595 matches
-
tîrziu, se desprinde brusc din brațele mele. — Sper că chestia asta nu te face să te simți nu știu cum... Vreau să spun că sper că nu... te excită sau știu eu... — Lissy, Îți spun pentru ultima oară, nu sînt lesbiană ! țip exasperată. — OK ! zice grăbită. OK. Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strîns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, cînd am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că n-am ce să-ți zic. Mă Întorc către Jemima. Ți-am spus că nu vreau să faci nimic. Și mi-ai promis că mă asculți ! — Emma, nu mai fi așa de fraieră ! Îi aruncă lui Mick o privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mîini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu de ce să mor aici? GARDIANUL (Reintrând în prerogative.): N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat, e un lingău speriat... Se teme de plângerea noastră... ARTUR (Buimac.): Care plângere? CĂLĂUL (Dându-și seama că încă îl poate domina pe ARTUR.): Sigur! (Către GARDIAN.) Care plângere? Ești nebun? GARDIANUL (Exasperat, către ARTUR.): V-a prostit de tot! CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Fii atent cum vorbești cu domnu’! GARDIANUL (Către ARTUR.): Plângerea noastră! Hârtia și cerneala! Iată-le. CĂLĂUL (Râzând, către ARTUR.): E dezlânat de tot! Un caraghios! Cine mai are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
suferit mult? MACABEUS: Eu? Aș! PARASCHIV: Eu credeam c-ai suferit mult... MACABEUS: Țuț. I-am pus pe alții... PARASCHIV: Știu, știu... ești așa de găinar, așa de găinar... MACABEUS (Dulce.): Hai, gura! PARASCHIV: Parcă aș vrea să dorm... MACABEUS (Exasperat.): Da’ dormi odată! PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi... Te păzesc eu... PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi, dolofanule, dormi... PARASCHIV: Te-am făcut vreodată broscoi râios? MACABEUS: Nu. PARASCHIV: Da’ rânză cleioasă? MACABEUS: Nu, nu cred... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ale faptului că Violet fusese acolo. Pur și simplu am pufnit, lăsând lucrurile neclare în mod intenționat, după care i-am spus: —Ai plecat val-vârtej și m-ai lăsat baltă la petrecere. În fața tuturor. —Sam, zise Hugo, care părea din ce în ce mai exasperat. Mă enervase Helen și nici cu tine nu mi-era rușine. Pur și simplu trebuia să plec de acolo, iar când m-am întors să te caut o jumătate de oră mai târziu, plecaseși. Cred că suntem chit la povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
El ridică din umeri. Și le plăcea de tine? El rânji. — O, pleacă de-aici, Guido, și găsește-ți ceva de făcut. Uită-te la televizor. — Urăsc televizorul. Atunci, ajută-mă să spăl vasele. — Ador televizorul. — Guido, repetă ea nu exasperată, dar nici departe de asta, ridică-te doar și pleacă de lângă mine. Auziră amândoi sunetul unei chei În broască. Era Chiara, deschizând ușa zgomotos și scăpând un manual școlar când intră În apartament. Străbătu holul spre bucătărie, Își sărută ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
răspundă. — E mama ta, a anunțat ea prin interfon. Alice a înșfăcat receptorul recunoscătoare. Mama. O scânteie de normalitate într-o lume nebună și fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am niște vești pentru tine. Alice a ascultat. Exasperată, a simțit cum i se strânge stomacul. Dar, mamă, nu pot să las totul numai pentru că Sally se mărită. —Dar, draga mea, e verișoara ta. Cândva ați fost foarte apropiate. — Da, dar n-am mai văzut-o de când Bay City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus asta, draga mea? a întrebat doamna Duffield cu prudență. Alice a simțit că începe să se enerveze. Oare maică-sa, așezată, în siguranță, pe vârful cel înalt al fidelității maritale, o trata de sus? —Ascultă, mamă, a răspuns ea exasperată, am mai avut discuția asta. Știi că motivul e acela că vreau ca Rosa să-i aibă alături pe ambii părinți. Nu crezi că trebuie să plătești un preț cam mare? Să-ți petreci tot restul vieții cu Jake? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
capăt acestor gesturi. Nu știu, a spus Hugo continuând să se adreseze biroului. Nu poate să fie din cauză că-i e foame. Lui Theo îi place mâncarea și primește din belșug și aici, și acasă. Rottweilerul a adoptat o expresie ușor exasperată. —Domnule Fine, foamea e rareori cauza unui astfel de comportament. Copiii mici nu au tendințe canibalice. Iar gestul de a mușca nu e neobișnuit în rândul copiilor care nu au început încă să vorbească. Uneori e doar unul dintre modurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lucruri noi și vechi» păstrate, și de viitorul său plin de așteptări și de dorințe. Trăim, astfel, într-o lume în care consistența adevărului s-a pierdut, [...] unde sunt puse în lumină atât forme variate de relativism etic, de subiectivism exasperat, cât și situația prezentă dominată de distracție și de indiferență, de superficialitate și de cinism, ca ieșiri perverse din acea paralizie a gândirii și a inimii care generează incapacitatea de a recunoaște binele și de a-l urma”. Putem încă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru că este ruptă de lumea ideilor. Totuși, tendința este aceea de a face să coincidă lumea reală cu cea ideală și de a se găsi scheme teoretice în care să se dea consistență lumii reale, naturii și omului. Această căutare exasperată a schemelor ideale și a formelor a priori, prin care să se definească orice manifestare a naturii și a bolii, conduce la urmări semnificative cu privire la concepția despre boală și despre bolnav. Boala este considerată ca o entitate abstractă, la baza
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Eh, eu, să fiu ca dumneata, n-aș pune la inimă fleacurile astea. Mi-aș vedea de treabă, și pace. Ei și ce dacă a zis că trăiești cu Otilia? E un rău? Norocul dumitale! G. Călinescu - Domnule Stănică, zise exasperat Felix, dând să intre încasă la el, lasă-mă în pace! - Iar te-ai supărat? se miră nevinovat Stănică. Vezi cum ești, nu știe omul cum să te ia. Felix trânti ușa și se urcă repede la el în odaie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
capricii pe care i le satisfăcuse în calitate de vechi prieten al casei, fiindcă Otilia ar fi simțit caritatea și ar fi voit să trăiască prin propriile mijloace. S-o ceară în căsătorie, ar fi fost un mijloc nedelicat. Poate că Otilia, exasperată, iubitoare de lux, ar fi primit, în cele din urmă, dar mereu cu sentimentul constrângerii. El, Pascalopol, nu și-ar fi putut da seama atunci dacă Otilia îl iubea cu adevărat, sau numai accepta asistența lui acoperită. Numai liberă, având
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a face ceva pentru tine însuți și a nu te putea ridica peste o pedagogie a incurabilului! De-am fi liberi în boli, medicii ar ajunge cerșetori, căci muritorii trag spre suferință, dar nu spre amestecul ei chinuitor de subiectivitate exasperată și de necesitate invincibilă. Boala este modul în care moartea iubește viața, iar individul teatrul acestei slăbiciuni. În orice durere, absolutul morții gustă devenirea, chinul nostru nefiind decât ispita, degradarea voluntară a întunericului. Și astfel, suferința nu e decât un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu se poate realiza decât într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continuă a clipelor una la alta. Este necesară o luptă dramatică și intensă cu timpul, pentru ca, odată depășit mirajul succesiunii momentelor, să mai rămână numai trăirea exasperată a clipei, care să te avânte de-a dreptul în veșnicie. În ce fel viețuirea absolută în moment permite un acces al eternității? Simțul pentru devenire, pentru timp rezultă dintr-un sentiment al insuficienței clipelor, al relativității și condiționărilor lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la față a României este o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista. Întreaga noastră mixiune politică și spirituală trebuie să se reducă la voința încordată a unei schimbări la față, la trăirea exasperată și dramatică a metamorfozei întregului nostru stil de viață. Dacă înțelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toții pe loc. Dar instinctul, pasiunea și elanul nostru profetic de la toți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu fac un efort comun, comunicarea interpersonală nu prea are speranțe.” Norman Weiner, consultant În afaceri „Ai de gând să mă asculți?!?” M-am Întors să văd cine țipa În halul acela și am văzut o mamă certându-și copila. Exasperată și frustrată pentru că nu putea să capteze atenția fiicei ei, mama a izbucnit. Mă Întreb câți angajați n-au vrut să facă la fel cu managerii lor. Adică să-i apuce de umeri, să-i zgâlțâie bine și să le
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să-ți aduci aminte de mine și de murăturile mele, că altcineva n-o să-ți mai facă așa murături... Să te uiți când și când la fotografii și să stai de vorbă cu mine... M-a căutat cineva ? întrebă Petrache, exasperat. — Nimeni, cin’ să te caute ? Cine bate la ușa noastră, afară de omul care citește contorul ? Chiar și ăla vine acuma la trei luni o dată, că nu mai citește ca pe vremuri, face regularizare. Nu știu cum să te fure mai tare. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că niciodată nimeni nu se atinsese de candelabru. Ceea ce deplora el, prin urmare, nu era atât macularea obiectului, cât inerția totală. O dată definită această inerție, năvălise în creierul lui Ioanide o sumedenie de alte exemple. Unde este ceaiul?" strigase el exasperat. Doamna Ioanide rămăsese mirată. Nu știa de nici un ceai. Ioanide îi răspunse că cu o lună în urmă își manifestase dorința de a bea ceai cu lămâie, pentru care lucru adusese și o lămâie, fruct devenit rar, și că după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aspru. Îțicontinui exercițiile de răufăcător? Ce-i cu acest caiet? Dă-l încoace! . - Este caietul meu! Îndrăzni a riposta Tudorel cu oarecare accent de demnitate jignită. . - Nimic nu mai e al tău aici, domnule ministru de externe!strigă Ioanide exasperat, pălmuind pe Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreau să denunț autorităților lucruri pe care nu le cunoaște. I se spuse că nu existau instrucții să se întrerupă execuția, i se atrase chiar atenția că ar fi bine să fie demn. Preotului, care căuta să-i dea edificare, exasperat tocmai de ideea morții pe care o sugera, îi răspunse cu brutalitate. Atunci îi legară mâinile la spate și-l târâră aproape pe coridoare. Urletul se prefăcu treptat în geamăt, congestiunea feței, în paloare cu emisiune de sudori, și violența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ele nu sunt fără legătură cu ideea fundamentală a perpetuării, supraviețuirii miticului. În jurul Oanei, Fărâmă țese o altă plasă de povestiri care Împing narațiunea centrală spre anul 1700: „Cum să vă povestesc urmarea, fără să mă Întorc Înapoi ?” (), spune el, exasperat, anchetatorilor. „Întoarcerea” vrea să spună: la originea Întâmplărilor, În starea În care oameni ca Iorgu Calomfirescu, Arghira, Zamfira cunoșteau fapte miraculoase. Efortul lui Fărâmă este să stabilească o legătură cu această lume care nu mai trăiește decât În memoria lui
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
în când, din camera de alături, în care se retrăsese pentru a fuma o țigară și a-și reveni din șocul introducerii tăvii în cuptor, Monica striga preventiv: "Virjil, vezi să nu se ardă!" Și "Virjil" răspundea de fiecare dată exasperat: "Cum să se ardă, Monique? Nu sânt eu aici?" Și se uita din nou, concentrat, la cronometru. 3 august Fiul meu a împlinit astăzi 27 de ani. Stă de opt ani în Japonia. Este, cred eu, cineva, în orice caz
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate, epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit poruncitor, fiul meu a ridicat ochii o clipă spre vitrine și apoi a pus din nou nasul în pământ. Duelul lui cu mine era mai important decât toate jucăriile și feeriile lumii. Cu un instinct sigur, îmi simțise
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]