990 matches
-
ale ideologiilor moderne de a se adapta vieții politice reale și de a putea fi, astfel, operațonalizate în practica politică actuală. Mai mult, însuși conceptul de "ideologie" care, în accepțiunea sa curentă de proveniență modernă, poartă o conotație obiectualist-pozitivistă, restrictivă, exclusivistă și neproductivă, ar trebui reevaluat și îmbogățit pentru a deveni operaționalizabil și eficient în educația civică și cultura politică. Acest al doilea sens al deficitului ideologic vizând însăși re-conceperea eco-sistemică a ideologicului, mi se pare deosebit de important și mai apropiat
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
interesele unei parțialități sociale, proiectând o suprarealitate ordonatoare, dezirabilă, ideologicul este gândire implicată, esențialmente, politic. Ca modalitate partizană a gândirii politice, ideologicul este, după cum am arătat, doar una dintre ipostazele acesteia: ipostaza paralogică. Aceasta conferă ideologicului identitatea combativă, limitativă și exclusivistă cu efecte politice, deseori, neproductive și periculoase. Un ideologic centrat exclusiv pe paralogic, blocat în deturnările, dezinformările și manipulările propagandistice, rămâne un ideologic închis. De aceea, din perspectiva paradigmei comprehensivității și a remodelării eco-sistemice a conceptului de ideologie, se impune
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Fénelon?) și la predispoziția spre vulgar. Însă imperfecțiunea supremă a anticilor o constituie religia lor "monstruoasă și ridicolă"83, ce înalță la rangul de zei ființe viciate și insuportabile. Marele păcat al Antichității îl reprezintă necunoașterea creștinismului. Se conturează viziunea exclusivistă a unui homo religiosus care privește unilateral, viziune care nu este nicidecum singulară sau datorată statutului social al lui Fénelon, ci reflectă o opinie generală manifestată încă de pe vremea disputei privind miraculosul. Pe de altă parte însă, Fénelon trasează și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
articolului-program Cătră cetitori, nesemnat, A.s. își propune: „Vom publica în această revistă articole de tot felul: istorice, culturale, sociale, economice, lingvistice, cu un cuvânt, articole cari îmbrățișează trecutul și viața culturală a ținutului nostru. Nu vrem să facem regionalism exclusivist, căci vor fi binevenite și articole din alte părți, dar un fel de patriotism local vom avea.” Materialele publicate în ambele serii ale revistei sunt cu precădere istorice, culturale, sociale și lingvistice, inspirate din viața școlilor năsăudene și din tradițiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285446_a_286775]
-
deoparte pe Dashiell Hammett, Chandler însuși constituie un exemplu de transcendere a spațiului pseudocarceral în care se vede închis. A fost luat în serios de marii critici ai vremii (Edmund Wilson îl compară cu Graham Greene), Partisan Review, o publicație exclusivistă a așa-numiților „intelectuali newyorkezi”, vede în detectivul creat de el „un Cato al cruzimilor”, revistele Newsweek și Time se pregătesc să-i pună chipul pe copertă și să-i dedice reportaje. Erau acestea semne ale marginalizării? Autorul are dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Gradul de cunoaștere a unei piețe de capital prin intermediul unui singur indice bursier este parțial limitat de cauze diverse și anume 3: * paleta restrictivă a domeniilor reprezentate (ex. Dow-Jones nu conține nici o companie din domeniul construcțiilor, comunicațiilor sau asigurărilor); * conservatorismul "exclusivist" (de exemplu indicele Nikkey nu conține nici o companie fondată după 1950, ca de exemplu Toshiba); * modul de calcul al indicelui. Când valorile se ponderează, este favorizată capitalizarea bursieră, când nu, sunt favorizate societățile ale căror acțiuni cotează la cursuri ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
Dezlegătoareo" urmează, paralel, triada baudelaireană dintr-un sonet (XLIV): "A la très belle, à la très bonne, à la très chère". E dat ca, indiferent de sex, partenerii să-și anexeze câte ceva din Celălalt; intră în cauză spiritul intens posesiv, exclusivist, acaparant. Un poem antologic, Flanela, centrat pe exhibarea derizoriului, se adresează unei prietene invizibile prilej de imputări gingașe: Îți amintești desigur flanela violetă, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Așteptare vagă, iluzie, tumult, anxietate acestora li se contrapun simetric trăsături moderatoare ca dor, detașare, melancolie; toate, finalmente, fuzionează într-o stare de dulce întrepătrundere în perspectivă etern umană. Niciodată nu se ajunge la o furor amoris, la erosul posesiv exclusivist, apropiat nebuniei, acela care la vechii greci, dar și la unii romantici, era taxat ca mania. Reacții termice (rece-fierbinte) sfârșesc în cele din urmă într-un fel de echilibrare, într-o anumită temperanță, nu și în aplatizare: "Caii mei nebuni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
chirurgia coronariană, unde fiecare detaliu ignorat se răzbună mai devreme sau mai târziu, cu un răsunet clinic care va da suficiente teme de meditație oricărui chirurg onest și cu adevărat responsabil. Nu se poate obține performanță atât timp cât lucrurile sunt privite exclusivist și scoase din context. Chirurgia arterelor coronare înseamnă cu mult mai mult decât a realiza o anastomoză perfectă. De altfel, acest amănunt nici nu mai trebuie adus în discuție. Nu de puține ori am văzut situații în care operatorul aducea
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
la „revizitarea” clasicilor ori, în general, a cărților mai vechi, a unor scriitori în principiu deja „clasați”. Nu este un critic „specializat”: se ocupă cu egală competență de proză, de poezie și de critică. Nu e partizanul vreunei metode critice exclusiviste. Nu amestecă în demersul critic nici politica, și nici morala cu literatura, și nu-și colorează nepotrivit discursul critic cu referiri la politic. Astfel, el poate comenta favorabil opera literară a unui adversar de idei ori desființa (fără „răutate”, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
de ordin poetic, să evoce în imaginația lor figuri și spectacole. Dar acest lucru ține, poate, de faptul că societatea muzicienilor nu reușește uneori să se izoleze de societate în general, și nici nu încearcă întotdeauna. Unii muzicieni sînt mai exclusiviști, și la ei trebuie să căutăm sentimentul a ceea ce s-ar putea numi muzică pură. Să adoptăm ipoteza că muzicianul nu iese din cercul muzicienilor. Ce se întîmplă atunci cînd introduce într-o sonată ori simfonie un motiv împrumutat din
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nici muzicieni, la fel cum fără legi n-ar exista nici cetatea, nici cetățenii. Departe de a ne izola în contemplarea stărilor interioare, muzica ne face să ieșim din noi înșine. Ea ne plasează într-o societate cu mult mai exclusivistă, mai exigentă și mai disciplinată decît toate celelalte grupuri din care facem parte. Dar acest lucru este firesc, fiindcă e vorba de date precise, care nu comportă nici o fluctuație și care trebuie reproduse și receptate cu o maximă exactitate. Schopenhauer
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
culturale, ocupă catedre universitare, sunt directori de publicații culturale ori de edituri, uneori acționează în calitate de analiști politici sau de formatori de opinie. La această situație - cu totul diferită de marginalitatea socială din perioada debutului - se adaugă o campanie de autopromovare exclusivistă, prin care generația ’80 e prezentată drept singura generație literară importantă după cea interbelică, predecesorii ei imediați fiind contestați pentru colaboraționism cu regimul de dictatură și pentru cantonarea în modernismul întârziat, iar succesorii imediați fiind de asemenea contestați ca imitatori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
considerare, în cadrul demersurilor experimentale, a determinărilor culturale, fără de care relevanța conceptuală și metodologică a concluziilor se anulează, așezîndu-le într-un vacuum semantic. Totodată, obsesia etnocentrică recuzată de Tajfel se impune abandonată, căci autenticitatea cunoașterii nu se datorează unei anumite "paternități exclusiviste" a concluziilor cercetărilor, ci luării în considerare a determinărilor contextuale multiple și a perspectivelor culturale diverse în înțelegerea fenomenelor psihosociale. Tendința care evidențiază prevalența proiecției etnocentrice în psihologia socială poate fi atestată prin prezența copleșitoare a referințelor propriei țări de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
prin politicile publice o parte importantă a problemelor vieții sociale și mai cu seamă cele care țin de corp, sexualitate, violență, munca reproductivă, maternitate, familie 10. De asemenea, analiza raportul public-privat în termeni de opoziție a generat accepțiuni înguste și exclusiviste ale politicului și ale cetățeniei, definite în termenii valorilor și activităților masculine și soldate cu excluderea femeilor din istorie 11. Cercetările asupra regândirii frontierei public-privat arată că democratizarea vieții publice nu este posibilă în absența democratizării prealabile a sferei private
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ceilalți ar proceda ca și mine?”. Suntem aici pe terenul unei vechi înțelepciuni populare (Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!) și cădem de acord că dacă adeseori nu dăm curs îndemnului rațiunii asta se întâmplă deoarece egoismul exclusivist, înclinațiile și pasiunile au o putere mai mare asupra noastră decât acel îndemn atât de rezonabil. Sublinierea faptului că temeiurile respectării datoriei la omul bun din punct de vedere moral sunt pure, și nu empirice, reprezintă o constantă a interpretării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morale a lui Kant. Într-o lucrare foarte recentă, constatarea că filosoful a contestat cu energie afectivitatea drept sursă și temei a moralității îl determină pe autor să socotească îndreptățită concluzia că în acest fel rațiunea ar fi opusă „frontal exclusivist” afectelor bune9. În capitolul intitulat „Rigorismul etic și moralitatea umilită” se susține, cu referire la un pasaj din Crp că, afirmând supremația legii morale a rațiunii, Kant „nu poate ocoli cu totul o viziune înstrăinată asupra omului și a moralității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
maxime de comportare pe care le va urma o ființă omenească în măsura în care comportarea ei va fi dictată numai de rațiune. Aceste maxime sunt imperative ce rezultă din scopuri stabilite de rațiune. În opoziție cu scopurile care exprimă pornirile noastre egoiste, exclusiviste, scopurile stabilite de rațiune sunt universalizabile. Ele vor fi acceptate de toate ființele raționale. Prima noastră impresie ar putea să fie că a cere oamenilor să se conducă după asemenea scopuri și imperative este o probă de naivitate înduioșătoare. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a se salva singur, pe care o caracteriza drept tipică pentru spiritul Occidentului modern 87. O temă cum este tema kantiană a condițiilor de posibilitate și a limitelor cunoașterii se susține doar pentru cei pe care profesorul îi numea „exclusiviștii rațiunii”. Din punctul de vedere al gândirii ortodoxe, o folosire sănătoasă a rațiunii este posibilă abia pe fundamentul acelei comunicări cu absolutul realizată în cadrul comuniunii de iubire care este Biserica 88. Este acea folosire pe care Apusul a pierdut-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a căror religie va fi dominată de imperativul afirmării a ceea ce este perceput drept cauza proprie prin nimicirea celor care i se opun și prin neutralizarea celor care nu aderă la ea?”, răspunsul ne este la îndemână. Asemenea cauze colective exclusiviste, cauze care îi opun pe unii oameni altora într-un mod ce zădărnicește concilierea și compromisul, antrenându-i într-o confruntare în care singurele mijloace de a promova o cauză sunt cele a căror aplicare îi va face să sufere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
manifestă maniheist, ca o ideologie adesea exacerbată, sesizată și de cei care au crezut într-însul. E de învățătură că unul dintre fruntașii postmodernismului literar optzecist, Liviu Ioan Stoiciu, a ajuns să scrie: "Postmodernismul a devenit deja o ideologie literară exclusivistă a <<clasei gânditoare>>, a grafomanilor cu... studii înalte, atât de siguri pe ei"133. În schimb, un Ion Bogdan Lefter, ilustrând cu asupra de măsură categoria "grafomanilor cu... studii înalte", a rămas fidel ideologismului înverșunat postmodernist, jurând pe neostângismul political
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
literar, cum a simțit-o și Liviu Ioan Stoiciu, postmodernismul este o ideologie bazată pe principiul comunist cine nu e cu noi e împotriva noastră, încât percepem cu stupoare că optzeciștii și nouăzeciștii (plus "douămiiștii") se comportă ca o grupare exclusivistă, deși pretind că sunt toleranți și rescriu tradiția și modernitatea. În același număr al revistei Feed back, e publicat, cu un interviu luat de Daniel Corbu, și un alt grafoman postmodern, pe nume Călin Vlasie, care a ajuns la o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rece și, mai ales, de după evenimentele la Trade World Center din New York, de când America a devenit alta, iar odată cu ea lumea întreagă, deși nimic esențial nu se schimbă în istoria omenirii. Cert e că nu mai avem nevoie de mode exclusiviste precum a devenit postmodernismul politic și chiar cel literar, cu toate că ele vor continua să ne ispitească, transmodernismul nepresupunând că diverse alte isme nu-și au locul în lume. Din contră. 5. Câteva abordări occidentale 5.1. Integral Culture. În America
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să fie judecată "din perspectiva transmodernismului și înțeleasă cu propriile concepte și categorii". Pe de altă parte, fundamentaliștii islamici dovedesc, în mod paradoxal, că sunt nu mai puțin dușmani ai tradiției decât adversarii lor postmoderniști, căci constrâng tradiția la ideologie exclusivistă, sufocând-o. Sardar deplânge faptul că țările islamice sunt guvernate, în majoritatea lor, fie de ultramoderniști, fie de ultratradiționaliști, "nici unii, nici alții neavând înțelegere pentru transmodernism". În aceste țări sunt și mulți oameni deschiși către Occident, dar acesta încă ezită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui și-ar fi pretins că-i e fidelă fără rezerve, gata de orice pentru el, numai ca să-l aducă în dimensiunea terapeutică a dialogului și, în cele din urmă, să-l potolească. E indispensabil de stabilit o punte cu exclusiviștii îndârjiți, și tot rafinamentul în terapie e să le câștigi încrederea. Că puntea s-ar preta la traversări în ambele sensuri era o eventualitate neglijată inițial de Ondine. De parcă neidentificarea unei probleme ca problemă ar putea și ea, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]