5,886 matches
-
bisericile parohiale, cu respectarea rânduielilor liturgice. Preoții își motiveză decizia prin faptul că astfel se urmărește păstrarea sacralității și solemnității acestor Sfinte Taine. Decizia luată joi de BOR este contestată vehement de sociologul Ana Bulai, care, la aflarea veștii a exclamat: „Sunt niște tâmpiți!”. Citește și: Sinodul BOR a interzis botezul și cununia în afara bisericilor. Săracii, înmormântați fără taxă „Dumnezeu pe care ni-l propun ei a fost un Dumnezeu al spațiilor deschise. Iisus nu a propovăduit în temple, ci în
Biserica se luptă cu Miorița. Ana Bulai: Sunt niște tâmpiți! by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80007_a_81332]
-
și contemporanii săi, vol. II, Ed. Minerva, 1987. Dinu Pillat mai era încă asistent la catedra Profesorului, pentru care va nutri totdeauna o admirație nemărginită. Avea satisfacția și orgoliul "înalt național" că îi fusese discipol apropiat și că va putea exclama cândva "asemenea contemporanilor lui Goethe: ŤIch war dabeiť" (Am fost acolo, n.m.). Aceasta nu-l împiedică însă de a-și exprima și încă în termeni destul de severi, opinia în legătură cu atitudinea critică nedreaptă și incorectă a lui G. Călinescu față de P.N.L.
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
cezariană într-o clinică din București și este perfect sănătoasă. Atât proaspătă mămică cât și copilul sunt sănătoși și se simt bine. 3, 850 de kilograme și 52 de cm sunt coordonatele fizice care i-au făcut pe medici să exclame că micuța e un nou-născut de nota 10.
Simona Pătruleasa a născut o fetiță de nota 10 () [Corola-journal/Journalistic/69046_a_70371]
-
sărace, care-l adoră, și căruia el îi dă atâtea parale și le face și case... când e cu inundățile... - Ei, face Andi, curios, anunțând temperatura de afară; 20 de grade! ca primăvara. - Care-i simbolul nostru național? întreb. - Oaia! - exclamă el. - Vezi că știi?... întâi și-ntâi a fost Podul Mogoșoaiei, - o iau metodic... Pe urmă, Calea Victoriei... Piața Victoriei... Acum i se va zice Calea Oilor, nu? - Dacă zici mata. - Zic și eu... Și mai zic Strunga Oilor, Pieții Victoriei
Transhumanțe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8144_a_9469]
-
de Anda, o tânără voluntară . Atmosferă este atent supravegheată de coordonatoarea Oana și de asistență Diana. Componentă grupului este formată de 7 ani, membrii sunt prieteni și cer să fie așejați “unul lângă unul". Întrebați ce-și doresc, băieții au exclamat în cor: jocuri pe televizor. Cu Mihaela a fost mai greu, ea nu și-a exprimat dorința, se simte minunat aici și nu mai contează restul. Motivul exuberantei lor îl constituie participarea la viața socială, faptul că aparțin unui grup
Hospice Casa Speranței, o replică a frazei “nu mai e nimic de făcut" () [Corola-journal/Journalistic/81479_a_82804]
-
Roxana Covrig Un fost expert din DNA a făcut dezvăluiri uluitoare. "Este devastator!", a exclamat, șocat, realizatorul Mihai Gâdea. În dosarul "Telepatia" (ICA) a fost umflat prejudiciul sub presiune și lacrimi, a dezvăluit fostul expert din DNA, Dumitru Gheorghiu. "Specialista DNA nu a greșit. A fost obligată să greșească în umflarea prejudiciul. Eram în delegație
Expert DNA, dezvăluiri uluitoare. Mihai Gâdea: Este devastator by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81581_a_82906]
-
săturat să inventeze tot felul de povești fantastice. Nu mai avea putere pentru asta. Venind spre casă, în zorii zilei, Marusea își spunea: lasă că mă descurc eu. Improvizez ceva, și gata! Mirat, Dima o întreba: - Unde ai fost? - Eu?! exclama Marusea. - Ei bine? - Cum adică, unde?! Auzi ce mă întreabă el, unde?! Să zicem, la o cunoștință. Am eu voie să-mi vizitez cunoscuții?... Dacă Dima continua să pună întrebări, Marusea obosea repede. - Să zicem că am băut! Consideră că
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
nume începe cu S. nu fac parte, ca o obscură Addenda divină, la excepțiile ivite pe parcurs. Fără ca acest S. să știe că este de fapt manipulat!... - Extraordinar. Nu-mi venea a crede. - Bine, dar asta-i curat politică!, am exclamat cu surprindere. Omicron aprobă zâmbitor. Asta era situația. Și se tot scărpina în modul acela dizgrațios, pe care l-am arătat mai sus -, niciodată nu-l mai văzusem făcând așa ceva... Vasăzică știe, și se face că nu știe -, repetai sufocat
Paradoxul lui Ahile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7085_a_8410]
-
un buchet de flori și un urs mare de pluș. A zăbovit circa o oră la spital, iar la ieșire a declarat că este fericit că starea fetei se îmbunătățește. Diplomatul a precizat că a discutat cu doctorii și a exclamat: „ Aici se fac miracole! Sunt convins că tratamentul va fi un succes! ” Oleg Malghinov a promis că va reveni peste câteva săptămâni la spitalul Bagdasar-Arseni, unde este internată tânăra, și și-a declarat disponibilitatea de a se întâlni cu rudele
Ambasadorul Rusiei a vizitat-o pe tânăra accidentată la spital by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80834_a_82159]
-
ajuns. Mai degrabă... Una peste alta a mai enervat-o și tâmpita de soră-sa, care a întrebat-o de față cu bârfitoarea profesionistă a scării: - Parmi, dragă, ce-ți mai face belitu' ăla de sindicalist? E nebună și asta!, exclamase în gând Parmenia, dar bravase: - Dracu' să-l scarmene! Scuze, madam vecină... - Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
Peter Comarnescu îmi spune despre cele două cărți pe care le-a scris despre State. Dar cum pe pământ (But how on earth) a succedat el în a face ceva! e gândul meu, dar acum mă selfcontrolez destul ca să nu exclam. - Bine (well), spun, spune-mi totul despre voi, tinerii scriitori români. - Acum (now), trebuie să știi că tânărul scriitor român e foarte variat. Nu toți spun și vor același lucru. Ei nu sunt standardizați. - Foarte bine (very well). Și ce
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
din biserică. Felul cum își pun ei pălăriile - se vede că erau împrumutate. Le pun ca pe niște căciuli - cum ar îndesa o căciulă. în biserică la rând se află alt mort cu beretă pe cap. O femeie trecând a exclamat în treacăt "uite un mort cu bască!" . Femeile, nevestele de mult măritate care nu își mai cred bărbații nici când mor... " Mor!" spune el ținându-se după ea, stai lângă mine că mor, dă-mi mâna să ți-o țiu
Moartea lui Vasi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8098_a_9423]
-
de acolo cerându-le să-mi răspundă la respectivele întrebări“, povestește acesta. Studenție ieftină Christos e fascinat de numărul mare de studenți ca- re învață în Timișoara. „Păi, 50 000 de persoane numără întreg orașul din insula în care locuiesc” exclamă acesta. Temperatura scăzută a iernii timișorene Ie-a cam dat de furcă în primele zile, dar... „ne-au încălzit zâmbetele și prietenia timișorenilor pe care i-am întâlnit“, spune Christos. Tânărul grec a rămas surprins când a aflat că studenții
Agenda2006-04-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284678_a_286007]
-
memorabil (cel puțin prin reverberațiile sale). Era vorba despre cum ar fi arătat, cum s-ar fi comportat, cum ar fi fost, pe scurt, Nichita Stănescu astăzi, dacă n-ar fi murit la numai cincizeci de ani. „La fel”, a exclamat lapidar autorul Ninsorii electrice. Ar fi rămas, adică, tot atât de fascinant și de acaparator ca în acel sfârșit de deceniu al optulea în care junii de-atunci îl frecventau cu sfială. De o mare generozitate (ca aproape toate gesturile sale), declarația
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
sistem bun, profesorul meu Lubicz fiind prea indulgent cu mica sa elevă. Într-o după-amiază, fiind la înalta mea protectoare, Regina E., chemată spre a cânta, între auditorii aleși, era un muzician ales, profesorul Luis Milde, care după ce mă auzi, exclamă cu sinceritate: „ce păcat de acest talent! I-ar trebui o îndrumare mult mai severă și mai sistematică”. Tatăl meu îl invită la noi a doua zi, iar după o săptămână eram eleva silitoare a acestui eminent pedagog, căruia am
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
la Conservator. „Ce vrei să-mi cânți?” mă întrebă Reisenauer, după ce fui introdusă împreună cu tatăl meu într-o mare cameră în care se afla un pian de concert Blüthner. „Ce doriți, Bach, Beethoven, Schumann, Chopin”. „Die genze Literattur spielt Sie!” exclamă maestrul mirat. Atunci cântă Bach! Începui cu Marea Fantasie și Fugă în sol de Bach-Liszt. Maestrul era fericit, încântat, surprins, mai ales de claritatea interpretării Fugei. „Încă ceva”. Cântai din Schumann și Chopin. Entuziasmat, marele pianist mă primi de-a
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
dat seama că era vorba, pentru-că repeta cu glas tare ce i se transmitea, de un rezultat la vot din cadrul Curții Constituționale de patru „pentru" la cinci „împotrivă". Când i s-a spus la telefon cine a votat împotrivă, a exclamat: „Aha, Cutare, nemernicul naibii". Curat independența puterilor în stat...", a completat Manolea.
Aliodor Manolea, dezvăluiri incendiare: Băsescu era o epavă în 2007, privea românii ca pe o masă amorfă () [Corola-journal/Journalistic/43355_a_44680]
-
pe lângă fața surâzătoare, ochii limpezi și iscoditori ai bătrânei: S-a făcut târziu. Vrei să plecăm, mamă? Păi, dacă dânsul nu ne poate duce la Tomiță, ce să mai facem pe-aici? Ciudat! Mi se pare că totul e ireal, exclamă prefectul. Poate chiar și este, îl aprobă Cerboaica. Războiul a schimbat totul. Sau, mai degrabă, am putea crede că ce a fost înainte de război e ireal. Ireal și ireversibil, din păcate. L-am întrebat și pe Tom ce-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
actanți sexuali” (cum ar scrie P.H.L. dacă ar fi contemporan cu noi) asigură sănătatea progeniturii. Autorul nostru o știe, ba chiar se referă în text la perechile strălucitoare de tinerețe și frumusețe din basmele și baladele românești tradiționale. „Și totuși! - exclamă autorul într-o paranteză - dacă nu procreația, ci doar iubirea, împlinirea sufletească prin, alături și pentru celălalt sunt scopul, mai contează o diferență de 20-25 ani?” I s-ar putea răspunde că „omul tradițional” urmează „legea nescrisă” a instinctului: însoțirea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri raționale pentru iubirea sa târzie. Nu-i place să se întrebe ce calitate a sa contează mai mult pentru Teodora. „Normal!” ar exclama un cititor tânăr. Știe că dotările sale virile („Am o vârstă, nu?!”) ar putea să o predispună la glumă și ironie. Nu-i rămâne decât să răspundă la fel, ca să arate că este un om înzestrat cu „simțul realității”, ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul), nu percepe dezamăgirea provocată de prudența lui, de teama de „complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest „joc de doi”, ceea ce îi sporește dintrodată feminitatea. Domnului R. i se pare „normal” ca să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
făcut vreun efort de a se sustrage total din această poveste, pentru a fi „cât mai obiectiv cu putință”.) Naratorul nu-și ascunde mirarea față de rapiditatea cu care Profesorul s-a prins în joc. „Parcă ar avea 20 de ani!” exclamă P.H.L. După care admite totuși că bărbatul este un „animal ciudat”: în fața unei femei care îi place se comportă ca un potențial cuceritor, indiferent dacă are 30 de ani sau 60 de ani. Presiunea instinctului îl face să uite de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată în viață. Bărbatul se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
gând să păstreze sarcina cu orice risc), l-a năpădit un val de emoție și a simțit cum sufletul i se conectează, profund și determinant, la o temă veche, aceea a Sfârșitului ce lasă loc unui Început. („Profesorul, tot profesor!” - exclamă P.H.L., comentând terminologia Domnului R.: este dispus să caute peste tot teme, idei, teorii, ipoteze etc.) „Și ce nu mai știam, înainte de a o întâlni pe Teodora?” - se întreabă Profesorul R. Nu bănuia că, pînă la urmă, va dori să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de fiecare dată își amintea de răposata sa mamă. Abia spre apusul vieții, când ea nu mai putea munci, fiul a avut surpriza să descopere că mama are o mînă frumoasă, cu degete lungi, revenite la „forma originală”. „Doamne!, a exclamat ca pentru sine Profesorul, în acea seară când, în bucătăria de vară a casei părintești, îngenunchiat în fața ei, îi spăla picioarele într-un lighean, ca apoi să-i taie unghiile. Doamne, cu mâinile astea putea fi o mare Doamnă!...” Dar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]