22,064 matches
-
tot și inima ta, în inimile lor, va număra: Doamne, cât de comodă îmi este această cruce pe care cineva a încrustat cu litere de o șchioapă "Sfânt" și cât de îngustă mi-a fost cămașa păcatului! Doamne, mântuirea prin excludere este calea cea mai scurtă spre tine. Dumnezeul meu din camera de gardă a contagioșilor, recomandă-mi un sirop din floare de păpădie, să pot privi luna în ochi când voi fi în grădina ta! 18. Genia a copilărit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
n-ar fi singura cheie aptă să refacă țesutul social prin accesul la locuri de muncă? Situația tinerilor după ieșirea lor de la cursurile educative exprimă eficacitatea formațiilor urmate și numeroase sunt cazurile de eșec, de descurajare, de violență și de excludere din viața atât socială și cetățenească, cât și economică. Trebuie să subliniem faptul că țările dotate cu un sistem de învățământ dezvoltat (Germania, Austria, Danemarca) se caracterizează prin procente de locuri de muncă mai ridicate pentru tinerii absolvenți, oricare ar
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
transport 1 miliard din care trei sferturi corespund transporturilor școlare și un sfert reducerilor tarifare pure luate în sarcina statului (SNCF, RATP...). Ajutoarele pentru locuință se ridică la 12,4 miliarde euro și prestațiile planurilor de luptă împotriva sărăciei și excluderii la 5,7 miliarde. Aceste ajutoare nu sunt în mod tipic dirijate către familii, dar fiecare știe că baremele adoptate sunt totdeauna bazate pe criterii familiale. La aceste prestații familiale sau sociale atribuite pe criterii familiale, trebuie adăugate prestațiile plătite
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
refacerea ființei. Eu l-am obținut la vârsta când juram a doua oară că voi învăța așa cum se cuvine legământul de pionier, pentru că altfel eram în mare pericol de a rămâne fără cravată, ceea ce ar fi însemnat poate chiar și excluderea mea din cercul științific al ninetistelor. Mai întâi, cunoscută fiind simpatia mea față de profesorii școlii, nenea administratorul mi-a zis că ar trebui să-i fiu recunoscător într-un mod special profesoarei de chimie, domnișoarei profesoare de chimie, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu era una necesară, deoarece oferea un punct de sprijin provenind din interiorul retoricii ortodoxe, chiar dacă exponentul său era, la acel ceas, marginalizat complet, prin excluderea sa din rândurile clerului ortodox. Din punct de vedere teologic, Șerboianu își asuma iarăși o misiune dificilă prin studiul său asupra cremațiunii. În fapt, el trebuia să ofere argumente convingătoare și implicit nesofisticate privind lipsa de temei a ideii vehiculate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dumnezeu", iar pe de alta, pământul, materia inertă, pe care ne purtăm greoiul trup, în care vremelnic locuiește scânteia divină: sufletul Cerul și pământul; lumina și întunericul, se întregesc unul pe altul, și sunt atât de strâns înlănțuite, în cât excluderea unuia din aceste două elemente, duce la antinomii și la o totală neînțelegere a existenței noastre. Dumnezeu, deci, Își începe opera creațiunii în "lumină" și, prin "lumină" se face, pentru întâia oară cunoscut făpturii Sale, care este "omul" și pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cari nu sunt, ca și cum ar fi" (Romani IV 17). (Flacăra sacră, III, 6, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XIV) În biserica creștină, afară de ortodocși și catolici, cari socotesc tradiția ca sfântă, toate celelalte confesiuni o repudiază motivând excluderea tradiției pe faptul că aceasta ar fi o simplă născocire a înaintașilor noștri, care prin repetare a devenit "obișnuință", iar obișnuința "lege". Ribot, în a sa "La Psichologie des sentiments" pag 141 spune: Dacă sunt chipuri originale de gândire, sunt
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cunoașterii teoretice în evidență, este o modalitate a cunoașterii conștiinței în general, adică a unei conștiințe de obiect. Or dacă textul cogito-ului este o evidență în cadrul cunoașterii teoretice, ceea ce semnifică el este cu totul diferit, este scoaterea din joc și excluderea oricărei cunoașteri de acest tip, a cunoașterii științei și a conștiinței în general, în favoarea unei cunoașteri de o altă natură, a cărei trăsătură esențială și distinctivă este tocmai faptul că exclude din sine orice raportare la obiect și orice obiectivitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ne cuprinde amețeala, căci ne găsim cu adevărat în fața unui neant. Arta în adevăr este o activitate a sensibilității, desăvârșirea puterilor sale, în vreme ce, eliminând din natură calitățile sensibile, știința modernă își definește domeniul propriu și se definește pe sine prin excluderea acestei aceleiași sensibilități. Astfel arta și știința cad una în afara celeilalte ca urmare a unei eterogenități a domeniilor lor respective atât de radicale, încât chiar conceperea unui posibil raport între ele se înfățișează, pentru moment cel puțin, ca fiind imposibilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestei lumi este potențial un artist, cineva, în orice caz, a cărui sensibilitate funcționează drept condiția transcendentală a acestei lumi și a apariției sale. Ne punem acum problema de a înțelege ce înseamnă scoaterea din joc a sensibilității de către știință, excluderea sa din lumea a cărei posibilitate fondatoare o constituie totuși. Stricto sensu, această excludere este imposibilă, de vreme ce, așa cum tocmai am amintit, sensibilitatea este condiția transcendentală a tot ceea ce este susceptibil a căpăta forma unei "lumi". Sensibilitatea este eliminată doar din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
drept condiția transcendentală a acestei lumi și a apariției sale. Ne punem acum problema de a înțelege ce înseamnă scoaterea din joc a sensibilității de către știință, excluderea sa din lumea a cărei posibilitate fondatoare o constituie totuși. Stricto sensu, această excludere este imposibilă, de vreme ce, așa cum tocmai am amintit, sensibilitatea este condiția transcendentală a tot ceea ce este susceptibil a căpăta forma unei "lumi". Sensibilitatea este eliminată doar din lumea științifică. Și acesta este motivul pentru care această lume este abstractă. Ceea ce înseamnă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deoarece orice lucru ce nu ajunge astfel la obiectivitate din punctul de vedere al unui comportament științific în legătură cu el nu este nimic care să nu poată fi dat deoparte, laolaltă cu molozul și gunoaiele. Pentru a putea estima ce înseamnă excluderea sensibilității din lumea vieții, adică a sensibilității, am ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cultura este cultura vieții și o privește exclusiv, știința care îndepărtează din tematica sa și această viață, și dezvoltarea sa specifică, care este cultura însăși, rămâne pe de-a-ntregul străină acesteia. Relația dintre știință și cultură este o relație de excludere reciprocă. Exemplu artei a pus în evidență această excludere și în același timp a dus-o până la extrem. Căci arta dă cuvântul sensibilității, aplecându-se asupra celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care îndepărtează din tematica sa și această viață, și dezvoltarea sa specifică, care este cultura însăși, rămâne pe de-a-ntregul străină acesteia. Relația dintre știință și cultură este o relație de excludere reciprocă. Exemplu artei a pus în evidență această excludere și în același timp a dus-o până la extrem. Căci arta dă cuvântul sensibilității, aplecându-se asupra celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții cât și viața însăși, știința se plasează în mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții cât și viața însăși, știința se plasează în mod paradoxal în afara acesteia și a dezvoltării sale, a oricărei culturi posibile prin urmare. Cu toate acestea, această excludere nu este astfel decât din punctul de vedere al științei și al intenției sale de a nu ține seama în nici un fel de sensibilitate. Or nu doar că știința este incapabilă să păstreze această intentio, adică radicalitatea proiectului său galilean
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
considerare fundamentul său și dacă îl raportăm cât se poate de explicit la dimensiunea ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci a inerenței lor reciproce. A opune științei, activității sale și producțiilor sale concrete condițiile transcendentale ale propriei sale posibilități, condiții pe care, absorbită de munca sa, nu are timp să le examineze, este o sarcină pe care și-a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și aici este nimerit să o evaluăm și să o apreciem. Ceea ce ni se revelează astfel este o incompatibilitate între această intentio științifică însăși, adică ținta ființei naturale determinate științific drept singura ființă care există în realitate și "adevărată", cu excluderea oricărei alte realități și oricărei alte validități, mai cu seamă cea a subiectivității, și, de cealaltă parte, această aceeași subiectivitate care constituie tocmai realitatea acestei intentio științifice. Astfel regăsim aici în mod cât se poate de riguros conflictul care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
părea conformă cu exigențele obiectului studiat în măsura în care acesta Natura era asimilat stării naturale, acelui ceva care nu se simte și nu se încearcă pe sine. În cazul științelor umane, dimpotrivă, scoaterea din joc a subiectivității nu înseamnă nimic altceva decât excluderea a ceea ce în om constituie esența sa proprie. Intentio științifică, identificându-se o dată în plus cu intentio galileeană, are prin urmare drept consecință imediată, în ceea ce privește aceste din urmă științe, dispariția obiectului lor. Devine astfel posibil să înțelegem a priori trăsăturile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
radicalitatea și violența lor inumane. Unde se fac astfel de opțiuni, în ce loc străin celui în care se desfășoară acel universitas al Universității, și înainte de desfășurarea sa? Spațiul de unde viața a fost exclusă și care se definește prin această excludere dată în calitate de condiție a oricărei cunoașteri veritabile, obiective, riguroase, imparțiale, în calitate de condiție a științei este spațiul galilean. Neutralitatea" acestei cunoașteri este cea a acestui spațiu, presupoziția galileană este cea care împinge lumea modernă în tehnică. Universitatea modernă și democratică, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
valoare educativă pe Shakespeare sau pe Dante, pe Pascal sau pe Goethe, pe Dostoievski sau pe Mandelștam. În programa cursurilor pentru obținerea specializării în engleză, literatura engleză a devenit o materie opțională. Impactul principiului galilean asupra disciplinelor fundamentale ale culturii, excluderea de către acesta a conținutului lor specific își găsește ilustrarea cea mai remarcabilă în cazul filozofiei. Filozofia are drept temă umanitatea transcendentală a omului, ea singură este capabilă să întemeieze un umanism veritabil. Acest humanitas al omului este subiectivitatea readusă la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sfere. Cum este cunoscut, femeilor le este asociată prioritar sfera privată, iar bărbaților cea publică. În acest sens, Olivia Toderean (2002, p. 30) remarca: Idealul unei sfere publice universale și imparțiale a impus și întreținut o omogenitate a cetățenilor prin excluderea acelor indivizi și grupuri incongruente cu modelul cetățeanului rațional, care transcende trupul și sentimentul; specificitatea trupurilor și a dorințelor femeilor, diferențele de rasă și cultură, variabilitatea sau eterogenitatea nevoilor și a țelurilor indivizilor, ambiguitatea și labilitatea sentimentului prezintă un potențial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
procesul de autodefinire a acestui sine să nu limiteze condițiile necesare pentru ca și ceilalți să se poată diferenția la rândul lor. Acest tip de autonomie este propriu persoanelor care au copii în îngrijire. Sunt denunțate, în acest context, dominația, competiția, excluderea, separarea de ceilalți. Din punctul de vedere al teoriilor politice feministe, autonomia este subiectul de interes al unei etape de dezvoltare, la începutul anilor ’90: feminismul valului III (Elizabeth Grosz, 1988). În acest demers teoretic, sunt luate în considerare experiențele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
abordarea contractualistă, poate avea experiența căsătoriei și a divorțului, a tutelei privind copiii. Conform cu aceste contracte, nu încetează însă dreptul persoanelor implicate la viața de familie. El este reglementat implicit prin faptul că persoanele în cauză rămân în aceeași comunitate. Excluderea unei persoane din familie nu se realizează pe deplin atâta timp cât, urmărind interesul superior al copilului, după o expresie folosită în asistența socială, sunt cultivate relații periodice. Aici, practicile comunitare își relevă importanța. CAPITOLUL VTC "CAPITOLUL V" Democratizarea familieitc "Democratizarea familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
între femei și bărbați, Legea nr. 501/2004, privind aprobarea O.U. nr. 84/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002, privind egalitatea de șanse între femei și bărbați. În prima lege invocată este definită discriminarea - orice deosebire, excludere, restricție sau preferință după anumite considerente, dar numai în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice 46. Spațiul privat nu face obiectul de interes al acestei precizări legale. Privind criteriile care fac posibilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca defavorizate, ca persoane care, experimentând dependența economică, au un status precar. Corelat acestei stări, se poate ajunge la închiderea în privatitate, la izolarea și marginalizarea persoanelor din familiile monoparentale: În calitate de concept politic abstract, privatitatea semnifică granițele de includere și excludere socială. În primul rând, are semnificația hotarelor de includere și excludere ce separă cetățenii de guvernare, în sensul separării persoanelor și instituțiilor „private” de autoritatea „publică”, exercitată de salariați, agenți și agenții guvernamentale. În al doilea rând, privatitatea are semnificația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]