2,253 matches
-
în urma viziunii d-sale, cu scientizantă autoritate, un soi de nec plus ultra, asupra domeniului? Cum își mai îngăduie unii să ducă mîncarea la gură, bătrînește, cu mîna, cînd există un aparat ultracomplicat pentru a face această treabă, brevetat de exegetul în chestiune? Diletanți, ucenici demni de compasiune, "impresioniștii" n-au fost în stare a accede la priceperea poeziei ca fapt de limbaj, ca "sistem de semne" ce exclude o dată pentru totdeauna vectori dubioși precum emoția, sensibilitatea, gustul: "sentimentul este o
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale textualizării", ca și cum bardul jocului secund ar fi respectat avant la lettre rețeta exegetului nostru. Și încă: Discursul poetic abolește orice urmă a realului, nutrindu-se cu ceea ce s-ar putea chema ( în sens barthesian) corporalitatea textuală". Dar surpriză! Pe podiumul învingătorilor se mai înscrie o personalitate: Bacovia. Odată cu acesta, "se înregistrează la noi
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
unor cadavre pe care nu s-ar putea efectua decît autopsii. Urmărită cu maniacală fervoare, "depărtarea de real" a eului poetic, înțeles într-un chip exiguu, se substituie criteriului estetic, îl uzurpă sub semnul unui iluzoriu "progres". Pseudodiacronia operată de exeget eșuează într-o scară de valori indubitabil grevată de prezumția extraestetică, de schema doctrinară. Dar e oare posibilă, Doamne, o justificare a poeziei prin expulzarea ontologicului? E oare acceptabil să hipertrofiezi limbajul în așa grad încît ființa să fie taxată
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
și să te pocăiești pentru îndrăzneala de a fi luptat împotriva lui, drama pe care o trăiești e uriașă. Și atunci cum să nu spui că Ťistoria face pipiť pe tine, cum spunea Noica?" Însă ne mai separăm o dată de exeget cînd acesta afirmă: "Cei care îl învinuiesc pe Noica de colaboraționism pe linia naționalismului de inspirație comunistă uită că Noica își căpătase ideile naționaliste înainte ca România să devină comunistă și să se înființeze Securitatea. De aceea, nu securiștii trebuiau
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
înseamnă punerea față în față a trei factori: studenții (cititori și specialiști în formare, parte din publicul receptor), profesorii (ca formatori de opinie și de competențe estetice, intermediarii unei relații) și scriitorii (creatorii de valori, în căutare de public și exegeți). Intră astfel în joc termenii unei piețe de idei și de interpretări, câțiva dintre factorii decisivi ai unei consacrări, ai dobândirii sau ai menținerii unui prestigiu, ai unui rang axiologic. Cu alte cuvinte, un colocviu național universitar de literatură română
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
doar detaliile cuiva. Lucifer nu era un înger de rînd, ci un exces de înger, după cum Legiunea care își luase numele de ŤArhanghelť ajunsese să întruchipeze excesul de arh-anghelitate". Care să fie explicația bizarei schimbări? O pierdere a măsurii, crede exegetul, o "comoție afectivă" care împinge ființa dincolo de marginile sale naturale, astfel că aceasta se dezechilibrează, se răstoarnă. Poate nu e chiar o pierdere catastrofală a "normalității", o "monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci un excedent de trăire, revolta unui intelectual
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
capabilă să scape vreodată. Între aceste păcate, antisemitismul rezidual avea o persistență insidioasă. Cum Norman Manea a denunțat imediat după 1990, în eseul Felix culpa, poate prea devreme pentru o societate democratică insuficient structurată, simpatia legionară a lui Mircea Eliade, exegetului i s-a părut că a fost întâmpinat cu multă reticență, poate chiar suspiciune. Scriitorul a povestit experiența imposibilei rezonanțe afective cu mediul românesc postdecembrist în autoficțiunea din Întoarcerea huliganului (2003; ed. II, 2006). Întoarcerea de atunci a însemnat regăsirea
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
metodice, ochiul îți este decuplat de fundalul sufletesc. Nu te mai preocupă ce simți citindu-l pe Nietzsche, ci ce anume spune neamțul dincolo de efectul pe care îl are asupra ta. Capeți detașarea minuțioasă a cercetătorului și acribia pedantă a exegetului. Vrei idei, nu sentimente, și atunci te comporți în consecință. Ei bine, cele două trepte în citirea unui filozof sînt chiar criteriul valorii sale. Cu alte cuvinte, numai acei gînditori care îți inspiră dorința de a-i citi în ambele
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
extragă ideile principale ale autorului lui Ecce homo. Și astfel, din țesătura destrămată a unor însemnări răzlețe - și cam toate cărțile lui Nietzsche fac impresia unei stofe sfîșiate pe care neamțul nu a mai putut s-o coase la loc - exegetul ieșean salvează nucleele de coerență ideatică, aruncînd peste bord balastul divagațiilor. În fond, e atîta retorică goală la un autor ca Nietzsche încît verbozitatea lui dovedește cum talentul, jucînd feste posesorului, îl poate atrage într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
dovedește cum talentul, jucînd feste posesorului, îl poate atrage într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte. Iar George Bondor tocmai asta face: oprește șuvoiul și păstrează numai matca în care a curs șuvoiul. Matca gîndirii lui Nietzsche, așa cum ne-o înfățișează exegetul în Dansul măștilor, constă în două idei coordonatoare: voința de putere și interpretarea. Ciudățenia acestor noțiuni este că, departe de a fi niște atribute strict umane, ele definesc întregul univers. Nuanța aceasta e capitală: ne-am obișnuit să credem că
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
științific al Simpozionului - comunicările, prezentate în câte o limbă străină de circulație, au fost tipărite în volum chiar înaintea deschiderii Festivalului. Faptul a facilitat specialiștilor de peste hotare prezenți la eveniment să acceadă rapid și direct la punctele de vedere ale exegeților enescieni din România, dar și la diseminarea lor în mediile de artă și cultură din afara granițelor țării, unde există surprinzător de mulți doritori să-l cunoască pe Enescu, studiindu-i opera pornind de la sursele muzicologice și auditive puse la dispoziție
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
consola pe consolator", conform aprecierii unui mai recent biograf al lui Proust, Ghislain de Diesbach. Așadar o revărsare de ipotetic simțămînt filial asupra Elenei Bibescu, impresionant act al sensibilității proustiene, și totodată fapt ce ne îndeamnă a socoti pertinentă opinia exegetului nostru, potrivit căreia considerarea genezei marelui roman al lui Proust se cuvine a ține seama, dincolo de amiciția cu fiii pianistei, de prezența ei însăși, precum o "idee-fundal", care e muzica, echivalînd "mai mult cu parcurgerea trecutului și mai puțin cu
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
Poate că dirijorul a socotit-o, asemenea lui Wilhelm Berger ca fiind „o meditație în trei acte-poeme asupra muzicii înseși′′, deoarece din desfășurarea ei s-a desprins mai mult caracterul meditativ amplificat și de tehnica de compoziție, ciclică, pe care exegeții o consideră înfrățită cu cea a lui Liszt și Berlioz. Credem că ori de câte ori se va cânta această simfonie, indiferent ce va descoperi interpretul-estetician- dirijor, ea va fi din ce în ce mai aproape de sufletul omului. 8 . La Sala Auditorium a avut loc un foarte
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
această partitură complexă, chiar dacă părerile au fost și încă sunt destul de împărțite. Nu ne referim la geneză ei, la tehnica în care este scrisă, la materialul inspirator ci la ceea ce autorul dorește să transmită cu adevărat prin intermediul acelor sonorități cărora exegeții le identifică originea. Caprice roumain are acea frumusețe stranie pe care o descoperi pe măsură ce îl asculți mai mult, în diverse interpretări, desfășurate la oarece distanță. Când o abordăm trebuie să ne deschidem și să ne imaginăm cum ar fi cântat
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
În aceeași clipă, curentul întoarse flacăra lumânării spre ea, veșmântul i se aprinse instantaneu și deodată un foc mare se iscă, spre a o mistui cu totul. Derick Thomson, poet contemporan, traducător al lui William Ross în limba engleză și exeget al lui, a relevat varietatea tematică a operei bardului scoțian, despre care se știe că și-a distrus deliberat mai multe dintre cântecele-poeme. Același exeget precizează (în An Introduction to Gaelic Poetry - O introducere în poezia galeză, Edinburgh, 1989, apud
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
cu totul. Derick Thomson, poet contemporan, traducător al lui William Ross în limba engleză și exeget al lui, a relevat varietatea tematică a operei bardului scoțian, despre care se știe că și-a distrus deliberat mai multe dintre cântecele-poeme. Același exeget precizează (în An Introduction to Gaelic Poetry - O introducere în poezia galeză, Edinburgh, 1989, apud Sorley MacLean, Dŕin do Eimhir/Poems to Eimhir, edited by Christopher Whyte, Edinburgh, Polygon, 2007) că, din piesele păstrate, doar trei o privesc pe Marion
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
Teodor Vârgolici În mod obiectiv, trebuie să recunoaștem că istoricul literar I. Oprișan s-a împus ca un eminent exeget al lui B. P. Hasdeu, meritând a fi elogios apreciat. Pe lângă cele două fundamentale monografii, Viața lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut și Opera literară a lui B.P. Hasdeu, I. Oprișan ne-a oferit un număr impresionant de ediții
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
Apostolul Pavel la Emanuel Godo - și înrâurirea avută de cei care l-au apropiat de Dumnezeu și cel ce i-a prezis, încă din tinerețe, îmbrățișarea lui Iisus; corectarea pe bază de probe a "inconsecvențelor" lui N. Steinhardt și a exegeților săi anteriori. Scopul urmărit este precizat cu limpezime: "exorcizarea demonilor trecutului", nu "literaturizarea" unei experiențe dramatice 2. Urmând principiul lui Nicolaus Cusanus (coincidența opositorum), autorul reface întregul unei personalități solicitate de tot ceea ce este omenesc și divin în om, păstrând
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
parte din armătura acestei scrieri unice. Titlul lucrării lui G. Ardeleanu este susținut și prin violent-expresiva metaforă-simbol "Dumnezeu nu e un imens papagal roșu (sau despre paradoxurile libertății)". Apropierile dintre N. Steinhardt și Dostoievski nu exclud diferențele esențiale, marcate de exeget. "Dacă cei doi scriitori se întâlnesc în idiosincraziile față de socialism, nu același lucru se poate spune în ce privește atitudinea lor față de catolicism. Aici spiritul ecumenic al lui N. Steinhardt se deosebește esențialmente de anticatolicismul pravoslavnicului Dostoievski."7 Exemplele la care recurge
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
a sărutat mai multe icoane, a făcut mătănii, a dat un acatist și, în timpul slujbei, a stat în genunchi."8 Cititorul copleșit de rușine și revoltă, vrea să afle până la capăt adevărul chiar de-i schingiuit și mistificat de "organe". Exegetul îl pune pe gânduri prin interogațiile sale. Trasează ipoteze, rupe măștile și așează în ordine alfabetică numele informatorilor (nume de cod și nume reale). După închiderea cărții, lectorul poate spune, ca și N. Steinhardt, mâhnit dar elucidat: "Infamia celor din
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
cel analizat și încadrat într-un mod inadecvat, ocupându-mă colateral de cel de-al doilea care nu a suscitat controverse și nu a fost discutat impropriu. Una dintre cele mai acute probleme cu care s-au confruntat criticii și exegeții la momentul debutului lui Blecher și care a provocat în mare măsură interpretarea și încadrarea eronată a prozei lui a fost definirea speciei literare a întâmplărilor... Majoritatea nu i-a recunoscut capacitatea de a-și organiza epic viziunile, experiențele și
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
în ea "un veritable journal", "une sorte de journal psychologique", Octav Șuluțiu "un fel de jurnal intim, o confesiune", E. Lovinescu crede că "nu are nici o legătură cu epica", Tiberiu Iliescu vede în ea "un jurnal trist al exasperării". Alți exegeți folosesc concepte precum "confesiune", "memorial", "confidență", cu privire la prima proză. Singur în epocă, Ieronim Șerbu, într-un articol din Vremea , 1936 precizează că întâmplări... nu e un eseu, ci "un roman plin de o intensă viață spirituală, de episoade epice de
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
o raritate în comentariile prietenului meu pe marginea cărților (e drept, nu foarte numeroase în ultimii ani) și ea înnobilează creații literare despre care, astăzi, inclusiv cei care urmăresc atent fenomenul, abia își mai amintesc să fi apărut. Luând entuziasmul exegetului de la "Ziua" cu toată prudența necesară, cartea profesorului Negoiță nu poate fi ignorată. Fie și pentru simpla iluzie că ea ar fi în măsură să lumineze actualul sistem de valori al lui Ioan Buduca în domeniul literaturii. Coleg de generație
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
să fie fată și a trăit în prima copilărie aproape numai printre femei, se manifestă devreme înclinațiile homosexuale, evocate fără pudoare. De la vîrsta pubertății, Maurice simte o înclinație spre furt, care, cu toate remușcările, nu va înceta să se dezvolte. Exegeții au remarcat că hoțul Sachs, cuprins de rușine, cerîndu-și iertare, este la antipodul lui Jean Genet. Impresionat de catolicism, se convertește și intră la seminar, visînd să ajungă papă. Nu va avea aici viață lungă, fiind dat afară după ce este
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]