458 matches
-
și tace. Actorul este, din acest punct de vedere, un intrus, el spulberă vraja ce înlănțuie sufletul și pasiunile năvălesc, în sfârșit, pe scenă. Vorbesc în fiecare gest, trăiesc în fiecare țipăt. Astfel, actorul își compune personajele spre a le exhiba. Le desenează sau le sculptează, topindu-și propria ființă în forma lor imaginară, hrănind toate aceste năluci cu propriul lui sânge. Când spun asta, mă gândesc, bineînțeles, la marele teatru, la cel ce-i dă actorului prilejul de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Roșie” și „Lenin”. 6. Revoluția Culturală chineză a fost unul din momentele cele mai intense ale cultului personalității în mișcarea comunistă. Aici, în cursul unui miting de la Beijing, în aprilie 1967, zeci de mii de soldați și de gărzi roșii exhibă Mica cărticică roșie a gândirii „Mao Tzedun”. =TEROAREA= 7. Comunismul chinez a fost deosebit de violent , și victimele lui se numără cu zecile de milioane. Aici este vorba de Wang Shouxin, secretară de partid în timpul Revoluției Culturale arestată în 1979 pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spaimă.“ *** Metamer de înger. Pe atunci știam: nu merg decât să ating cu pieptul lumina. Și pasul îmi era lin, ochiul bombat în deschiderea lacomă a pleoapelor, inima ceasornicărea tainic roua în turnul de nervi. Fragedele fraude ale ploii, spolierile exhibate de cochiliile foștilor melci, cișmelele lui Sigmund Freud (picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
fără un context de interes direct în ce privește implicarea spectatorului. Trupurile dansatoarelor propun o coregrafie de fotograme cizelate, o succesiune de contururi, de acrobații. Prezențele din scenă și prezentul celui care le privește sunt paralele dintr-un motiv foarte simplu: corpul exhibă formă, nu conținut, și își anulează astfel semnificația directă. E ca și cum ai compune cuvinte care sună bine, dar care nu înseamnă absolut nimic. Încerci să le descifrezi, însă îți scapă exact punctul cel mai important: baza de sensuri prime. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
toți scriitorii străini care au fost lansați după război În climatul cultural parizian; mă interesează În primul rând, cum o spuneam, cei care nu aveau, practic, nici o șansă În altă parte. Sigur, editorii germani - cum este editura prestigioasă Lutherhand, care exhibă cu mândrie În cataloagele sale zeci de scriitori veniți chiar și din „zone culturale ingrate” -, ca și alți editori, vor clama meritele lor de a-i fi publicat pe „străini”. Dar, insist, a-l publica pe un autor fără a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sobol! - dispare, lăsându-l pe „rătăcitul” prinț În plină „criză interioară”, neînțeleasă sau prost interpretată de cei din jur, iar el, pentru a o ascunde, preferă să poarte masca unui nebun. Eul ca o formă a nebuniei acceptate, oricum, expuse, exhibate; iată, după părerea mea, primele semne clare ale psihologiei moderne În artă. Un anumit eu, se’nțelege, un „eu princiar”, așa cum Îl „descoperă” și-l poartă apoi nu puține spirite aristocratice ale literaturii și artei europene. Un eu asumat, agresiv
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Radicalizarea celor doi e de scurtă durată. Treziți la demnitate, ei au revelația dureroasă că sunt "condamnați a fi victimele neliniștii și (ale) suferinței", că "oamenii și relațiile de aici" nu le-ar îngădui conduita pe care un moment o exhibaseră. Umilit de propria-i neputință, Șerban plânge spasmodic. Mai profundă e influența lui Daniel Durban asupra profesoarei Donia Rașcu. Oripilată la primul contact de fizionomia străinului, aceasta îi intuiește apoi personalitatea și sfârșește prin a se îndrăgosti de el. Deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deschidere, criticul și istoricul literar fecund și profund (cărți cu mare greutate despre Caragiale, Bacovia, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu și alte zeci de studii despre mari scriitori români, v. Provocarea valorilor), dă o replică, indirectă dar răspicată, provincialismului care se exhibă prezumțios în chiar marile metropole (de pildă, în Luceafărul, un anonim absolut nu-l recunoaște). Nici nu contează, de altfel. Edgar Papu îi apreciază "rafinamentul gândirii", "erudiția, originalitatea și forța de gândire cu adevărat excepționale", Al. Piru îi remarcă "ingeniozitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încă din interiorul regimului comunist, astfel că, la prăbușirea acestuia, slavismul și rusofilia au fost deja decapate din procesul etnogenetic românesc. Primele generații postcomuniste de manuale de istorie, până la pluralizarea discursului despre trecut odată cu introducere manualelor alternative începând cu 1998, exhibă încă o evidentă rezidualitate comunistă. Elemente reziduale ale discursului istoric național-comunist pot fi reperate în perpetuarea unei istorii proletariste. În privința chestiunii originii, de exemplu, agentul sociogenetic al românității, elementul care a sudat etnic daco-romanismul a fost munca: "Trăind și muncind
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că linia politică a fiecărui stat cuprindea o doză identică de ostilitate, coordonată în întregime cu politica URSS. Pentru a ilustra cele spuse, vom menționa cazul Iugoslaviei. Această țară, după ce a părăsit Blocul Sovietic, a elaborat o linie politică proprie, exhibând o anumită doză de căldură în legăturile sale cu Israelul, ceea ce a situat-o într-o zonă opusă ostilității politicii sovietice. Însă această "politică suavă" a durat doar până când, spre marea surpriză a tuturor, ea se va redirecționa, realiniindu-se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
are de cântat o melodie proprie, dar rezultatul final e consonant. Sună bine. E invers decât în viața noastră politică. Acolo, cei de pe scenă cântă cam la fel: recurg la aceeași retorică, practică aceeași veselie propagandistică, fac aceleași promisiuni și exhibă aceeași, găunoasă, siguranță de sine. Pesedistul mediu și pedelistul mediu fredonează aceleași teme „muzicale“, doar că de la tribune distincte, situate, patetic, în opoziție. Și cu toate astea, sunetul general e dizarmonic. „Orchestra“ noastră politică sună prost. Muzica adevărată ne-ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e chemat să exprime o opinie („părerea mea este că...“), ci să oblojească un convalescent. Evaluarea are, preponderent, un scop terapeutic: trebuie să te simți prost când critici, iar pacientul trebuie să se simtă bine. N-ai voie să-ți exhibi identitatea și convingerile, după cum n-ai voie să faci aluzie la identitatea preopinentului. Ești o instanță abstractă, fără afecte, idiosincrazii, opți uni, sau experiențe de viață proprii. Candidatul, la rândul lui, e îndreptățit în tot ce face, fundamental bun, dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și umple paharele, chiar În momentul când Dacia roșie țâșnește În mijlocul curții și ocolește În viteză grămezile de nisip și balastru. Frânele scrâșnesc, iar Viorel sare pe ușă cu o secundă Înainte ca mașina să se oprească. Așa face mereu, exhibându-și virtuozitatea În fața oricui se nimerește În preajmă. De data asta are un spectator sigur. E cineva acolo În mașină. * Canicula lipicioasă a amiezii cotropite de nori de muște parcă i-ar fi sporit buna dispoziție stăpânului nostru tânăr, Întreținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noastră, mi-o reteză pe un ton abrupt și deopotrivă deșănțat, pe care-l recunoșteam a fi al lui văr-miu. Ajunsese să-i semene În destule privințe după ce petrecuseră destulă vreme Împreună, Însă felul acesta frust de a-și exhiba nepăsarea și nerăbdarea, chiar i se potrivea. Dă-l În gâtu’ măsii, că-i mai bine fără el. Suntem mai liniștiți. Aruncă țigara printre gratiile ferestrei. Se Întoarse și-mi puse brațul pe piept. Coapsa ei mă Încălecă și urcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trăit frecvent experiența lipsei și care, în pofida comportamentului său cotidian cu cei din in-grup (care nu poate fi pliat decît pe tiparele sărăciei inerente și cumpătării impuse), atunci cînd ajunge în fața străinului "occidental", încearcă să-și mascheze neîmplinirile și lipsurile, exhibînd o prosperitate și o disponibilitate excesivă (numită stereotip "ospitalitate"). Așadar, în culturile colectiviste, străinii (calificați astfel pe baza atributelor diferite de "culoare" a pielii, status cultural revendicat, identitate culturală prezumată), ca membri ai out-grupului, nu sînt tratați similar cu autohtonii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
într-o realitate a reprezentării, nu în cea a vieții obișnuite: A înfățișa înseamnă, din punct de vedere etimologic, a aduce în fața ochilor. Aceasta poate fi o simplă prezentare, în fața unor spectatori, a unor elemente naturale. Păunul sau curcanul își exhibă splendoarea penajului în fața femelelor, dar în acesta exhibare rezidă din oficiu prezentarea unor elemente neobișnuite, cu totul deosebite, spre a fi admirate. Dacă pasărea mai adaugă și câțiva pași de dans, totul devine o reprezentație, o ieșire din realitatea obișnuită
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
s-ar rupe un „ceva” profund din intimitatea mecanismului pelerinajelor, bazat pe milă și compasiune ? Dintre zecile de cerșetori prezenți, un portret : individ tânăr, dar de o vârstă incertă, ar putea avea de la 16 la 26 de ani. Oroarea absolută exhibată în public. Eunuc, niciun fir de păr pe obraz, gras. Pe mâna stângă poartă ostentativ un șirag de mătănii dintr-un plastic galben-verzui, fosforescent și este îmbrăcat cu o cămașă albastră, uzată, dar mai degrabă curată în ciuda a ceea ce s-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
centură, încearcă să dea o mână de ajutor „fratelui mai mare”, oficial, din Jandarmeria unde sunt sigur că ar fi vrut și el să lucreze. Episodul îmi aduce aminte de alte secvențe surprinse în pelerinaje, în care însemnele autorității sunt exhibate, cultivate, impuse. Ultimul exemplu : ieri, pe Dealul Patriarhiei, pompierii aflați la fața locului se plimbau ca niște păuni în mijlocul mulțimii, îmbrăcați cu frumoasele lor uniforme de luptă împotriva focului. Un artificiu complet inutil, de altfel, dar care atrăgea ca un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
număr mare, a cerșetorilor, atrași de generoasele ofrande, mesele gratuite și laxismul autorităților din perioada precisă de timp cât durează sărbătoarea, este importantă în desfășurarea pelerinajului. Doamna Mayeur-Jaouen face o descriere exactă a scenelor de cerșetorie : plăgile și infirmitățile sunt exhibate deschis, puse în spectacol, pentru a aduce (și produce !) milă. Cerșetorii nu sunt însă oameni ai străzii, fiecare dintre ei are o familie sau aparține unui grup organizat cu care împarte beneficiile. Cu ochiul observatorului occidental (cel puțin eu așa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
manifestau astfel de tendințe ideologice, ci și, de exemplu, partidele comuniste din Japonia, Australia sau Venezuela (Leonhard: 1979, 287-310; Berton în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 326-362). Mai mult, nu numai PCIt, PCS sau PCF, alcătuind într-adevăr nucleul fenomenului eurocomunist, exhibau o viziune pluralistă asupra comunismului, ci și mute alte partide comuniste din țări europene ca Danemarca, Suedia, Norvegia, Islanda, Grecia, Marea Britanie sau Finlanda (Leonhard: 1979, 239-286). În plus, între cei trei membri fondatori exista diferențe notabile date de culturile și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vinul. Amândoi beau vârtos și-l trimisesem pe Gilbert la hotelul Raven să reînnoiască provizia de vin.) Dar chiar și de afară, de la distanță, se făceau auziți, atât de puternice le erau glasurile și atât de încântați erau să-și exhibeze, reciproc, talentele. (Hartley nu mi-a pomenit o vorbă despre cântatul lor; poate că ajunsese să nu-i mai pese de nimic sau, poate, ca și soțul ei, era un pic surdă.) Urlau arii din opere și din comedii muzicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se obliga să le precizeze sursa. De aici apar numeroase dificultăți, în momentul interpretării vocilor: acest grad de dificultate variază în funcție de gradul de familiaritate al cititorului cu opera lui Céline și de cunoștințele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fără rădăcini, acaparat doar de clipa prezentă și de o etică utilitaristă și hedonistă. În pofida mutațiilor care se petrec la suprafața lucrurilor, vizibile de la noile amenajări instituționale și legale, până la cele care ilustrează moravurile dominante din spațiul public și conduitele exhibate în spațiul privat, în adînc, dincolo de pojghița acestor prefaceri, dospește aceeași chemare pentru recuperarea sensului integrator. Nevoia de rost, de a reactiva registrul lui a fi în raport cu o tradiție care e încă vie și trăiește printre noi se arată cu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
lăsat un gust amar. E dezolant de jos nivelul dezbaterilor, al loviturilor și al mesajului. E apoi o încrâncenare primitivă, umorală, care arată trista plasare a țării noastre departe de civilizație, în plin deșert al subdezvoltării. Dihonia și spurcăciunea viscerală exhibate indecent în public arată că nu am depășit, încă, atmosfera contondentă creată de securiști, măcinată de ură și haos, care a făcut legea spațiului public (în tranziția postcomunistă), gândită și aplicată pentru a permite rețelelor subterane să ne conducă. Două
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
planetei: Champions League. Deși fotbalul, ca orice confruntare publică care pune în mișcare orgoliul local și afilierea naturală la "idolii tribului", este, de regulă, un perfect revelator al spiritului de turmă (de unde și excesul de basic instinct pe care îl exhibă pe stadion), Liga Campionilor este totuși altceva. Ea pune în evidență un tip superior de spectacol și o miza economică uriașă, care transformă acest sport într-un business planetar ce ilustrează conexiunile adânci ale locuitorilor "satului global" care se aprind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]