617 matches
-
încercară zadarnic să îl convingă să adune cât mai mulți neguțători de artefacte. ― Nu e drept și nici înțelept să facem așa ceva, tot repeta el. ― Mi-e teamă însă că asta e ultima mea decizie, îl anunțase într-un târziu, exasperat, Kasser. ― Bine, dar de ce să inviți o întreagă planetă să te asasineze pentru averea pe care o porți în container? Chiar dacă eu nu aș putea să fac rost de ceea ce ai nevoie, e mai înțelept să mă lași pe mine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vorbiseră quinții. Îl fulgeră cu privirea pe quint, încercînd să-l facă să înțeleagă că secretul cuvintelor acelea au trebuia dezvăluit nimănui, nici măcar lui Kasser. - Priviți, insistă quintul, arătând însă undeva în josul inscripției. - La ce să mă uit? întrebă Kasser exasperat. - La conectorul ăsta, zise Villerte pradă unei agitații bruște. - Mă uit. E o gaură circulară, cu trei găuri dreptunghice și una trapezoidală. E strălucitoare dar pare tare veche. Mai mult nu văd nimic, rosti N'Gai Loon cu răbdare, încercînd
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
către Sebastianus - ești un ambasador și poți refuza să te bați în duel. Poți desemna un reprezentant dintre cei mai buni soldați ai tăi. Prompt, Mataurus făcu un pas în față și propuse să fie el cel ales, însă Sebastianus, exasperat și furibund, nici nu vru să audă. Nici vorbă! spuse hotărât. Dacă trebuie să fie un duel, eu o să fiu cel care se luptă. Nesigur, cu mâinile în șolduri, Gundovek îl fixă pentru câteva momente, mușcându-și buza de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
forma afirmativă pe seama căreia se poate revendica orice (inclusiv talent literar). De când uităm că se poate conjuga - ca toate celelalte - și la negativ. În țara asta plină de humor - cum ne-o înfățișează Caragiale zâmbind și cum o definește Bacovia exasperat că prin asta este ea celebră în Orient -, pe lângă cei care au rezistat (într-un fel sau altul), au existat totuși și oameni care nu au mai putut rezista și de care, în mod paradoxal, nu-și mai aduce nimeni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se parcă în ultima frază, repetîndu-și în gînd aceleași expresii, masele de manifestanți devin exasperate și măcelul sălbatic se răspîndește în oraș. Păi unde să fiu, dom’ Colonel, dacă nu la filaj, zice Poștașul cu nonșalanță de parcă totul i-ar fi intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aprinse una și o fumă cu furie, cu un braț Îndoit peste piept. — Ți-aș fi putut oferi bani, Îmi spuse. În loc de asta, m-am oferit pe mine Însămi. Mai trase un fum nervos, de-abia inhalându-l: — Cât vrei? Exasperat, mi-am lovit cu palma coapsa goală și am spus: — Fir-ar să fie, nu mă asculți. Ți-am zis. Nu am fost angajat să trag cu ochiul prin gaura cheii și să aflu numele iubitului tău. Ea scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Eram conștient, firește, de adâncirea lirică În volumele publicate de Marta după 1989. Cerebralitatea adolescentin cristalină din Aduceți verbele, dar și grația jucăușă, modulată de langoare și solitudine, În Dimineața tinerelor doamne sunt acum estompate de tonalitatea gravă, rănită, adesea exasperată, a „maturizării” aparent anti-lirice, refuzând privilegiul amânărilor. Ne vorbește direct și dramatic o abruptă, nu o dată vehementă, mereu puternică originalitate a „adevărului”, niciodată pur sau simplu, doar purificat prin expresia poetică și simplificat prin urgența implicării. Un credo poetic sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sensibilitate excesivă și fluctuantă marchează inteligența sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic. O senzualitate avidă, exasperată, receptând semnale imperceptibile, violentând tăcerea, Încremenirea, soliditatea opacă. Asalt tensionat, frecvențe oscilante și extreme sub controlul unei lucidități nu doar precoce, ci de-a dreptul implacabilă. Într-o teză la filosofie, În clasa VI-a a liceului real din Roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
încercare de a simula un ton natural nu făcea decât să scoată în evidență lucrul acela, mai strident decât intenționase. Ea bănui imediat despre ce era vorba. Credeam că te apuci de cartea despre memorie. Că voiai să depășești... Părea exasperată sau poate că era o proiecție de-a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un laborator. Iar călătoriile au ajuns așa o bătaie de cap. Trebuie să te dezbraci practic înainte să te sui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce mă fac dacă dau rezultate? El se răsuci pe scaun cu fața spre ea. Nu înțelegea. Cum ar fi putut înțelege? Nici ea nu era sigură că înțelege. El clătină din cap. Dar avea ochii mai degrabă amuzați decât exasperați. Ea era bătaia lui de cap, micul lui puzzle. Ea îi luă palma și o mângâie cu degetul mare, cel mai periculos schimb al lor de până acum. —Cum o să fie dacă... își revine? Robert fornăi. —Cum era înainte. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am căzut de acord că dacă vom hotărî vreodată să avem copii, ne vom căsători. — Când a fost asta? Am stat un moment pe gânduri. Cred că eram la mine-n cameră repetând pentru bac. Maria se lovi peste frunte exasperată. Făcea gestul ăsta destul de des în prezența mea, de altfel. Am acest efect asupra oamenilor. Dar cum ați putut trăi atât timp împreună fără ca măcar să vă actualizați părerile privind copiii? Trebuie că v-ați exprimat părerea când prietenii voștri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să dezlănțuie haosul meu obișnuit de dâre, pete și stropituri. Am tras-o de lângă ușă ca să nu ne audă nimeni. Nu e nimic de spus. Nu, mint. Am fost la Chessington World of Adventures... Maria își dădu ochii peste cap exasperată. —Jenny, spre deosebire de tine, sunt o femeie matură. Nu mă interesează în câte carusele v-ați dat și câte înghețate ați mâncat. Vreau să știu de unde vin zâmbetul de pe fața ta și roșeața din obraji. Îmi dusei instinctiv mâna la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a insistat însă. Nu mai ascultă trupe noi. Singura muzică pe care o aud e doar cea din reclamele de la televizor și ocazionalele albume date pe Radio Two1. — Nu putem să ne dăm bătuți și să mergem acasă? întrebă Maria exasperată. Sunt foarte obosită. De fapt, și eu sunt obosit, adăugă Ed nevinovat. Am avut o zi plină și mi-ar prinde bine un somn bun. Atât timp cât ne promiteți că veniți la noi pentru revanșă, nu-i nici o problemă, spuse Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că urmează să luăm prânzul la Lynn și Harry la ora unu? — Nu, nu putem. Eu nu pot. Tocmai am mâncat o porție imensă de mâncăruri prăjite cu Kieran și sunt mahmur rău. Abia acum am ascultat mesajul tău. Eram exasperată. —De ce nu ți-ai deschis telefonul mai devreme? Sau Kieran? Nu mi-am dat seama că e închis, iar Kieran și l-a pierdut pe al lui. Minunat. —Ei bine, nu avem timp să ne certăm pe tema asta. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
record, ai putea sta aici la masă cu o pungă de hârtie pe cap și bărbații ți s-ar arunca la picioare. Am făcut ochii mari de uimire. — Ce vrei să spui? Gândește-te, îmi explică Maria, în mod evident exasperată de lipsa mea de înțelegere. În mai puțin de o lună, te-ai transformat într-un fel de magnet pentru bărbați. Fără vreun efort, ai avut trei bărbați care ți s-au dat fără rețineri. —Trei? Maria îi numără. —Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
zis să plece, altfel cheamă poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă a confreriei șablonarde Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică a domnișoarei Mihaela Michailov, apărută În Suplimentul de Cultură
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui și rămân strâns îmbrățișați, până când Marius începe să inspire zgomotos aer pe nări, cu expresia unui ogar la vânătoare. Mmmm .... măi pui, dar ce arome! Ce ai adus bun? Smaranda râde amuzată de ochii lui pofticioși. Cu glas prefăcut exasperat și lovindu-și palmele una de alta, întreabă: Cum faci de reușești? Ești teribil! Adevărul e că am o foame! Aș mânca un cal întreg. Cine știe? Dacă nu se termină curând războiul sigur o să ajungem și la asta. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că în urma "aranjamentului" oamenii lui nu vor fi vizibili pentru trăgătorii inamici asemeni muștelor pe perete. Atunci când se echipase, pentru un scurt moment, avusese impresia că îmbracă giulgiul înmormântării. Reflectorul se aprinde din nou, cercetează terenul cu încetineală de melc. Exasperat, Marius strecoară printre dinți o înjurătură. "La naiba cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce începuse să-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu putere. Patul moale, cearșafuri curate, plapuma călduroasă, focul care duduie în sobă. Acum, la cină, aș fi avut în față cârnăciorii făcuți de Gertrude. Mmmm! Ți-am povestit de ei, Karl? Da și nu numai odată, se aude mormăitura exasperată a celuilalt, un soldat cu ochi umflați de oboseală și față foarte palidă, care se chinuie să lege firul de transmisiuni întins pe fundul tranșeului puțin adânc, rupt în apropierea lor. Mai bine dă și mie să trag din chiștocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
speranță etc. Într-o seară, fostul meu coleg a luat-o din mâna mea și a dus-o. Era pe la 9. Eu l-am așteptat jos, pe stradă, dedesubtul balcoanelor și al geamurilor ei, într-un neastâmpăr mare, ca bolnav, exasperat, speriat de ceea ce am făcut, simțind că am făcut bine, fie ce-o fi, dar în același timp, tot în același timp, căindu-mă de ceea ce am făcut, având impresia că, în acel moment, cu acea scrisoare trimisă, timpul e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și, la ureche: - Mâine sunt femeia ta. Așteaptă-mă la patru în fața Operei. Femeia aceasta știa să iubească. Cu instinctele puternice și sănătoase, cu inteligența lucidă, ea iubea fără lună, fără fraze, cu toate fibrele corpului ei, cu căldura ei exasperată. Dar ea aparținea de drept altuia, unui om mult mai în vârstă, un bolnav, un paralitic, și drepturile lui conferite de legi, consfințite de societate, sfințite de popi, acceptate de ea altă dată, deși acum platonice, erau, în momentele de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ha. ― Mons Veneris. ― Mor de râs. Mă omori. Serios, ia uită-te. Am murit deja. Capitolul Unsprezece tăcu din gură o clipă. Am Încercat să Învăț mai departe, dar Îl simțeam cum se uită la mine. În cele din urmă, exasperată, am Închis cartea. ― La ce te uiți? l-am Întrebat. Urmă o pauză caracteristică pentru fratele meu. Dincolo de ochelarii lui de bunicuță, ochii Îi erau blânzi, dar mintea din spatele lor Încerca să descurce lucrurile. ― Mă uit la surioara mea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însuși și eu eram acolo singură, ferită. Ferită de sentimentele mele confuze pentru Obiectul Obscur și ferită, de asemenea, de fragmentele de conversație pe care le auzeam din dormitorul părinților mei. Chiar În noaptea precedentă Îmi ajunsese la urechi vocea exasperată a lui Milton: ― Încă te mai doare capul? Iisuse, ia o aspirină. ― Am luat deja, Îi răspunsese mama. Nu mă ajută cu nimic. Apoi numele fratelui meu și tatăl meu mormăind ceva ce n-am deslușit. Apoi Tessie: ― Mă Îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suveniruri al lui Jackie Halas din Greektown. Milton Îi purta de câte ori avea Întâlnire cu funcționarii de la biroul de credite sau cu inspectorii de la fisc. În acea luni dimineață Însă avusese probleme când Încercase să-și pună butonii. Îi tremurau mâinile. Exasperat, o rugase pe Tessie să-i pună. ― Ce-i cu tine? Îl Întrebase ea delicat. Dar Milton o repezise: ― Pune-mi butonii și gata, bine? Și Întinsese brațele, privind În lături, stânjenit de slăbiciunea corpului său. Tăcută, Tessie Îi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]