758 matches
-
Telului Ei au descoperit poartă orașului din perioada regatului ebraic și din epoca persana (în Stratul I și ÎI), valul de apărare extern, micul palat din epoca persana și „Templul Soarelui”. Asasinarea lui Starkey în anul 1938 a pus capăt excavațiilor. În anii 1966 și 1968 Yohanan Aharoni a efectuat cu echipe de la Universitatea Ebraica din Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare, în special în zona Templului Soarelui. Arheologii israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare, în special în zona Templului Soarelui. Arheologii israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar cu templul israelit găsit în citadela de la Țel Arad. În anii 1973-1974 israelienii au continuat excavațiile sub conducerea lui David Usishkin. Ele s-au concentrat pe zonele unde a săpat Starkey și în alte porțiuni ale colinei. S-a acordat o atenție specială secțiunii în lungime a mărginii de vest. Cel mai vechi strat dezvelit a
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
distrus de cucerirea musulmană de la mijlocul secolului VII. Situl a fost inițial excavat din 1905 până în 1907. Aceste săpături au descoperit o bazilică mare, o biserică adiacentă în care probabil erau păstrate rămășițele sfântului și băile romane. O serie de excavații ulterioare, pe termen lung, a Institutului Arheologic German s-a finalizat în 1998. Cele mai recente săpături au descoperit un dormitor mare pentru pelerinii săraci, cu aripi separate pentru bărbați, femei și copii. Un complex de la sudul marii bazilici era
Abu Mena () [Corola-website/Science/314719_a_316048]
-
Nu este în specificatatea acestor cartiere nici o discriminare inacceptabilă,fiecare obște având cartierul ei. În mod ironic, distrugerea Cartierului evreiesc a permis în cele din urmă și renovarea lui optimală:în primii ani de după război s-au efectuat prospecțiuni și excavații arheologice în scopul salvării unor vestigii, ceea ce nu s-ar fi putut, dacă cartierul ar fi fost populat și în picioare. Cartierul a fost planificat de aceasta, ca o zonă de locuințe, de o parte, și ca un obiectiv turistic
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Prima menționare a localității Sovata s-a făcut pe data de 13 septembrie 1578, în actul privilegial al principelui Cristofor Báthory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. În 1876 s-a primit autorizația ca apa
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
a capului, privesc lateral. Oasele preorbitare nu ating marginea anterioară a ochiului. Gura de mărime mică sau mijlocie în poziție terminală sau subterminală, cu buze subțiri, cea inferioară întreruptă la mijloc. Mustățile sunt întotdeauna absente. Maxila superioară nu prezintă o excavație pentru vârful mandibulei. Înotătoarele dorsală și anală scurte, ultima lor radie simplă, neosificată. 7-10½ radii divizate pe înotătoarea anală și 7-8½ pe înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Marginea înotătoarei
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
au ajuns în faza republicană a festivalului național „Cântarea României” . [[Fișier:Fortificatia medievala Avrig - Racovita.jpg|right|250px|thumb|Amplasarea [[Fortificația medievală de la Avrig-Racovița|fortificației Avrig - Racovița]]]] Inițiatorii (Sabin Adrian Luca, Paolo Biagi, Michela Spataro, Cosmin Suciu) unui proiect de excavații [[Arheologie|arheologice]] (contract de cercetare între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din [[Veneția]]) început în [[2005]] au considerat că zona, numărul de descoperiri [[mezolitic]]e este, la nivelul [[Transilvania|Transilvaniei]], foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
anii 1720. Dar un și mai profund stimul a fost un reînnoit și profund studiu științific manifestat fața de antichitatea clasică ce a răsărit în Secolul 18. Interesul pentru clasicism a fost declanșat de descoperirile arheologice, în particular explorarea și excavațiile orașelor romane îngropate de la Herculaneum și Pompeii (excavații ce au început în 1738, respectiv 1748), iar începând cu a doua decadă a secolului al XVIII-lea, un număr însemnat de publicații influente au inclus în paginile lor imagini ale monumentelor
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
a fost un reînnoit și profund studiu științific manifestat fața de antichitatea clasică ce a răsărit în Secolul 18. Interesul pentru clasicism a fost declanșat de descoperirile arheologice, în particular explorarea și excavațiile orașelor romane îngropate de la Herculaneum și Pompeii (excavații ce au început în 1738, respectiv 1748), iar începând cu a doua decadă a secolului al XVIII-lea, un număr însemnat de publicații influente au inclus în paginile lor imagini ale monumentelor romane și a altor antichități, care au trezit
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele al IV-lea - al V-lea. Cele din anul 1936 au
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele al IV-lea - al V-lea. Cele din anul 1936 au scos la iveală ruinele micii biserici care i-a precedat în secolul al IV-lea, adeverind descrierea Egheriei. Pentru a proteja excavațiile și mozaicurile a fost construită o biserică temporară. În anii 1980- 1982 a fost zidită Biserica actuală după planuri respectând aspectul bazilicii bizantine originale. Ea fost construită de arhitecți care se instalaseră la Köln:Anton Goergen și Fritz Baumann. Constructorii
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
În apropiere se află o mănăstire benedictină germană cu camere pentru pelerini. Biserica are un plan bazilical, cu o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub altar se află piatra - găsită în timpul unor excavații - care este venerată ca aceea pe care Isus a înfăptuit minunea înmulțirii pâinilor. In biserică se pot remarca și alte vestigii antice, precum piatra de temelie la stânga intrării în atrium, pavimentul de bazalt, precum și părți din friza absidei. Temeliile bisericii
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
pe un drum destul de dificil și mai puțin cunoscut - din zona Pâclelor Mici se trece prin satul Beciu spre Dealul Balaurului, pe drumul spre Arbănași, comuna Beceni. "Fierbătorile" de la Berca se află deasupra stadionului din satul cu același nume. Sunt excavații cvasicirculare cu dimensiuni variabile, care degajă noroi fluid sau apă noroioasa cu urme de petrol. Gazele agită materialul fluid din crater, dând impresia că acesta fierbe. Acestea mai poartă numele și de „bolborosi”. Se află pe Valea Grabicina în arealul
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
este un vas special întrebuințat pentru separarea untului din lapte și care era caracteristic epocii chalcolitice (epoca cuprului) în Palestina antică (Canaan, Țara lui Israel), inclusiv ,în Transiordania. Putineie de acest gen au fost găsite pentru prima dată în excavații arheologice pe colinele Tuleylat Ghassul. Ele s-au dovedit a fi foarte răspândite în epoca chalcolitică, fiind descoperite în cantități mari în săpăturile efectuate în siturile arheologice ale culturii Beer Sheva (Bir Abu Matar etc). Recipientul găsit întreg în cultura
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea, nu există dovezi certe că extracția sării ar fi continuat. În primul document cunoscut până în prezent cu referire la sarea de la Turda, emis de cancelaria
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
mulți dintre ei civili. În deceniile 1980-2010 în opinia publică evreiască s-au ridicat plângeri împotriva construcțiilor și săpăturilor efectuate de către Waqful musulman pe Muntele Templului și în profunzimea acestuia, de asemenea au fost formulate și proteste ale musulmanilor contra excavațiilor arheologice efectuate de către Israel în jurul Muntelui. În anul 1988 Waqful a inițiat lucrări în scopul zidirii unei moschei subterane în sectorul numit al Grajdurilor lui Solomon, iar grupul naționalist evreiesc „Fidelii Muntelui Templului” a înaintat o petiție în fața Curții Supreme
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
luptelor a primilor doi băieți. Se spune că ea însăși își pierduse logodnicul în război.. Tatăl ei servea pe insulă ca director al spitalelor militare britanice. Încurajată de el în a se îndrepta spre domeniul arheologiei Dorothy a asistat la excavațiile arheologului maltez Sir Temistocles Zammit (1864-1935) și sub influența acestora, a devenit pasionată de preistoria mediteraneană.. În 1921 familia s-a mutat la Oxford în urma obținerii de către Archibald Garrod a unui post de profesor la facultatea de medicină de acolo
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Chardin (1881-1955) care cerceta în acea perioadă schelete de pe continentul asiatic. Perfecționându-se în studiul preistoriei, a participat prima dată activ la niște săpături, la La Quina, (Charente) sub îndrumarea lui Léon Henri-Martin, de asemenea la Eyzies-de-Tayac (Dordogne) în cursul excavațiilor conduse de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper Paleolithic Age in Britain" în care a trecut cu precizie în revistă, după ce le-a examinat la fața locului, toate excavațiile și descoperirile arheologice legate
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Eyzies-de-Tayac (Dordogne) în cursul excavațiilor conduse de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper Paleolithic Age in Britain" în care a trecut cu precizie în revistă, după ce le-a examinat la fața locului, toate excavațiile și descoperirile arheologice legate de paleoliticul superior din Marea Britanie. Între altele, în această lucrare ea a descris cea ce ea a numit industria paleolitică Cresweliană. Cu această carte ea a obținut la Oxford titlul de bacalaureat în științe. La îndemnul
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
al semi-peșterii „La Gravette“ de la Bayac în departamentul Dordogne din Franța. Urmele acestei culturi de unelte s-au găsit în Franța,Spania,Italia,Belgia,Germania,Austria, Cehia și Anglia. În anii prebelici încă a mai efectuat cercetări în locuri de excavații arheologice din Anatolia și peștera Bacio Kiro din Bulgaria(1938). În 1938, pentru lucrarea ei,„Epoca Pietrei pe Muntele Carmel” Dorothy Garrod a obținut titlul de doctor în științe al universității Oxford. După ce, din 1934 a deținut postul de directoare
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
prima atestare datează din 1474 (castellum Ronaszek). Calea ferată "Sighet - Coștiui" (15,6 km) a fost inaugurată la 1 ianuarie 1883. Băile sărate de la Coștiui au fost deschise în anul 1967. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită, prezente în sărăturile de la Coștiui certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Exploatări de
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
au fost deschise în anul 1967. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită, prezente în sărăturile de la Coștiui certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Coștiui . Sarea miocenă a fost în trecut exploatată între Coștiui și Rona de Sus prin mai multe
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
trematod din familia Aspidogastridae, parazit al intestinului peștilor, de 0,5-4 mm lungime și 1,5 mm lățime. Are corpul musculos aproximativ ovalar, cu capetele mai înguste și este prevăzut ventral cu un disc de fixare mare oval cu numeroase excavații, dispuse pe patru rânduri. La capătul anterior, ventuza bucală are forma unei pâlnii. Cunoscut în râurile și lacurile de acumulare din bazinele mărilor Neagră, Azov, Caspică și Aral. În Europa a fost găsit în râurile din Rusia, Ucraina, Polonia, Austria
Aspidogaster limacoides () [Corola-website/Science/336807_a_338136]
-
ale proiectului ating cifră de aproape 4,5 milioane de dolari, dar sunt reduse la circa 3 milioane de dolari în momentul în care este luată decizia de a suspenda lucrările la peluza din partea de nord a complexului. Sunt realizate excavații pentru fundația de opt metri adâncime și sunt luate măsuri de stabilizare a solului și pompare a apei din cauza locului mlăștinos specific zonei estuarului Río de la Plata. În cele din urmă, într-un interval de doi ani, sunt construite cele
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
într-o lume a superstițiilor și a igienei extrem de precare, încercarea ei nu are sorți de izbândă. În 2054, mulți dintre apropiații lui Dunworthy mor de pe urma epidemiei, al cărei virus se descoperă că nu venise prin intermediul rețelei temporale, ci din excavațiile făcute într-un cimitir datând din secolul al XIV-lea. Deși rămas fără mulți dintre cei apropiați, profesorul profită de decesul lui Gilchrist și de recuperarea lui Badri pentru a pleca în 1348, într-o încercare disperată de a o
Cartea Judecății de Apoi () [Corola-website/Science/323940_a_325269]