să-mi dea notă proastă, dar să nu se atingă de mine. În jurul meu se strânseseră șapte-opt băieți cu care eram prieten și tăceau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
accepta și felul în care coana Sofica începea de dimineață o conversație, ca s-o continue către seară. - Ăla nu ți-a mai zis nimic? Goilav înălța sprînceana. Între timp dînsul fusese plecat aiurea. Pe coana Sofica nătîngia lui o exaspera. - Ăla, dragă, de care vorbeam azi-dimineață. - Aha, se dumirea dînsul. Oricît de înțelepți, bărbații fac greșeli. Coana Sofica o știa, de aceea ocolise cu perseverență împotrivirile lui Goilav. Îi impusese să-i ceară mîna, procedînd cu atîta iscusință încît, atunci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]