2,256 matches
-
și nu numai, în context european. O restituire, integrală, a notelor, articolelor, studiilor și cărților pe care le-a publicat, în țară și în Europa, în răstimpul a șapte decenii și jumătate, ar întregi imaginea unuia dintre cei mai străluciți exegeți ai fenomenului artistic românesc. Nepot al scriitorului Barbu Ștefănescu- Delavrancea și ginere 2 al poetului și naratorului Alexandru Vlahuță, eseistul I.D. Ștefănescu se confesa, adesea, că i-a avut pe cei doi ca model moral, că i-a prețuit și
Câteva însemnări despre cărturarul I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5117_a_6442]
-
Nicolae Scurtu Istoric literar, poet, muzicolog, memorialist și epistolograf, Ion Bârsan (n. 1932) s-a impus în cultura română ca unul dintre cei mai temeinici cunoscători și exegeți ai operei lui Dimitrie Cuclin. Mai bine de o jumătate de secol a cercetat, a comentat și a restituit cu acribie opere, corespondență și alte texte aparținând unuia dintre interesanții creatori de școală muzicală din România interbelică. Procedând asemenea lui
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
că mă cetiți cu furie, dar și cu atențiune.”" G. Bogdan afirmă că editarea operei lui Coșbuc dovedeste prietenia dintre cei doi iubitori ai frumuseților limbii noastre și în acelasi timp răspunderea pe care și-a asumat-o Hodoș, editorul exeget din Caransebeș. Cu toate că a avut o activitate publicistică bogată, E. Hodoș, după cum îl caracterizează același G. Bogdan, nu a făcut caz de aceasta: "„Taciturn și om de modestie rară, E. Hodoș n-a făcut niciodată caz de prieteniile lui literare
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
fa diez se aude în contextul lui Fa major. Acesta a fost un motiv suficient pentru aparatnicii responsabili cu arta, pentru a interzice întreaga lucrare”. György Ligeti s-a stins din viață la Viena în 2006. Din câte cunoaștem, niciun exeget nu a identificat balada belințeană Miorița ca izvor al duoului Baladă și Joc (implicit al variantei pentru orchestră de școală) și al părții I din Concert Românesc, partiturile tipărite la prestigioasa Editură Schott menționând doar că este vorba de lucrări
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
A fost membru al Școlii Române din Franța (Fontenay-aux-Roses). Doctor în litere (București). A fost profesor la Seminarul Pedagogic "Titu Maiorescu" și la Academia Comercială din București. Cariera universitară a fost întreruptă la instaurarea regimului comunist. Este cunoscut îndeosebi ca exeget al operei lui Mihai Eminescu: "Comentarii eminesciene" (1967), "Mihai Eminescu. Viața și opera" (1983). Publică mai multe ediții critice, volumele de "Poezii" (1970-1972) ale lui Eminescu fiind considerate ca o ediție de referință a operei poetului. Este autorul unei "Istorii
Dumitru Murărașu () [Corola-website/Science/311224_a_312553]
-
topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui.” „Poate cel mai valoros critic literar basarabean actual, Eugen Lungu [...] se dezvăluie ca un foarte serios, dar și cumva «răsfățat» exeget, sistematic în explorarea temelor pe care și le alege, însă înclinat mai degrabă către degustarea textelor decât către construcția interpretativă. Își alege cu plăcere subiectele și-și pornește glosele în planuri diverse, parcă urmându-și capriciile: uneori inventariază date de
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
nu vine, țara se va destrăma, va pieri, fecioarele și nurorile mele au fost înrobite, să afle"”. Cercetătorul Osman Fikri Sertkaya, de la Universitatea din Istanbul, a dat această explicație în legătură cu alegerea orașului Baku ca loc al organizării colocviului internațional al exegeților epopeii Kitabi dede Korkut: „"Este un lucru îndreptățit! În primul rând, Korkut este capitala geografică literară a Azerbaidjanului. În al doilea rând, se cuvine ca originea capodoperei să fie cercetată în vatra care i-a dat naștere. Limba, sintaxa poemelor
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
a câștigat existența scriind cărți precum romanul „"German Love"”, popular la vremea sa. Legătura lui Müller cu East India Company și cu specialiștii în sanscrită de la Universitatea Oxford au pus bazele carierei sale din Marea Britanie, unde avea să ajungă principalul exeget al culturii din India, pe care Marea Britanie o controla pe atunci. Asta a dus la o serie de schimburi complexe între culturile intelectuale indiană și britanică, în special datorită legăturilor lui Müller cu mișcarea Brahmo Samaj. A devenit membru al
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
puternic contrast cu oroarea de aspectele degadante ale vieții. Sappho a fost o artistă desăvârșită a cuvântului scris. Dialectul eolic ce-l întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în 9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Luzzatto , n.22 august 1800 la Triest - d. 30 septembrie 1865 la Padua) cunoscut sub acronimul său ebraic Shadal שד "ל, a fost un teolog, filosof și poet evreu italian, care a scris mai ales în limbile ebraică și italiană, exeget al Bibliei ebraice și al Talmudului, filolog, pedagog și traducător, reprezentant al mișcării iluministe evreiești Haskala și unul din cei dintâi reprezentanți ai curentului „științei iudaice” - „Wissenschaft des Judentums” (Hohmat Israel). A activat în timpul dominației austriece în patria sa și
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
de respingere a mediocrității și a altor forme de impostură manifestate în artă. "Junimea" și "Convorbiri literare" au avut un rol decisiv în cultura și literatura română. După cum este unanim recunoscut și după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi și exegeți ai activității "Junimii", trebuie să recunoaștem că, "spiritul junimist" a făcut să triumfe ideea conform căreia, în evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică, indiferent de ideea tematică. Interesante și instructive Memorii de la Junimea au lăsat
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
sale Eminescu exprimă o concepție prominoritară, și deci europeană. Schifirneț evidențiază contribuția unor autori români la dezvoltarea sociologiei: Spiru Haret, Traian Brăileanu, Mircea Vulcănescu, Mihail Manoilescu, Anton Golopenția . Analizele sale despre filosofia și sociologia românească nu sunt acceptate de unii exegeți fiindca nu ar accentua aderarea unor gânditori români la diferite doctrinele ideologice l. În domeniul sociologiei culturii sunt de reținut contribuțiile la abordarea culturii prin sistemul categoriilor polare depășind astfel viziunea despre cultură ca o realitate omogenă și unitară. Cultura
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
propriu de creație. Abordează pentru prima dată în sociologia românească conceptele de subcultură și contracultură, cu deosebire în calitatea lor de agenți ai socializării.. El discută despre cultura tinerilor ca realitate socială în fiecare societate, inclusiv în societățile socialiste.. Unii exegeți, de pildă, Alexandru Tănase, contestă teza lui Schifirneț despre existența unei culturi a tineretului Constantin Schifirneț are contribuții la studiile despre mass-media. În perioada de dinainte de 1989 a făcut parte din numărul restrâns de cercetători români care au studiat mass-media
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
pui / Fluieraș de fag, / Mult zice cu drag! / Fluieraș de soc, / Mult zice cu foc! Vântul când a bate / Prin ele-a răzbate / Ș-oile s-or strânge, / Pe mine m-or plânge / Cu lacrimi de sânge!” (varianta Alecsandri). Comentariile exegeților pe această temă au variat în funcție de interesul de a demonstra o anumită teză și nu au depășit sfera unor ipoteze reluate până la saturație. În opinia lui Adrian Fochi (1964) păstorul nu dorește să i se pună cruce la cap (eventual
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
Cartea să limpezește probleme de ansamblu, trasând coordonate ferme, dar și aspecte de detaliu [...]. Aspirând spre exhaustivitate, catalogul raționat este însoțit de multiple reproduceri; încheind o lucrare valoroasă. Studiu de referință, cartea lui Tatai-Baltă nu poate fi ocolita de acei exegeți care, reluând eventual tema, află aici prețioase indicii și exprimarea neechivocă a unor puncte de vedere personale". Prof. univ. dr. Viorica Guy Marica ― recenzie la Gravorii în lemn de la Blaj, în Ars Transsilvaniae, VI, 1996. Autorul a cercetat în ultimele
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
Iacob, pe care Pavel îl numește “fratele Domnului”. Acesta a fost unul din conducătorii grupării conservatoare, înrădăcinate în iudaism, a discipolilor lui Isus din Nararet, grupare intrată în conflict cu gruparea înrădăcinată în elenism, din jurul lui Pavel din Tars. Anumiți exegeți susțin că rudele lui Isus ar fi ocupat poziții speciale în . În secolul al III-lea, rudele de sânge ale lui Isus, fără să fie desemnate ca „frați”, erau numite "desposyni", de la grecescul δεσπόσυνοι, plural lui δεσπόσυνος, ceea ce înseamnă ”ai
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
să fie fată și a trăit în prima copilărie aproape numai printre femei, se manifestă devreme înclinațiile homosexuale, evocate fără pudoare. De la vîrsta pubertății, Maurice simte o înclinație spre furt, care, cu toate remușcările, nu va înceta să se dezvolte. Exegeții au remarcat că hoțul Sachs, cuprins de rușine, cerîndu-și iertare, este la antipodul lui Jean Genet. Impresionat de catolicism, se convertește și intră la seminar, visînd să ajungă papă. Nu va avea aici viață lungă, fiind dat afară după ce este
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
Geacăr se înscrie, cu volumul Marin Preda și mitul omului nou, în această linie a demitizării și ,acrelii" critice. Ambele mi se par acceptabile și chiar profitabile intelectual, în măsura în care obiectul studiului nu este deformat conștient, pentru a intra în schema exegetului. Aceasta poate fi, desigur, diferită de a noastră, mai ales că o operă cu majusculă are capacitatea de a multiplica și varia perspectivele din care e citită. Dar punctele de vedere avansate, oricât de îndrăznețe ar fi în raport cu media stabilită
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
Maiorescu, Gherea și Stere, istoric literar de prestigiu, dintr-o categorie de elită unde îi avem pe Paul Cornea, Al. Săndulescu, Ion Bălu, Mircea Zaciu, Dan Mănucă și alți câțiva, nu mulți, Z. Ornea a fost și altceva decât un exeget al literaturii. A făcut pentru literatură ceea ce nu poate face criticul sau istoricul literar din foișorul său de cercetător și hermeneut. A fost un editor profesionist, cu o experiență de zeci de ani, nu un lector obișnuit, adică doar funcționarul
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al lui Rimbaud și este oracular încifrat în versurile lui Mallarmé, ermetic enunțat în ale sale Divagații, spre a fi, îndeosebi în temeiul acestora din urmă, insistent explicitat de alți poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a absolutului. Și cum absolutul nu există decât ca noțiune, el se identifică, în înțelegerea mallarmeană, cu „nimicul”. Inexistentul poate fi numit, în schimb nimicul (absolutul) se autogenerează în ființa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
atât în contextul epocii, cât și în acela al literaturii române de până la 1900. În viziunea autorului, Junimea și-a întemeiat critica literară pe un fundament cultural solid, pentru a putea răspunde solicitărilor momentului de criză prin care trecea cultura. Exegetul consideră că accentuarea specificității valorii artistice, insistența asupra principiilor realismului, asupra logicii artistice, a coerenței imaginii și asupra adecvării limbajului sunt principalele elemente promovate de junimism, curent care și-a dovedit eficiența și prin aplicarea consecventă a propriilor reguli. Relevă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
a desprins de experiența conjuncturală și s-a adâncit în cunoașterea ființei proprii, realizată printr-o recuzare totală a cotidianului. Preluând unele elemente din eminescologia anterioară, studiul le întregește printr-o interpretare proprie, deseori în contradicție cu locurile comune, deoarece exegetul are mereu în vedere gândirea poetică, și nu filosofică, a artistului. O cercetare asemănătoare va fi întreprinsă în Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului (1995). Lucrarea, polemică, respinge opinii mai vechi, care considerau personajele rebreniene drept primitive. Pe de altă parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
și metodă la operă (și autor), în care e înclinat să determine „scheme”, „roluri” și „funcții” (și bineînțeles abaterile de la acestea), Dan Mănucă e omul sistemelor bine conturate și având un statut autotelic. Ca să descifreze semnificații și să explice fenomene, exegetul închide și se închide în cercuri, evoluând concentric în demonstrații. MIHAI CIMPOI SCRIERI: Scriitori junimiști, Iași, 1971; Critica literară junimistă (1864- 1885), Iași, 1975; ed. (Principiile criticii literare junimiste. 1864-1885), Iași, 2000; Argumente de istorie literară, Iași, 1978; Dicționarul literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
plăcere abia mascată „corupțiile fonice” ale versului, punctele vulnerabile, monotoniile sintactice. Tonul nu e precizat și, după mai multe pagini, nu se poate ghici ușor concluzia autorului. G. Călinescu vorbea de caracterul obsecvios al acestei critici, de perfidia cu care exegetul își învăluie victima. E, firește, și plăcerea de a demonta mecanismul unei cărți rău construite, dar seriozitatea pusă în această expertiză complicată ține, înainte de orice, de neîncrederea în eficiența criticii-oracol, în argumentele de autoritate. Se naște întrebarea, firească, dacă atâta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
la „rândurile nereproductibile” din jurnal, dar asupra lor va reveni în Caragialiana (1974) și le va reproduce însoțite de comentarii usturătoare la adresa fiului ingrat. Această pornire împotriva lui Mateiu I. Caragiale a fost sancționată de mai multe ori în critică. Exegetul rămâne pe poziție, nu retractează nimic, sentimentul lui este că autorul Crailor de Curtea-Veche nu este pe măsura bunei păreri pe care Mateiu o avea despre sine. Distanța față de faptul literar dispare, biograful intervine mustrător în marginea unui text în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]