445 matches
-
o bulă papală numită "Regnans in excelsis" o excomunică pe "Elisabeta, pretinsa regină a Angliei și servitoare a crimei" și îi eliberează pe toți supușii ei de lealitatea față de ea. Chiar și catolicii care continuau să i se supună riscau excomunicarea. În 1581 convertirea supușilor englezi la catolicism, devine un act de trădare pedepsit cu moartea. Din 1570 misionari catolici de pe continent mergeau în secret în Anglia; mulți dintre ei au fost executați, ceea ce a dus la un cult al martirilor
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
În timpul Papilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, Vaticanul a mizat pe dialogul diplomatic, sperând ca astfel se vor crea facilități practice pentru o viață religioasă catolică și pentru normalizarea activității pastorale. După ce Vaticanul a renunțat la excomunicarea comuniștilor și a simpatizanților lor (inclusiv a celor din rândurile clerului !), „martirii” supravietuițori au devenit personaje stingheritoare pentru noua politică papală. Ca exemplu semnificativ pentru această evoluție, menționăm cazul Schubert, care, la sfârșitul anilor '60, primește un pașaport de plecare
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
aceea în continuare după calendarul iulian. În anul 1972 călugării de la Esfigmenou au arborat drapele negre în semn de protest față de întâlnirea patriarhului Athenagoras I al Constantinopolului cu papa Paul al VI-lea, ocazie cu care cei doi au retras excomunicarea reciprocă pronunțată cu ocazia Marii Schisme din anul 1054. Încercarea patriarhului Bartolomeu I de apropiere față de Biserica Catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
Încercarea patriarhului Bartolomeu I de apropiere față de Biserica Catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
nobil erau de trei feluri: „la corvée” - obligație în muncă, „le prélèvement seigneurial” - predarea unei părți însemnate din recoltă seniorului și la „dîme” - reprezentând 1/10 din recoltă, ce era datorată Bisericii, care dacă nu era plătită se solda cu excomunicarea. La moartea lui Charlemagne, în 814, imperiul revine singurului său fiu legitim supraviețuitor, Ludovic I cel Pios (814-840), deci succesiunea se face natural, fără a se împărți imperiul. Interesantă este însă succesiunea lui Ludovic I, care a avut 3 fii
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
hotărât trimiterea unei solii la Paris. Întorcându-se la Lausanne, Beza a fost foarte tulburat. Împreună cu mulți clerici și profesori din oraș și împrejurimi, Viret se hotărâse în sfârșit să întemeieze un consistoriu și să introducă disciplină ecleziastică capabilă de excomunicare, în special de la celebrarea Euharistiei. Dar bernezii nu doreau un guvernământ bisericesc calvinist; aceasta a cauzat numeroase dificultăți, iar Beza s-a hotărât că ar fi mai bine să stabilească la Geneva (1558). Aici a ocupat la început postul de
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
tatăl său, Filip al II-lea Augustus. Camăta era ilegală pentru creștinii practicanți. Conform legii bisericești camăta era văzută ca un viciu, în care oamenii profitau de nenorocirea altora (cum ar fi jocurile de noroc), și a fost sancționată prin excomunicare. Cu toate acestea, deoarece evreii nu erau creștini, nu au putut fi excomunicați. Interzicerea lui Ludovic al VIII-lea a fost o încercare de a rezolva această problemă juridică care a fost o sursa constanta de fricțiuni între biserică și
Ludovic al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/303836_a_305165]
-
și pe cei din America de Nord și din Oceania (San Francisco 1999). Din mandatul Sfântului Scaun a fost în Republica Cehă ca să îi întâlnească pe preoții care aparțin de Exarhul bizantino-slav. În 1997 a contrasemnat nota oficială prin care era anunțată excomunicarea "latae sententiae" pentru teologul cingalese Tissa Balasuriya (excomunicare care va dispărea următorul an odată cu retractarea făcută de teologul amintit); În 2000, pe timpul Marelui Jubileu, a fost însărcinat de papa Ioan Paul al II-lea cu publicarea celei de-a treia
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
San Francisco 1999). Din mandatul Sfântului Scaun a fost în Republica Cehă ca să îi întâlnească pe preoții care aparțin de Exarhul bizantino-slav. În 1997 a contrasemnat nota oficială prin care era anunțată excomunicarea "latae sententiae" pentru teologul cingalese Tissa Balasuriya (excomunicare care va dispărea următorul an odată cu retractarea făcută de teologul amintit); În 2000, pe timpul Marelui Jubileu, a fost însărcinat de papa Ioan Paul al II-lea cu publicarea celei de-a treia părți a „secretului” de la Fatima, ceea ce a și
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
susținea pe Ludovic al IV-lea, iar a două soție a să era fiica lui Henric Păsărarul, iar apropierea regelui de ducele Burgundiei au dus la răcirea relațiilor dintre cele două părți și la un lung conflict după 937. După excomunicarea să, Hugo a cedat și l-a recunoscut pe Ludovic drept suzeran. Dar regele Franciei apusene a pierdut influență asupra Lotharingiei, în favoarea lui Otto I. După o domnie turbulentă, Ludovic a murit într-un accident. A fost urmat la tron
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
germani. Victorios asupra marilor seniori feudali, l-a demis din funcție pe Papa Grigore al VII-lea la Worms în anul 1076. Excomunicat, la rândul său, de Papă, Henric al IV-lea a fost nevoit să se umilească, așteptând ridicarea excomunicării, timp de trei zile, fără încălțăminte, în zăpadă, la Canossa (până la 21 ianuarie 1077). Profitând de slăbiciunea aparentă a Regelui Rudolf of Rheinfeld, Duce de Suabia, a încercat să îl detroneze, fiind ales la Mainz Rege al Germaniei în mai
Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312114_a_313443]
-
să formeze o armată cu ajutorul regilor Franței, Angliei și Danemarcei. Învinge armata fiului său la Visé în Lorena pe 2 martie, dar în luna august moare. Este îngropat întâi într-o capelă nesfințită la Speyer, iar în 1111, la ridicarea excomunicării rămășițele sunt mutate în cripta regală.
Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312114_a_313443]
-
gravat. Editarea ei completă a fost în 1552, la numai 9 ani după ce Vesalius publicase al său celebru său tratat "De humani corporis fabrica", dar Eustachio nu a avut posibilitatea să o dea publicității în timpul vieții, deoarece se temea de excomunicare din partea Bisericii Catolice. Lucrarea dovedește că Eustachio a efectuat disecții în mod sistematic, cu multă atenție și a încercat să le reproducă prin desene cu foarte multă acuratețe, depășind în multe privințe lucrarea similară a lui Vesalius. Faptul că această
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
în Champagne și l-a mai devastat o dată. În iunie 1144, regele și regina au vizitat noua biserică monahală Saint-Denis. În timp ce se aflau acolo, regina s-a întâlnit cu Bernard de Clairvaux căruia i-a cerut să ajute la ridicarea excomunicării Petronillei și a lui Raoul folosind influența lui asupra Papei; în schimb, regele Ludovic urma să facă concesii în Champagne și să-l recunoască pe Pierre de la Chatre ca arhiepiscop de Bourges. Consternat de atitudinea ei, Bernard a certat-o
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
martie 1452. Ghenadie auzise că urma să vină un reprezentant al papei, împuternicit să-i excomunice pe bizantini dacă refuzau public să accepte unirea, să-l recheme pe patriarhul Grigorie și să pomenească numele papei în slujbele lor. Faptul că excomunicarea avea să fie lansată din colonia genoveză de la Galata, de pe țărmul opus, era o ofensă în plus. Între timp, cei care-l urmau pe Ghenadie descoperiseră un aliat neașteptat. Char la sfârșitul anului 1451, un trimis al Bisericii husite din
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Dar căsătoriile dintre oamenii liberi și sclavi erau interzise. Se interzicea despărțirea fraților la împărțirea pământurilor. Colonii erau legați de pământ. Întemnițarea nelimitată fusese interzisă. Clerul era scutit de impozite și corvezi. Templele păgâne erau distruse sau transformate în biserici. Excomunicarea era folosită că un instrument de stat, ceea ce rezultă excluderea din comunitate. Senatul nu mai avea atribuții precise, având doar rol consultativ. Consilium principiatus era o institutie permanentă alcătuită din colaboratori apropiați împăratului, acesta dispunând de un personal birocratic. Au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
putea ajunge doar prin traversează statelor papale. La ignorarea voinței politice a Sfântului Scaun, Garibaldi a anunțat că vrea să proclame "Regatul Italiei" la Roma. Văzând acest lucru ca pe o amenințare la adresa domeniului Bisericii Catolice, Papa Pius a amenințat excomunicarea pentru cei care au susținut un astfel de efort. De teama că Garibaldi va ataca la Roma, catolicii au trimis în toată lumea bani și voluntari pentru Armata papală, care a fost comandată de generalul Louis Lamoricière, un exilat francez. Napoleon
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
timp înainte de a ajunge la Ierusalim, unii dintre ei chiar în timpul asediului Antiohiei. Când în Europa au ajuns veștile despe succesul cruciadei, dezertorii au fost batjocoriți de concetățeni și chiar și de membrii familiilor lor, clerul local amenințându-i cu excomunicarea. După spusele lui Foucher de Chartres, în nou formatul Regat al Ierusalimului mai rămăseseră doar câteva sute de cavaleri. În 1101 a fost organizată o nouă cruciadă, în rândul luptătorilor creștini fiind numeroși dezertori ai primei cruciade. Cruciații aceștia au
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
ca dogmă erorile numite sau pe vreuna dintre ele, sau și-ar lua îndrăzneala de a le apăra sau a le susține în vreun fel, precum și pe auditorii lui” ." Un act de prudență, după cum se vede, în care se invocă excomunicarea. Efectul este sigur și, odată cu acest rotul, teologii latini din Paris nu vor mai putea specula în legătură cu probleme cum ar fi medierea celestă între Dumnezeu și lumea sublunară, sub toate formele sale („mecanica” planetară, universaliile, cunoașterea indirectă sau chiar imposibilă
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
formal de comunitatea reigioasă, de care aparține, și anume de patriarhia ecumenică), pe motive că ar contraveni canoanelor. În septembrie același an, turcii insistă a se ține un sinod "ecumenic"; patriarhii de Alexandria și Antiohia, precum și arhiepiscopul de Cipru aprobă excomunicarea, cel de Ierusalim ( Chiril ) nu aprobă, poate din pricina presiunii rusești, fapt pentru care Chiril fu depus înapoi. Abandonați de patriarhia ecumenică, intervine în ajutorarea Bisericii Bulgare, Biserica Rusă, care le va oferi timp de 40 de ani Sf. Mir, după
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Bisericii Romane pentru a se justifica. Cu toate că deciziile anterioare ale lui Inocențiu I au alungat orice îndoieli despre chestiunea în sine, totuși chestiunea persoanelor implicate era indecisă, iar simțul dreptății al lui Zosim îi interzicea să pedepsească pe cineva cu excomunicarea înainte de a fi pe deplin convins de greșeala acelei persoane. Caelestius, care între timp își schimbase reședința din Efes la Constantinopol, însă fusese alungat de către episcopul Atticus, anti-pelagian, s-a pus pe fapte penru propria reabilitare. În 417 el a
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
pe care s-a grabit să-l facă după alegere, a fost convocarea unui conciliu, la care a adus documentul de anatemizare al lui "Dioscur" , luat din arhiva Vaticanului, și i-a dat foc. Prin acest gest, el declara nedreaptă excomunicarea pe care o obținuseră de la Bonifaciu al II-lea partizanii acestuia și în plus condamna pentru viitor ideea desemnării de către papă a unui succesor în timpul vieții. Iustinian, împărat al Imperiului Roman de Răsărit, recucerise Africa, scăpând-o de vandali și
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
Neapolelui, deoarece consideră că din moment ce nu există un moștenitor legitim al regelui, teritoriile Neapolelui trebuie să revină Bisericii Române. Alfons al V-lea nu respecta decizia papei, susținându-și în continuare fiul. Astfel, Calixt III îl amenință pe rege cu excomunicarea, însă acest lucru nu se va întâmpla, Alfonso al V-lea murind la 27 iunie 1458. a murit, două săptămâni mai tarziu, în 6 august 1458, în ziua sărbătorii Schimbării la Fața. Dată sărbătorii fusese stabilită de însuși Papă Calixt
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
intrat în polemică cu Spania. A continuat presiunea asupra "Janseniștilor", bulla "Unigenitus" marcând începul acestei presiuni. La scurt timp, Francmasoneria din Anglia s-a instalat la Florența, iar apoi, la Romă. a fost nevoit să o condamne, amenințându-i cu excomunicarea (afurisirea) pe toți aderenții acesteia. A emis, în 1738, bulla "În eminenți", care constituie primul decret îndreptat contra francmasoneriei. A primit în Biserică Catolică un mare număr de copți monofiziți. A încercat să realizeze reunificarea Bisericii Române cu Biserică Ortodoxă
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
obraz („fața”) și a urmării legilor alimentației rituale - kașrut („stomacul”). Pătruns de ideea necesității educării publicului evreiesc și a slujitorilor cultului în spiritul ortodox pur, Rabinul Malbim a supravegheat personal munca și ustensilele tăietorilor rituali - șohtim și a amenințat cu excomunicarea pe cei care consumă carnea vitelor tăiate de acei măcelari care nu au primit autorizația sa. Prin stilul său autoritar, el și-a înstrăinat o parte din personalul de cult, inclusiv dayanim (judecători religioși), șohtim etc. Conflictul dintre haredim, ultraortodocși
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]