432 matches
-
se întâmplase nimic deosebit ca împăratul să se decidă brusc să pornească în Orient, el voia dosr să demonstreze că pleacă atunci când vrea, nu când i se poruncește. Papa, furios la culme, nu mai avea ce face decât să-i excomunice pe cruciați. Astfel se producea un lucru nemaipomenit. În pământul sfânt intra, în vara anului 1228, o cruciadă excomunicată, condusă de un împărat excomunicat, ce părea că nu se simte deloc stânjenit de postura în care se afla și nici
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
ca regent. Ea a fost fiica contelui Sambor de Pommerania. Ea a fost o femeie capabilă și inteligentă. Imediat ea a trebuit să se lupte pentru a păstra tronul fiului ei cu doi dușmani puternici, Arhiepiscopul Iacov Erlandsen, care a excomunicat episcopul care a l-a uns pe tânărul Eric ca rege, și Ducele Valdemar din sudul Iutlandei. Profitând de situații, șeful Jarimar al II-lea Rügen a adunat o armată și a invadat Zeelanda. Regina Margareta a ridicat o armată
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
petrecut în Biserica creștină între Răsărit și Apus a început cu actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), în 863, împotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaștea Filioque. Fotie, la rândul său, l-a excomunicat (anatematizat) pe papa Nicolae I într-un sinod ținut la Constantinopol, în 867 și nu l-a mai recunoscut ca papă, condamnând în același timp și Biserica Romei. Excomunicarea - este de 2 feluri: Mică, care constă în oprirea de la primirea
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
pe tot teritoriul imperiului. În secolul al XIX-lea au fost înființate noi milieturi pentru comunitățile creștinilor greco-catolici și protestanți. Biserica Ortodoxă Bulgară a fost recunoscută ca miliet de sine-stătător prin firmanul din 1870 (drept care, ortodocșii bulgari aveau să fie excomunicați doi ani mai târziu de Patriarhul Constantinopolului pentru filetism adică erezia care pune națiunea deasupra religiei). În perioada de dinainte de Primul Război Mondial, existau 17 milleturi în imperiu. Reformele Tanzimatului au vizat încurajarea otomanismului (adică a integrării în imperiu, indiferent
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
-lea Cumanul (1272-1290), a cărui domnie s-a caracterizat prin conflicte interne între membrii diferitelor grupuri aristocratice. Regele Ladislau al IV-lea, a cărui mamă era de origine cumană, îi prefera pe cumanii nomazi și semipăgâni; de aceea, a fost excomunicat de mai multe ori. În cele din urmă a fost asasinat de cumani. Dezintegrarea regatului a început în timpul domniei sale, când mai mulți nobili au încercat să obțină posesiuni în dauna domeniilor regale. La moartea lui Ladislau al IV-lea, mulți
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
habitat extraterestru care, aparent, s-a autodistrus cu două mii de ani în urmă. El a fost creat de Regatul Kulu, dar, când fondatorul său, Michael Saldana, a ales să accepte gena afinității și să o transmită copiilor săi, a fost excomunicat din Regat, iar conducătorii săi au fost dezmoșteniți. De atunci, Seninătatea a devenit un paradis fiscal, o bază de încredere pentru zborurile șoimilor negri și un loc de afaceri pentru Confederație. Calvert a moștenit de la tatăl său o navă de
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
august 1589, disperată și cu inima frântă, a îmbrăcat doliul alb al reginelor pentru tot restul vieții, ceea ce a făcut să fie numită "regina albă". În 1589 primește titlul de ducesă de Berry. A încercat să reabiliteze memoria soțului său, excomunicat de papă după asasinarea cardinalului de Guise. În 6 septembrie 1589, la o lună după moartea lui Henric al III-lea, i-a cerut lui Henric al IV-lea să se facă justiție. În 1 octombrie 1589 a cerut Sfântului
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
sau militar. În 1461, Papa Pius al II-lea l-a acuzat pe Sigismondo Malatesta de uxoricid (că le-a asasinat pe cele două soții ale sale, Ginevra și Polissena), și că a ucis și alte persoane, și l-a excomunicat. Ginevra d'Este a murit otrăvită, Polissena Sforza a murit sufocată cu un prosop. Sigismondo a pus să fie ucis un călugăr franciscan care a refuzat să-i divulge secretul spovezii Polissenei. Din căsătoria cu "Ginevra d’Este" nu au
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
o evanghelie cu cuvintele exacte ale lui Isus Cristos. Petrocelli, Delmonico și Alameida au fost desemnați să îl traducă, dar Houseman le-a ordonat să se oprească. Alameida a refuzat și a furat documentul pentru a continua traducerea lui, fiind excomunicat de către Houseman. Petrocelli îi spune lui Andrew că în acel document Isus le spunea ucenicilor săi că Împărăția lui Dumnezeu este peste tot în jurul lor și nu se limitează la biserici, o revelație care ar putea ruina Biserica Catolică. Petrocelli
Stigmata (film) () [Corola-website/Science/325980_a_327309]
-
să se refugieze în Franța, la Troyes. Ajuns acolo, el a ținut un sinod prin care s-a oferit să îl încoroneze pe Ludovic "cel Bâlbâit" ca împărat, l-a adoptat pe Boso de Arles ca fiu și i-a excomunicat pe inamicii săi din Italia, Lambert de Spoleto și Adalbert de Toscana. După acest episod roman, Lambert și-a îndreptat atenția către Capua și a murit asediind această cetate, în 880. El a fost succedat în Spoleto de către fiul său
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
toate aspectele vieții de zi cu zi, inclusiv îngrădiri și limitări în ceea ce privește folosința curentului electric, telefoane, autovehicule, vestimentație. Majoritatea populației amish nu acceptă asistența guvernamentală și nici nu efectuează stagiul militar. Membrii grupării care acceptă aceste servicii riscă să fie excomunicați. Electricitatea este văzută ca o legătură cu exteriorul, cu "englezii", plus că ar duce la dispariția tradițiilor și renunțarea la stilul de viață simplu, prin adoptarea electrocasnicelor. În unele comunități ea este acceptată, însă fără a se lega la rețelele
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
Joseph Schubert fusese întemnițat,iar apoi ținut cu domiciliul obligatoriu într-o comună rurală, reușind spre finele anilor 60 să plece definitiv din România. Deținut între anii 1951 și 1955, Augustin a preluat, ca vicar, în 1961-după moartea lui Jovanelli (excomunicat în 1952)-, conducerea Arhidiecezei de București. Agreat de autoritățile comuniste,Augustin a devenit deputat în 1965, participând apoi activ și la campaniile de propagandă înițiate de regim."" După moartea Preasfințitului episcop Petru Pleșca, ordinarius substitutus, care s-a întâmplat la
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
Westminster (construită de Eduard) ca succesor la tron pe contele Harold de Wessex. Pentru a obține asentimentul celorlalți nobili, Harold acceptă să se căsătorească cu Ealdgyth, sora contelui Morcar, și devine regele Harold al II-lea al Angliei. El este excomunicat de Papa Alexandru al II-lea pentru că a jurat strâmb, cerându-i-se lui Wilhelm să-i pedepsească pe saxoni. Oastea contelui Tostig invadează comitatul York, împreună cu oastea regelui Harald al III-lea al Norvegiei. În Bătălia de la Stamford Bridge
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
mențină pe poziții, sfidând actul de proscriere din partea Imperiului din mai 1077. Welf s-a raliat principilor nemulțumiți care îl sprijineau pe Rudolf, într-un moment în care oricine nu urma direcția indicată de Papalitate era pasibil de a fi excomunicat de căter Biserică. Cu toate acestea, papa Grigore a murit în 1085, iar succesorii săi în Statul papal manifestau mult mai puțină implicare în chestiunile ce țineau de Imperiu și de Germania în general. Deși se menținea pe poziția de
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
Hohenstaufen în 1194, revenind pe stăpânirile sale mult diminuate în jurul Braunschweigului, unde a murit în 1195. Fiul lui Henric Leul, Otto de Braunschweig a fost ales rege și încoronat împărat, sub numele de Otto al IV-lea. În 1215, este excomunicat de Papa Inocențiu al III-lea și forțat de Frederic de Hohenstaufen să abdice de pe tronul imperial. Nepotul său, Otto "Copilul" a devenit duce al unei părți din Saxonia în 1235, așa-numitul ducat nou creat de Braunschweig-Lüneburg, unde a
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]
-
-lea, a sprijinit inițial campaniile acestuia. Astfel, el l-a însoțit în Thuringia și în Saxonia și a contribuit din plin la bătălia de la Langensalza împotriva răsculaților. Cu toate acestea, atunci când Lupta pentru învestitură a izbucnit, iar Henric a fost excomunicat, Rudolf s-a întâlnit cu alți câțiva nobili pentru a decide asupra viitoarelor evoluții ale evenimentelor. Cu toate că excomunicarea lui Henric a fost ridicată în 1077, rebelii au continuat să își planifice acțiunile. La Forchheim, Rudolf a fost ales anti-rege în
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
domeniile coroanei, precum și din cele ale Bisericii. Cu toate aceste neajunsuri, situația părea să se îmbunătățească pentru el în 1080. Bătălia de la Flarchheim din 27 ianuarie 1080 s-a încheiat favorabil pentru Rudolf, iar pe 7 martie papa l-a excomunicat din nou pe Henric și l-a recunoscut pe Rudolf ca rege. Încurajat de aceste ultime evoluții, forțele lui Rudolf s-au întâlnit cu cele ale lui Henric pe râul Weisse-Elster în ceea ce s-a numit bătălia de pe Elster (sau
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
Gent, Lille și Saint-Omer l-au proclamat pe Thierry drept conte. Susținătorii săi proveneau din facțiunea flamandă din Imperiul romano-german și până la sosirea sa acestea deja se angajaseră în luptă împotriva lui Guillaume Clito. Ludovic al VI-lea a fost excomunicat de către Raymond de Martigné, arhiepiscopul de Reims, într-un moment în care regele deja asediat Lille. În noul context și în condițiile în care regele Henric I al Angliei, unchiul lui Guillaume, își manifestase transferarea sprijinului către Thierry, Ludovic a
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
conți de Verdun, Agnes de Champagne revendica acest comitat de la episcopul de Verdun în 1172, însă episcopul a rezistat presiunilor. Agnes a răspuns prin devastarea diocezei de Verdun, motiv pentru care atât mama, cît și fiul său Henric au fost excomunicați și nevoiți să se supună în 1177. În 1178, episcopul de Toul a început construirea unei fortărețe la Liverdun, cu autorizația ducelui de Lorena Inferioară, Simon al II-lea de Lorena. Depășit de dimensiunile misiunii, el a acordat lui Henric
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
a avut trei fii, Eustațiu (următorul conte de Boulogne), Godefroy de Bouillon și Balduin. În 1048, Eustațiu al II-lea s-a alăturat socrului său, în răscoala acestuia împotriva împăratului german Henric al III-lea. Anul următor, Eustațiu a fost excomunicat de către papa Leon al IX-lea pe motiv că, prin căsătorie, ar fi încălcat regula consanguinității. Se poate presupune că intervenția papei în acest sens să se fi făcut la inițiativa lui Henric al III-lea. În orice caz, răscoala
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
Ioan. În primii ani de ocupare a funcției, Docibilis a avut de confruntat amenințarea sarazinilor și a fost capturat de către aceștia. După ce a fost eliberat de către prefectul amalfitanilor, Pulcharius, Docibilis a încheiat pace cu musulmanii, drept pentru care a fost excomunicat de papa Ioan al VIII-lea. În 876, papa a venit în sudul Italiei pentru a-i recruta pe principii longobarzi de Capua și Salerno pentru lupta împotriva sarazinilor. Docibilis s-a întâlnit cu papa la Traetto, însă nu au
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
sarazinilor, care își începuseră raidurile asupra Italiei, dar el a atacat în egală măsură și pe bizantini (cum s-a întâmplat în 867), motiv pentru care a fost depus în 871, apoi restaurat în 876 și în cele din urmă excomunicat de către papa Ioan al VIII-lea. În 883, Guy al III-lea a reunificat ducatul, de atunci numit ducatul de Spoleto și Camerino. După moartea împăratului Carol cel Gras în 888, Guy a fost încoronat ca împărat roman și rege
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a controla marele său patrimoniu din Italia, ca și pământurile din Lorena, și totodată actor de seamă în cadrul conflictului dintre papa Grigore al VII-lea și regele german Henric al IV-lea, care ajunsese într-un punct critic. Papa îl excomunicase pe Henric, fapt care a condus la o slăbire evidentă a sprijinului avut de acesta în Germania. Regele romano-german a traversat Alpii în acea iarnă, compărând la începutul lui 1077 ca un desculț penitent în zăpadă la porțile castelului Matildei
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
din urmă se recunoștea vasal al papei. Pandenulf a găsit un nou aliat în persoana ducelui de Neapole, Athanasie. Dornic să îi mențină pe cei din Capua în stare de război, ducele napolitan a răspuns imediat apelului. Fiind între timp excomunicat din cauza relațiilor sale cu sarazinii, Athanasie a devenit supus al bizantinilor, schimbându-și tabăra și asediind Capua. Din aprilie 881, el l-a alungat pe Pandenulf și a trecut el însuși la conducerea Capuei, ca vasal al lui Guaimar I
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
pe restul creștinilor să se ridice la luptă împotriva otomanilor . Mihai Șutzu, domnitorul Moldovei, membru al Eteriei, și-a pus garda la dispoziția lui Ipsilanti. Între timp, Patriarhul Grigorios al V-lea al Constantinopoluliu și sinodul i-au anatemizat și excomunicat pe Ipsilanti și pe Șuțu, exprimându-se în mod clar împotriva revoluției, în conformitate cu politica bisericii ortodoxe . În loc să înainteze rapid spre Brăila, unde ar fi putut să împiedice armatele otomane să intre în Principate, ceea ce i-ar fi putut forța pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]