751 matches
-
de lucruri din Biserica Ortodoxă este un lucru delicat, mai ales pentru cei care sunt conștienți de natura tainică a trupului lui Hristos. Fidelitatea, ca și luciditatea, se învață mereu din experiența greșelii. Îmi spun astăzi că paginile sufocate de exasperare n-ar fi trebuit scrise cu sarcasm, dar îmi lipsește înțelepciunea celor desăvârșiți. Dincolo de orice asperități, cred că acest volum s-a născut înăuntrul unui legământ de fidelitate față de Evanghelie. Reacțiile adverse „la vedere” m-au mirat așadar mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șterse, nu însă fără urme. Modernitatea nu poate respira calm în relația cu propria memorie. Această prezență reziduală a tradiției a condus și la fenomene patologice. Între produsele acestei gestații, două sunt flagrante: fenomenul kitsch și utopia. Anticipat deja de exasperarea formalizării în moda barocului, kitsch-ul începe și se termină cu o pervertire a dorinței de reconstrucție a trecutului. Ca un diapazon fals, kitsch-ul pornește mereu pe picior greșit. Rezultat al unui decupaj istoric forțat, kitsch-ul confirmă „în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exprimi puncte de vedere din ce în ce mai radicale, cu atât mai mult cu cât nici revendicările inițiale de bază nu au fost cu adevărat satisfăcute. Când se uită în jur, observatorul american al propriei sale lumi are multe motive să ajungă la exasperare. Așa se face că multe idei și principii care în Europa Occidentală sunt expuse și promovate mai calm și mai pragmatic, ajungând de la utopie - prin negocieri laborioase și nu fără momente de criză între partenerii sociali - la politica socială, sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
folosi, schimbând ceea ce e de schimbat, conceptul francez de pensée unique, pe care îl putem extrapola în alte contexte înțelegând sintagma ca ideologie dominantă, dincolo de clivajele tradiționale și dincoace de problemele reale ale societății. Existența „gândirii unice” îi duce la exasperare pe cei ce sunt lucizi, transformându-i în marginali (dar marginali în sensul literal) pe criticii inteligenți și independenți. Pentru asemenea oameni, din păcate, nu există nici o nișă în curentul central al societății, în mainstream. În consecință, cvasitotalitatea criticilor radicali
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu doar numeroase, ci și contradictorii. De la perspectiva strict mercantilă („Lucrez - sau am lucrat - la un alt Marlowe, pentru că, din motive de afaceri sau profesionale, cred că insul e prea valoros ca să renunț la el” - Chandler, 1977, p. 217) până la exasperare („Problema cu personajul Marlowe este că s-a scris și s-a vorbit despre el prea mult. Devine conștient de sine, încercând să se ridice la reputația pe care o are printre pseudointelectuali. Băiatul are probleme. Pe vremuri, scuipa, dădea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
americana”, Chandler începe o hărțuială ce nu duce, evident, la nimic. Oricâtă dreptate ar avea ca regulă generală, excepțiile - numeroase - îl contrazic. Pericolele semnalate sunt tot atât de valabile privite de pe celălalt mal al Atlanticului și e posibil ca dintr-o similară exasperare să fi ieșit experimentele moderniste ce i-au avut drept vârf de lance pe Joyce și Virginia Woolf. Aducerea la același numitor a autorilor nu numai că nu e dezirabilă, dar nu e nici posibilă. Adevărații creatori nu sunt interșanjabili
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
soția prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole și penibile în egală măsură - nu e însă întâmplătoare. Procesul de dez-eroizare întreprins în romanul de față nu poate avea loc fără coborârea în universul mărunt, banal până la exasperare, deprimant și energizant în același timp. Secvența se încheie cu intervenția lui Marlowe, pregătit să livreze încă una din meditațiile care ni-l înfățișează în lumina clarobscură a disperării mocnite în care e obligat să-și risipească fiecare clipă a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dezvăluind contactul cu filosofia lui Sören Kierkegaard. Luciditatea și franchețea sunt duse aici până la autoflagelare, ca și în confesiunile din interviuri și răspunsuri la anchete. Timpul interior se constituie din „ore negre, ore absurde”, singurele dedicate literaturii. Determinat astfel de „exasperare”, „dezgust și consternare”, scrisul e un act magic, echivalent cu o sinucidere, dar și cu o „îngrozitoare farsă”, câtă vreme eul continuă să existe. Versurile publicate de B. între 1929 și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
nici nu aducem în acțiune vreun asemenea erou (M. Zaciu, Pasagerii de pe corabia beată); sau: a cânta în poezie bucuria și elanul tineretului este greu, fiindcă multe poezii slabe au circulat pe tema aceasta - hai mai bine să sondăm îngrijorarea, exasperarea, macabrul, de care se însoțește în genere imaginea războaielor. Pe calea aceasta s-a strecurat însă, fără voia noastră, îndoiala de însuși succesul imensei bătălii pentru pace dusă azi de milioane de oameni de pe întregul glob (A.E. Baconsky, Manifest
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
coastă, soldații alergau, trăgeau, cădeau, iar jocul lor ucigător înainta spre noi și avea, dintr-o clipă într-alta, să ne ceară să participăm și noi. Brațele se întindeau spre mișcarea de du-te-vino a vâslelor, țipetele rămâneau sugrumate într-o exasperare neliniștită. Dorința asta de a nu fi ucis prostește pe plaja însorită a pus stăpânire pe mine, contagioasă precum orice isterie colectivă. Am fost pe punctul de a-i urma pe oamenii care, ridicându-și pe umeri enorme valize, intrau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii zile, o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pentru a-l învinge. Reprezintă o stare mai dificilă, dar mai dinamică. Căldura evocă și furia, redată mai ales prin imaginea unui lichid ce fierbe. Subiectul «a ajuns la capătul puterilor», nu mai reușește să își stăpânească emoțiile, furia sau exasperarea. Încălțăminte Simbolistica încălțămintei este legată de cea a piciorului (vezi Corp). Stabilește contactul cu realitatea, crește dinamismul și mobilitatea fizică și comportamentală a subiectului. Este de asemenea un semn de putere și forță. Prin posesia lor, omul părăsește statutul de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că orice încercare de a îndupleca pe controlor este inutilă. Sever și implacabil, bărbatul te dă jos din autobuz la prima stație, completează chitanțierul cu amenzi, îți verifică buletinul, nu se grăbește, îți face morală, îți pune întrebări inutile spre exasperarea ta. Ai niște părinți extrem de severi, care nu acceptă să întârzii niciodată de la școală. Cu amenda în buzunar, te îndrepți spre casă, gândindu-te ce scandal teribil o să-ți facă părinții și ce pedeapsă grozavă te așteaptă. Nu vezi nici o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pus pirostriile Europei unite”, își permite eleganța unei simple și clare afirmații: „Kohl și Mitterrand relansează Europa politică”. Ne gândim la efortul redacției France-Soir, care, prin anii ’60, dorea să anunțe pe prima pagină un reportaj-anchetă despre China. Ezitând până la exasperare între mai multe titluri provocatoare („Pericolul galben”, „Furnicarul chinez” etc.), cineva a avut o idee salvatoare, propunând un titlu cu totul neașteptat: „CHINA”. Pur și simplu. Supralicitarea titrării poate fi un calcul riscant și greșit. Nu întâmplător, tirajul acestor publicații
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
făcut să am încredere în mine / și să fiu sigur că legile naturii sunt cu mine și îmi dau dreptate” (Poem petrofil). Autorul însuși le considera „poeme minore”, pentru că ilustrau o anecdotică a cotidianului, dar ele dezvăluiau și o anume „exasperare”, care îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
doamnei Pipersberg întregește transcrierea sensibilității ciudatului personaj. Eșecul în căsnicie, o sexualitate „cravașantă”, simțită ca grea povară moștenită, îl împing în vârtejul autodistrugerii: bestialele acuplări de care sunt burdușite romanele, decorul sordid, impregnat de moarte, paralelismul om-animal, țicneala generală exprimă exasperarea în fața deriziunii existenței. Intenția se vede clar doar prin întreg. Izolate, secvențele, în ciuda suculenței lor plastice, nu pot decât să șocheze. Metoda narativă e aceea de a prinde pe un fir, care exprimă eul psihologic și meandrele intuiției, amintiri din
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
alunecând, printre nebulozități și contorsionări, într-un delir ce mimează ideația febricitantă, B. se avântă în publicistică ținând „sabia”într-o mână și „crucea” în cealaltă. Iluminările și smeririle lui, într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
în goană, cât pe ce să răstoarne babele. Ajunseră în dreptul unei case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În a treia zi, după ce Desdemona a refuzat să se dea jos din pat. Mama mea l-a rugat să Îi vorbească, iar el s-a Întors din casa de oaspeți cu sprâncenele de Fra Angelico ridicate Într-o blândă exasperare ― Nu vă temeți, o să treacă, a spus el. Întotdeauna se Întâmplă așa cu văduvele. L-am crezut. Dar, cu trecerea săptămânilor, Desdemona devenea tot mai deprimată și mai retrasă. Deși se trezise devreme toată viața, Începu să doarmă până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa? Desigur, Ministre. Guvernând atât de slab provinciile și Uniunile pe care le-ai avut în stăpânire mai bine de cincisprezece ani, n-ai făcut decât să le distrugi economia. Paranoia și modul tău de a gândi au dus la exasperare sistemele financiare ale globului pământesc și în tot acest timp n-ai făcut nimic altceva decât să suprimi orice voce care se ridica din murmurul nemulțumirilor ca să-ți dea un semnal de alarmă. Ascultă, băiete, lucrurile n-au mers... Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e așadar de mirare că fecioarei zeițe îi plac numai preo tese fecioare și caste în slujba ei. — Vesta nici nu primește sămânța și nici nu o dă. Cine a vorbit? Ah! Claudia. Cine altcineva? Își înghite un suspin de exasperare și le întreabă pe celelalte: — Ați isprăvit? — Da... a..! răspund toate în cor. Sigur au mai rămas lucruri de făcut, dar se arată îngăduitoare. A fost o zi grea astăzi. O ia pe fetiță de mână. Atunci haideți să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putut s-o facă, cu mari șanse de reușită. Deși mort, prestigiul tatălui ei ar fi apărat-o încă. Putea să se opună divorțului. Putea refuza căsătoria cu Gallus. Înghite în sec. Nici măcar n-a deschis gura. Pe neașteptate, toată exasperarea ei se întoarce asupra declamatorului. Pe zeii atotputernici! Nu citește! Nenorocitul improvizează. Unde se crede? O să se facă de râs. Nu e momentul să dea dovadă de ușurință în talent, ci să arate că trudește din greu, tot anul, în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spitalul Toranomon. Și acum regret. Era mai aproape, chiar se vedea din stația de metrou. Cei de la Spitalul Hibiya nu păreau deloc interesați de noi. Erau relaxați. Ceva de genul: „Hai să-l examinăm și pe ăsta“. Noi ajunseserăm la exasperare. Dacă am fi venit cu treizeci de minute mai devreme, poate l-am fi salvat. Mare păcat! Mi se rupea inima pentru tânărul acela care-și privea colegul de serviciu, superiorul, cum se zbate între viață și moarte chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
patima cetitului, și nici un au-tor nu o speria, oricât de dificil ar fi fost. Cum nu avea pe nimeni să o învețe, prima educație literară trebuise să și-o facă singură. A cunoscut, de vorbă numai cu ea însăși, toate exasperările, melancoliile. Mila nu era ceva esențial la ea, apărea numai uneori intensă, dar pentru scurt timp. Nu suporta pe oamenii proști și-i pedepsea cu cine știe ce ironie atâta timp cât era obligată să-i suporte. Această viață închisă și-a trăit-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]